735 matches
-
să prezint argumentul lui Regan în detaliu, fără a pierde vreun aspect relevant. Consider că propunerea teoretică făcută de Regan este cea mai importantă contribuție la dezbaterea privind problema drepturilor animalelor. 218 O observație cu caracter filosofic. Din perspectivă filosofică existențialistă, pornind de la o anumită înțelegere a fenomenologiei experienței, s-ar putea susține că viața unui om este echivalentă cu totalitatea experiențelor sale. Asemenea dezvoltări bazate pe existențialismul filosofic sunt însă abia la început în etica mediului și nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mișcare largă care cuprinde toate manifestările postromantice înscrise sub semnul unui „principiu de progres“ (E. Lovinescu). În proza veacului XX, modernismul se manifestă prin: - mutații în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
are însă caracter integrator, inserând și pauze descriptive ori secvențe dialogate/monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu există conflict. Fatalitatea nu provoacă conflictul tragic, îi este consecința. [...] Fatalitatea ia locul timpului, îi anulează scurgerea. E veșnică. Veșnic este supliciul, moartea.“ (Justin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de la Frankfurt, școala neo-marxistă datorează lui Simmel o mare parte din construcțiile lor. Filosofia modernă germană, de la Nicolai Hartmann la Martin Heidegger, își află filonul principal în gândirea lui Simmel. o Filosoful marxist Georg Lukacs și hegelianul Ernst Bloch, filozoful existențialist Martin Buber, filozoful și sociologul Max Scheler, istoricul Bernhard Groethuysen sunt datori ideatic lui Simmel. o Contemporanii săi, Durkheim și Max Weber, i-au citit principalele lucrări, iar ideile sale despre oraș, bani, societate modernă au multe asemănări cu analizele
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
creația și izvoarele poeziei lui Lucian Blaga, a putut fi interpretată ca descinzând din aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare a sacrului în toate ale firii. Ființele apropiate, dătătoare de viață, Tatăl și Mama, capătă alura unor forțe primordiale, mai mult decât mitologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
mai apărut, iar volumul Ceasul minunilor, ce ar fi reunit ultimele poeme din timpul războiului, a rămas tot în stadiul de manuscris. O activitate mai bogată a desfășurat P. în spațiul eseisticii literar-filosofice, prin intermediul căreia încearcă să-și contureze crezul existențialist. De fapt, independent de Nae Ionescu - ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă din principiu „temnițele” oricărui sistem -, el e printre puținii filosofi, nu numai români, care încearcă să își fundamenteze afirmațiile pornind de la rădăcinile cele mai îndepărtate ale curentului: coboară până la Socrate, Apostolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
manieră personală de a fi, ale cărei forme de realizare se desfășoară între ispitele imanenței și transparențele transcendenței”, este „expresia filosofică a spiritului omenesc, răstignit între imanență și transcendență, având conștiința vie și dramatică a acestei situații fundamentale”. Specifică filosofiei existențialiste ar fi operarea cu categoriile „concrete”, concepte „verificate de musturile existenței, de dramele [...], înălțările și întristările acesteia.” „A cunoaște - se afirmă în continuare - înseamnă a exista, iar a exista însemnează a realiza adevărul prin propria ta viață și a-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
derivată. Referitor la percepție, o consideră eronată, reamintind "noumena lui Kant". Scrie cartea Psychologie vom Empirischen Standpunkte ("Psihologia din punct de vedere empiric"). Pentru Brentano, a avea o judecată înseamnă a avea în minte o reprezentare, deci judecata este totdeauna existențialistă. Filosofia sa are o influență covârșitoare asupra lui Sigmund Freud și Edmund Husserl. 139 Theodor Lipps (1851-1914), filosof german dedicat esteticii și subconștientului, fapt care-l fascinează pe Sigmund Freud, preocupat de hipnoză și isterie. Concepția sa era că fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
paternă față de Otilia. Autorul încearcă să-i fixeze Otiliei Mărculescu identitatea: "Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină". Ea întruchipează eternul feminin, un amestec de copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Manifestările cotidiene ale protagonistului sunt subordonate instinctelor, în primul rând instinctului de posesiune. Caracterizarea Otiliei Mărculescu Otilia impresionează prin complexiatea sufletului, prin imprevizibil, farmec și delicatețe, prin dinamism, încât evoluția sa aduce note de modernitate în roman și o problematică existențialistă. E o fată vioaie, admirată, iubită de moș Costache, de Felix, de Leonida Pascalopol, curtată de Stănică, agresată de Titi, invidiată de femeile din anturaj, și care rămâne pentru toți "o enigmă". În relație cu Felix, ea este ocrotitoare, îl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Bacovia își află izvoarele și în pesimismul metafizic eminescian, manifestarea violentă din Nopțile macedonskiene amintesc de Scrisorile lui Eminescu. Expresionismul lui L. Blaga și I. Barbu a fost anticipat de opera eminesciană. De asemeni în Psalmii arghezieni, în întrebările existențialiste sunt unele ecouri din opera lui Eminescu, iar peste ani identificăm rezonanțe eminesciene în opera lui N. Stănescu. De reținut că "Poezia lui Eminescu răspunde unei neliniști mereu mai actuale, pentru că este de natură metafizică" (Rosa del Conte). DIMENSIUNI ALE
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
realistă promovată de antropomorfismul personajelor ne poate juca feste. Personajele sînt atacate sau apărate, de parcă ar fi oameni pe care criticii îi plac sau nu îi plac. Mai mult, autorul și personajul sînt văzuți ca una și aceeași persoană. Critica existențialistă avea această tendință. Publicarea Lolitei lui Nabokov a trezit reacții aprinse. Mentalitatea lui Humbert era cu totul greșită; omul era un ipocrit imoral, și acest lucru poate fi dovedit citînd din text. Totuși, dacă analizăm toate enunțurile Naratorului-Personaj, atunci se
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
evenimente banale, de zi cu zi, dar care sînt cauza unor evenimente importante, caz în care apare un anumit efect de determinare. Acest caz ar putea fi privit drept fatalitate, acceptare a neputinței omului în fața naturii ori, dimpotrivă, ca atitudine existențialistă. Pe de altă parte, o fabulă "minimalistă" în care evenimentele importante, deși ne-enunțate, "dau culoare" evenimentelor cotidiene, altminteri lipsite de importanță, va avea cu siguranță un impact major. Acesta este și cazul povestirii lui Aptekar. Pe de altă parte
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sămădău și aceasta pentru că justificarea îi minimalizează, dacă nu chiar îi justifică, înfrângerea pe care altfel nu ar fi putut-o accepta. Orgoliul își găsește de fiecare dată, pentru orice faptă îndreptățire. Cititorul poate fi tentat să susțină această "teorie" existențialistă și chiar să o dezvolte în forma unei culpabilități "externe": "vinovată e lumea cea rău întocmită"83, Ghiță are "o vină tragică și nu morală"84. Disculparea e categorică în măsura în care criticul definește vina tragică astfel: "este una de care nimeni
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
proces de depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de creație în dauna esteticului), tematică, existențialistă, sociologică, psihocritica nu sunt respinse în principiu, dacă se grefează pe și sunt acceptate de corpul operei, fără a o văduvi de calitatea estetică. Alarmat de riscul dezumanizării, conținut în metodele „formalizante” dirijate spre aspectele transindividuale ale creației, G. optează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
un profund sentiment de neputință, care îl face să privească îndelung spre catastrofele ce se apropie ca și cum ar fi paralizat"291. Este lesne de observat, în opinia mea, apropierea dintre această viziune asupra individualismului și universul de discurs al filosofiei existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ce pot fi înțelese, în acest sens, ca "ontologii regionale"354), cât și bazele lor epistemologice. Folosind un tipar aristotelic, se poate afirma că manierele filosofice de fundamentare a "politicului"355 sunt diferite: pe de o parte, dintr-o perspectivă existențialistă, putem face apel la un discurs argumentativ, care respinge calea raționamentului matematic pentru a aduce în scenă situații existențiale specifice omului, recunoscând că diferitele modalități de manifestare a socialului sunt astfel de situații 356; pe de altă parte, din perspectivă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată, pe de altă parte, nici atmosfera românească a deceniului al treilea, marcată - nu numai În interiorul avangardei - de căutarea „autenticității”, a „experienței”, a „trăirii” ori a „aventurii”, pe un fundal european existențialist (de la Kierkegaard și Nietzsche, la Bergson sau Lev Șestov). CÎnd Încearcă, așadar, să definească poemul, Voronca o face Întotdeauna În termeni existențiali. Dacă afirmase - Într-o notă la eseul A doua lumină - că: „Poemul nu «trebuie» să fie nimic”, fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de caractere, Doamna cu licornul performează prin versatilitate stilistică, prin adevăr uman și psihologic. Păianjenul solitar și studenta de la belle-arte John Fowles (n. 1926, Essex) se specializează în literaturile franceză și germană la Oxford, prilej cu care îi descoperă pe existențialiștii francezi și pe promotorii Noului roman. Va preda literatură franceză la New College, Oxford; va fi profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul Anargyrios din insula grecească Spetsai, experiență descrisă în "Magicianul". Revine la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, îi apare în 1956. În 1982, împreună cu Nicolae Tertulian, soțul său, se stabilește în Franța. Eseul Jean-Paul Sartre (1964) dovedește atenția specială pe care H. o acordă mișcării culturale fertilizate de gândirea existențialistă. Deși se raportează în permanență la critica marxistă, ea își va defini aici opțiunea critică dezvoltată în cărțile ulterioare: astfel, este analizat pe larg interesul lui Sartre pentru „raporturile individului cu universul”, pentru comportarea omului în situațiile ivite în desfășurarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
vom face doar două remarci generale. Prima observație, de ordin metodologic, se referă la introducerea TDO, din volumul 1, unde, pe suprafața unei duzine de pagini, P. Stăniloae glosează redundant, într-un vag jargon filozofic (aparent de filiație fenomenologică și existențialistă), pe marginea legăturii între „revelația naturală” (artificial deosebită de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Marcel - filozoful pentru care reflecția asupra sfințeniei constituie „veritabila introducere în ontologie”2 - pregătește, în economia cărții lui A. Louth, tema esențială a tainei revelației sau a misterului cunoașterii ecleziale. Nu este prima oară când un teolog optează pentru formularea existențialistă a lui G. Marcel (1889-1973). Mai aproape de noi, D. Stăniloae, vorbind despre „existența lumii ca mister insondabil” care reclamă un sens divin totalizator, folosește la rândul său conceptele lui Marcel 1. Ontologia marceliană este compusă dintr-un lanț de binomuri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]