458 matches
-
dovezi ale ascensiunii și ale integrării sociale, vectori ai considerației onorifice. Automobilele americane sunt pline de aripioare aerodinamice și de accesorii cromate pentru a impresiona privirea și a crea o imagine a superiorității sociale. Tot așa cum oamenii sunt mândri să exhibe obiectele ca embleme ale standing-ului social, publicitatea glorifică produsele ca simboluri ale rangului: femei machiate savant, elegante și cu „clasă” joacă în clipuri publicitare pentru autoturisme, mixere sau aspiratoare. Analizând comportamentele anilor ’50, V. Packard vorbește de „cei obsedați
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
apărând nu ca un semnificant social, ci ca panoplie de servicii destinate individului. Faza III este momentul în care valoarea distractivă depășește valoarea onorifică, grija pentru propria persoană devine mai importantă decât comparația provocatoare, confortul senzitiv mai important decât semnele exhibate cu ostentație. Pe creasta acestui val uriaș, gustul pentru nou și-a schimbat sensul. Cultul noutății nu este, de fapt, câtuși de puțin de dată recentă: el s-a impus încă de la sfârșitul Evului Mediu, îndeosebi prin emergența modei. Dar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea a creat în același timp o cultură cotidiană dominată de mitologia fericirii personale și de idealurile hedoniste 11. Societatea obiectului se prezintă ca fiind civilizația dorinței, care consacră un adevărat cult bunăstării materiale și plăcerilor imediate. Plăcerile consumului se exhibă peste tot, imnurile aduse timpului liber și vacanțelor răsună pretutindeni, totul se vinde ca promisiune a fericirii individuale. A trăi mai bine, „a profita de viață”, a te bucura de confort și de noutățile din comerț apar ca niște drepturi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a aduce mizeria subiectivă în lumea opulenței materiale. Societatea care exhibă cel mai mult sărbătoarea fericirii este cea mai lipsită de mijloace: principiul ei nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie întruchipată, după părerea lui, de către manechin, această paiață de doi bani, această pocitanie „cu o stângăcie de golem” bună de așezat printre „figurile muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
exact ceea ce ține de întâmplările din natura umană. Contextele economice nu sunt și nu pot fi incluse în legi naturale deși se situează pe solul specific al proceselor naturale. Singura lege naturală este cea a bunului-simț prin care natura umană exhibă unitatea comportamentală cu natura care nu face salturi. În materie de cunoaștere, confortul Economiei este disconfortul fizicii și invers. Economia se instalează în universul bântuit de iregularități și imprevizibil al subiectivității și-și decan tează propriile metode de cunoaștere concordante
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ordine în câmpul explicativ al mijloacelor transformate în scopuri de societatea randamentală, materialistă, clădită pe revoluțiile industriale. Totodată, răstoarnă și aliniamentele pe care societatea globală este înghesuită în semnificațiile impregnate de revoluțiile naționale în materialul construcției lumii pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce ne aseamănă ca oameni și trece în surdină invențiile de valori funcționalizate de revoluțiile naționale - de la crearea statului națiune până la îngrădirile pluriforme pe suportul suveranității! Opțiunea crescândă pentru
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cercetării, este periferizat în circuitele profesiei. Ritualizări de genul conformării la criterii de performanță inflexibile, preformate sau codificate exclusiv, pentru a abandona circulația ideilor unor rețele editoriale închise (considerând, bunăoară, derizorie publicarea în volum) au ajuns reguli ce par să exhibe formula „cine nu face ca noi nu există!”. Adică, un fel de renaștere a prejudecăților doctrinare în cercetarea științifică, ce riscă să însemne că substituie argumentele epistemologiei cu cele ale ideologiei la modă, reîncărcând difuz sensurile elitei intelectuale. Și asta
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Melancolia, această rană a frumuseții”. Dar poate că Cioran spunea toate astea conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele. Nu-i decât o dovadă în plus că, umorist, el se transformă pe sine într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci despre înstrăinare? La îndemâna oricărui cititor, înstrăinarea pare una dintre ipostazele decisive
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Are o curiozitate prodigioasă, se interesează practic de tot. Nu știe ce-i oboseala și dezgustul, nu e ca noi ceilalți...” (23 august 1979 Ă 538). De fapt, Cioran își explică și acum negativitatea prin rădăcinile sale românești. Rădăcinile îi exhibă negativitatea și îi aduc înțelepciunea. Continuă Cioran: „Singurul avantaj de a trăi și de a fi trăit acolo la voi este că poți cunoaște din oficiu părțile negative ale existenței. Poate ai să mă contrazici. «N-ar fi fost mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tale, să nu te joci cu adâncimile tale” (idem). Cioran și Demiurgul cel rău?!tc "Cioran [i Demiurgul cel r\u ? Căutarea esențialului îi oferă lui Cioran prilejul să disocieze între ceilalți, cei din jur, care incită eul să se exhibe megaloman, și Dumnezeu. Cum îi disprețuiește pe ceilalți ca pe sine însuși, cum păcatele eului, ale propriului eu, sunt adesea incriminate, Cioran se raportează la Dumnezeu ca la soluția ultimă: „Limitează-ți viața la o discuție cu tine însuți sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și ostentație cuceritor ca semn al vîrstei fatal indecizionale conservă o componentă infantilă accentuată. Roman "al fiului", ca și Ciuleandra, Pădurea spînzuraților leagă imaturitatea inițială a personajului de o amprentă filială notorie, pe care eroul o manifestă explicit și o exhibă, vorbind despre sine. Ca sursă secundară a conflictului, raportul între fiu și tatăl temut, dominator, excesiv se află de la început dezechilibrat. În cazul lui Bologa, pierderea timpurie a părintelui nu va estompa cu nimic această formă de servitute conștientă și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pentru modalitatea în care interioritatea ființei se revelează, se oferă cunoașterii. Prin Mini, romanul își dezvăluie, de fapt, secretele corespondențe care guvernează, motivat, lumea ficțiunii realiste. Justificînd aceste legături, pe care personajul-reflector le "simte", romanul nu face decît să le exhibe, trădînd oarecum alcătuirea "armonioasă", deliberată, operă de strategie a creatorului de viață care este romancierul. Cu alte cuvinte, naivitatea iscoditoare a lui Mini trece dincolo de efectele -scontate ale funcției focalizatoare. Ea pare a deveni reflexul artei care se răsfrînge abisal
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rămas mare teolog. Ar putea fi numit, cu unele rezerve, un roman printre greci, din moment ce „chiar și lucrările sale relevă un om de acțiune și o învățătură asupra aspectelor practice și etice ale mesajului creștin, în timp ce restul Părinților Bisericii grecești exhibă o preferință fermă pentru latura metafizică a Evangheliei”<footnote Johannes Quasten, op.cit., p. 208. footnote>. Sfântul Grigorie Teologul depune mărturie (Orat. 43, 66) că scrierile sale erau foarte apreciate de către contemporani atât pentru conținutul, cât și pentru forma lor. Educații
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Obiectivitatea e norma fundamentală ce condiționează organizarea comunitară a muncii științifice. Prin construc-ție, știința își propune să fie în corespondență strictă cu realul. O corespondență ce se testează prin confruntarea teoriilor cu faptele elementare pe care știința poate să le exhibe, oricare ar fi instrumentul epistemologic al testului: validarea, verificarea, coroborarea, refutarea ș.a.). Această opoziție radicală între bazele discursurilor explică modurile divergente de evoluție a filosofiei și a științei. Filosofia este irigată de sisteme filosofice diferite, ce pot coexista, deoarece evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lor familiar, cu trăsături di-ficil de cernut se impune ca rezultatul global și difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot fi exhibate trei presupoziții ontologice, fiecare guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad" și încă o cla-să, mai slab reperată, și anume "umanismul personal", a cărei existență este sugerată de tentativele reiterate de a scăpa primelor două. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mare teolog. Ar putea fi numit, cu unele rezerve, un român printre greci, din moment ce „chiar și lucrările sale relevă un om de acțiune și o învățătură asupra aspectelor practice și etice ale mesajului creștin, în timp ce restul Părinților greci ai Bisericii exhiba o preferință fermă pentru latura metafizica a Evangheliei”{\cîte 9}. Sfanțul Grigorie Teologul depune mărturie (Orat. 43, 66) că scrierile sale erau foarte apreciate de către contemporani atât pentru conținutul, cât și pentru forma lor. Educații și analfabeții, creștinii și păgânii
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
contemporani "Sunt niște cretini toți... n-au nici unul talent..."57 Cu greu ne putem reprima mirarea că însuși Autorul credea cu tărie că, exceptându-i pe Flaubert și Maupassant, marii scriitori au fost lipsiți de har. Naționalismul pe care-l exhibă personajul, are accentele virulente ale pamfletului din Scrisoarea III: "Așa-i trebuie țării... mama lui, lui Apolodor din Damasc că a făcut podul peste Dunăre. să ne vie toți gușații din Balcani..."58 Textul capătă valențe intertextuale. O viziune, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
are dovezi clare de infidelitate din partea Emiliei: sparge obiecte de mobilier și îi încuie pe dinafară pe ea și amantul de ocazie Nae Gheorghidiu. În sprijinul ipotezei că sensibilitatea este numitorul comun al celor două personarum, prin intermediul cărora autorul își exhibă anumite trăsături ale psihicului, stă constatarea dezarmantă că în roman numai bărbații sunt cei care plâng (Fred, Ladima și D.): "O lacrimă adevărată provoacă totdeauna alta, în alți ochi, pe deasupra rațiunii instinctele se cheamă și înțeleg acum că și amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
convingătoare", încât Jung insinuează că eul însuși se poate îndoi în unele situații de adevărata sa identitate.120 Persona, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea ascunde în unele situații temperamentul adevărat al individului iar, în alte contexte, exhibă o impresie înșelătoare în fața celorlalți. Cum Fred Vasilescu este persona ideală pentru Camil Petrescu, ar fi fost nepotrivit ca personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
răspundea. I-am cerut să văd ce e și mi-a arătat-o bucuros. Era o romanță din cele pe care le vând colportorii prin cafenele, prost tipărită, cu notele greșite și versurile anapoda."417 Lipsa de talent și mediocritatea exhibate de către D. constituie deopotrivă "schisma" complexului Pygmalion și a textului, exemplificând mitemul "zidului părăsit" în modalitatea noastră de interpretare pornind de la balada Meșterului Manole. Harul femeii de a scrie "prinde viață", devine operant, în schimb replica masculină rămâne în canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe C. G. Jung, poate fi definit, în cel mai simplu mod cu putință, ca fiind o mască sub care se ascunde personalitatea complexă a unui individ. Credem că Fred și Ladima sunt cele două personae prin intermediul cărora scriitorul își exhibă trăsăturile sale multiple și contradictorii. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
după gustul "publicului consumator" o rețetă culinară găsită într-o revistă, folosind materia primă aflată la dispoziție). Faptul este în sine anodin: o persoană (desemnată printr-o literă, nu aflăm nimic despre vârstă, sex, calificare, relațiile cu autorul notei) îi "exhibă" un produs scriptural în speță o scrisoare primit de la adolescentul Luca P. cu două decenii mai devreme. Examinează rece obiectul, îl descrie mai întâi ca suport pentru scris, apoi din perspectiva conținutului și a "modului de scripțiune" pentru ca în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată, volumul exhibă orgoliul asumării, cu emfaza obișnuită, a unei poze de vizionar, de profet al unei noi credințe, ce valorizează atât Cuvântul, cât și pe rostitorul lui, un deschizător de drumuri greu de urmat ("Că tu stai/ prăbușit pe propriul maldăr de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]