10,806 matches
-
această perspectivă sunt paginile publicate de Mircea Eliade din „Luceafărul” (Lauda culturii românești și Două tradiții spirituale românești). Dar - în egală măsură și nu fără un anume patos - se scrie și despre emigrația politică și despre misiunea scriitorilor români din exil, despre tipologia spirituală a emigrației românești, despre valorile exilului, apoi despre limba română și caracterul național. Numeroase articole apar sub semnăturile unor George Uscătescu, Constantin Ghidel, Ștefan Teodorescu. Demersurile de promovare a valorilor culturii naționale și ale esenței sufletului românesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Luceafărul” (Lauda culturii românești și Două tradiții spirituale românești). Dar - în egală măsură și nu fără un anume patos - se scrie și despre emigrația politică și despre misiunea scriitorilor români din exil, despre tipologia spirituală a emigrației românești, despre valorile exilului, apoi despre limba română și caracterul național. Numeroase articole apar sub semnăturile unor George Uscătescu, Constantin Ghidel, Ștefan Teodorescu. Demersurile de promovare a valorilor culturii naționale și ale esenței sufletului românesc vor căpăta însă o deosebită amploare odată cu apariția la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Uscătescu, Constantin Ghidel, Ștefan Teodorescu. Demersurile de promovare a valorilor culturii naționale și ale esenței sufletului românesc vor căpăta însă o deosebită amploare odată cu apariția la Madrid a revistei „Destin” (1951-1972), paginile ei reunind cele mai prestigioase semnături ale elitei exilului românesc începând cu George Uscătescu (directorul revistei), Mircea Eliade, Vintilă Horia, Horia Stamatu, Stefan Baciu, Nicu Caranica, Pamfil Șeicaru, Basil Munteanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ștefan Lupașcu, Al Busuioceanu, Paul Miron, I.D.C. Coterlan, Emil Ionescu, Horia Precup, Grigore Ghica, Al.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Voi, însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. (Ungureanu: 2006: 201). Inevitabil, am rememorat cele de mai sus încercând o trecere în revistă a configurației cu totul speciale, ca mediu cultural, a publicațiilor literare înființate de conaționalii noștri pe mai toate meridianele exilului românesc. Menționând că în paginile acestora întâlnim frecvent semnăturile unor Eliade, Uscătescu, Horia Stamatu, Mircea Popescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Vintilă Horia, George Ciorănescu, Grigore Gugler, Antoaneta Bodisco, Yvonne Rossignon, Ion Dumitru și din perspectiva istorico-literară reamintind cât
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
morții. Context în care revista nu uita să sublinieze semnificativ reîncorporarea abia post mortem în patrimoniul culturii din Republica Populară Română a unor Constantin Brâncuși sau George Enescu. 4. Concluzii Aspecte de factură similară vom întâlni în absolut toate publicațiile exilului. În paginile de mai sus am oferit numai câteva exemple pentru a demonstra că presa literară a exilului românesc a avut în permanență un caracter combativ. Axată fiind, în cea mai mare parte, pe un demers consecvent, ea încerca să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Republica Populară Română a unor Constantin Brâncuși sau George Enescu. 4. Concluzii Aspecte de factură similară vom întâlni în absolut toate publicațiile exilului. În paginile de mai sus am oferit numai câteva exemple pentru a demonstra că presa literară a exilului românesc a avut în permanență un caracter combativ. Axată fiind, în cea mai mare parte, pe un demers consecvent, ea încerca să determine o prezervare a spiritualității și memoriei colective ca principale dimensiuni identitare. Această încercare, în paralel, se identifica
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient. 08.2005, Mamaia Pe Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele. Poartă pantaloni scurți. Sandalele mamei duc duminica picioare străine la biserică. Afară nimeni nu mă
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
energie. Mulțumi zeilor că l-au trimis pe pămîntul Daciei, mănos și primitor. Cu moravurile lui, ar fi putut nimeri în Asia Minor sau chiar în Finis Africae. Împăratul tolera sodomiții doar în armată, cu cei din administrație era necruțător. Exilul lui Agillus era luminos și fericit. Dacii îl respectau și, cît le permitea firea lor aspră, erau drăguți cu el. Nu se putea certa cu ei, căci nu reușise să învețe limba locului. O punea pe seama lipsei sale de talent
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și norii, Un țărm abrupt și nematern, Săgeată-n infinit, navigatorii Sunt fii expulzați, exil etern. Marină, faima ta întreci-o Pe cea sticlind cu Marco Polo, Aprinde-același dor libeccio, recife aici, poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la Cinque terre cum se zice, terase duc cu trepte multe, iar portu-i jos cu bărci
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
decis să-i vorbească marelui său chef despre interesantul și prăpăditul ei soț, aflat în pragul unei depresiuni nervoase. Acest puternic inginer-general (printre ai cărui strămoși se număra și romanciera George Sand!) a fost zguduit de situația unui scriitor în exil, etc., și mi-a găsit pe loc un post la serviciul pedagogic de la Muzeul Aerului și al Spațiului de la Le Bourget! Doresc să subliniez omenia acestor veritabili conducători ai Franței (politehnicienii, cei ieșiți din ENA și alte câteva mari școli
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
deși multe din citatele din jurnalele mele despre cursul epilepsiei lui, care l-a ucis în 2003, au fost scrise în engleză și a trebuit să le traduc pentru a le introduce în Portretul lui M. Despre tribulațiile lingvistice ale exilului am scris recent, la cererea lui Norman M., care îngrijește o antologie pe tema "scriitori români despre scris" pentru o editură universitară americană. Acest text nu e nelalocul lui în harababura de fragmente eterogene pe care o numesc Un altfel
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
din 1973 -, interesele mele de scriitor-cititor (ori vice versa) s-au îndreptat, mai ales în ultimele două decenii, după prăbușirea comunismului în România, "țara pierdută", spre memorialistică. Iar amintirile mele se articulează - s-au articulat totdeauna - în limba română. Experiența exilului m-a făcut să-mi dau seama că Itaca e, pentru mine, o limbă - o mică insulă stîncoasă, obscură între multe altele, în vasta geografie lingvistică a lumii. Deși citesc mai ales cărți în limba engleză sau, adeseori, în franceză
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
mi s-a părut totdeauna că n-aș putea deveni scriitor (deși de cîte ori îl citeam pe Joseph Conrad și mai ales pe Vladimir Nabokov mă simțeam ispitit să încerc). Calea întoarsă spre limba română, după atîția ani de exil, nu e lipsită de un element paradoxal. Mulți scriitori români de orientare modernistă, față de care m-am simțit totdeauna apropiat, au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de mică circulație și, implicit, raportarea la o cultură
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
munți a patrioților romini, dindu-le tot timpul speranțe deșarte și oferindu-i astfel pe tavă plutoanelor de execuție. I-am povestit cum ei înșiși, americanii, împreună cu aliafii occidentali, parașutaseră din când în când pe terirtoriul țării tineri curajoși recrutări din exilul românesc, nespunându-le însă că-i trimit de fapt în misiuni sinucigașe, fără alt rost decât acela de-a se juca de-a hoții și vardiștii cu foștii aliafi din războiul eel mare. I-am povestit, în aspectele lor esenfiale
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je me suis senti en exil", apud Matei Călinescu). Dacă citim mărturiile oamenilor trecuți prin această experiență fiecare are o definiție proprie a exilului pe baza unui minus mai puternic decît altele, care e elementul personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je me suis senti en exil", apud Matei Călinescu). Dacă citim mărturiile oamenilor trecuți prin această experiență fiecare are o definiție proprie a exilului pe baza unui minus mai puternic decît altele, care e elementul personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența familiei, singurătatea, pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
o definiție proprie a exilului pe baza unui minus mai puternic decît altele, care e elementul personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența familiei, singurătatea, pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iar eventuala criză identitară se resoarbe rapid: limba o știe, familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare de regăsire a tatălui, chiar dacă dezamăgitoare), problema singurătății nu se pune. Unicul lucru care
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Unicul lucru care se schimbă radical este decorul: Bucureștiul în locul Parisului. Într-o piesă de teatru schimbarea de decor este spectaculoasă, plăcută sau supărătoare, dar nu traumatizantă, nu creează doar prin ea însăși drame puternice. Așadar față de celelalte "sentimente ale exilului", Ionescu îl trăiește pe cel mai puțin grav. Mai mult, dacă în Franța copilul era considerat român ba chiar romanichel, așadar străin, acum nimeni nu-l socotește pe Ionescu francez, așadar străin. Pentru colegii de clasă, Eugen este românul cu
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
cetatea Luteției, vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi spălăciți, sub turla unei frunți avîntate, nu ascundea, cred, un poet, ci o formație de intelectual în condiții excepționale" (Simion Stolnicu, Printre scriitori și artiști, Minerva, București, 1988, pp.30-31). Sentimentul de exil pe care-l va fi simțit la început devine, în aceste condiții, de-a dreptul consolator, iar problema identității e fericit rezolvată. Liceul era propice literaturii: avea o revistă a elevilor, între colegi erau Petru Comarnescu, Dan Botta, Constantin Fîntîneru
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
de "francez" printre români, ceea ce nu-l împiedica să fie "la el acasă" în decorul deja de mult învechit al Bucureștiului. Iar dacă decorul nu-l mai înstrăina, nimic nu mai avea de ce să-l facă să se simtă în exil. Devine profesor de franceză. Problema identitară era închisă sau, măcar, suspendată. Contextul favorabil Împotriva ideii de conflict identitar în această perioadă vorbește nu numai istoria personală a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
nu numai istoria personală a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște primul băiat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentant tipic al pașoptismului, aude exclamația moașei care nu spune un garçon, cum se face îndeobște, ci un Roumain, iar tatăl îi face pe loc, micului român urarea să devină un mare român. Ceea ce
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
rămîne cel mai bun film al lui Polanski... Pe cînd el nici nu se gîndește să se întoarcă la realismul psihologic al începuturilor, cu încărcătura slavă a tăcerilor și gîndurilor nerostite. Chiar dacă refuza parcă să accepte acest adevăr în filmele exilului (cu mici excepții în tușele memorialistice din „Pianistul”), Polanski este magistral ca polonez, însă inegal și imperfect ca cineast universal și doar corect (ca să nu zic mediu sau altcumva) ca ecranizator de literatură (mă refer în primul rînd la sursele
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]