743 matches
-
și energie, compensat însă de o voință și inteligență puternică. Și lumea, prin egoismul și brutalitatea ei, prin nevoia ei de privilegii, trădează aceeași slăbiciune. Fragilitatea condiției umane este structurală și generală. Numai modalitățile de apărare diferă. Unii în mod expansiv, energic, alții timorat, prudent, retractil. Omul în primul rând, crede gânditorul, nu este făuritorul destinului său. Nu trebuie să reproșăm abulicului Ibrăileanu o asemenea concepție, căci am păcătui prin incoerență filozofică. Un om care smulge victorii prin chin și zbucium
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
roman nu trădează vreun gust artistic îndoielnic. În iubire se poartă rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se consumă cerebral, ca un pretext al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are o bogată imaginație cazuistică. Am putea spune că se abandonează euforic raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apropia de șaptezeci de ani, vechile standarde de scurtime brutală, epuizare timpurie și destin implacabil trebuiau date la o parte. Ranchiuna, și treptat chiar furia, Îl apucau pe Wells la un moment dat când vorbea de puterile creierului, limitele sale expansive, capacitatea În diminuare la vârstă Înaintată de interes față de evenimente noi. Utopic, nici nu-și imagina că viitorul cel sperat va aduce excese, pornografie, anormalitate sexuală. Nu, ci mai degrabă, pe măsură ce vechea spurcăciune și bolnăviciune Întunecată erau Înlăturate, urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acest Lal mânios. Ochii ei, așa cum se repezi, fără să se uite, În afundătura camerei, erau aprinși și, pus În cuvintele bătrânului către sine, dilatați razna, chitiți pe senzualitate. Deși arăta ca o doamnă, gesticula prea mult, era mult prea expansivă, răspunzând exagerat de prompt și cu prea multă Înflăcărare, având de departe prea multe de spus. — Profesore Lal! — Fiica mea. Da, m-am gândit că ea trebuie să fie. — Îmi pare rău. Îngrozitor de rău, doctore Lal. A fost o neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cadavrele. Viol, incendiere, jaf. — Înțeleg. Sammler se uită la el. Un bărbat inteligent și sensibil, asta era, cu un chip expresiv. Desigur o asemenea expresivitate era uneori un semn de subiectivitate și de obiceiuri mintale interne. Nu avea o imaginație expansivă. Începea să creadă, totuși, că acest Lal era, ca Ussher Arkin, un om cu care putea vorbi. — Atunci pentru dumneavoastră nu este o chestiune teoretică. Nici pentru mine. Însă niște gentlemeni desăvărșiți și așa de buni la inimă, domnul Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
posibilitatea unei astfel de dezvăluiri, ea plecase din încăpere. Nu-l confundase pe Mike cu Zach; se bazase pe el ca pe o persoană complet diferită de Zach, o persoană care o oferă siguranță, o persoană tăcută și nu foarte expansivă. Niciodată nu-și dăduse seama cât de multe făcuse Mike pentru ea; nu pricepuse că Mike se redusese până la dimensiunile dorite de ea. Există un dosar despre el, i-a explicat Mike. În zilele noastre, există câte-un dosar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îndată am eliminat această posibilitate. A) Cafeaua fierbinte ar putea să topească lipiciul de la unghia mea falsă, lăsând-o să cadă și să plutească în ceașcă asemenea unei aripioare de rechin. B) Era un lucru dezgustător oricum. Domnul Coaster explica expansiv, și eu dădeam din cap și zâmbeam, însă eram cu gândul departe, țintuită de ezitări. Apoi, ca și cum s-ar fi aprins lumina, m-am decis asupra unui plan de acțiune. Aveam de gând să fiu sinceră și deschisă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
orice, oriunde, mi-a spus ea. Oricum, lucrurile au suferit o îmbunătățire indiscutabilă din cauza chestiei ăsteia noi cu demnitatea și respectul de sine. Aseară, cam pe la unsprezece fără douăzeci eram în Blind Pig. America de mâine. Eram pus pe cugetări - expansiv, introspectiv, filosofic, dacă nu beat de-a dreptul. Selina era la Helle, prietena ei de la butic. Aveam un cadou pentru Selina: un carnet de cecuri nou-nouț. I-l voi da așa, dintr-odată, ca să văd cum se luminează Și Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-au sărit capacele. După socoteala mea, intrase deja în posesia cărții de credit americane sau a Vantage Card-ului - posibil a amândurora. Și, cu toate astea, nu voia încă să se culce cu mine. Animat de visuri mari și expansiv, m-am tot gândit la planuri legate de o investiție uriașă în buticul ei. Și, cu toate astea, tot nu voia să se culce cu mine. Clătinând din cap, am completat un cec de trei mii de lire. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
învățării“, acea inepuizabilă cavernă a memoriei închisă în mintea fiecărui gorf, ce-i permitea întregii specii rememorarea completă a fiecărui lucru întâmplat vreodată oricărui gorf. Titlul de Magister Anagrammari și modestul prestigiu rezultat de aici, îgorfii nefiind o rasă prea expansivă) îi reveni astfel gorfului nostru am putea spune îfără teama de a greși că i se cam urcase la cap îdeși practic, nu avea nici unul). Trebuie evidențiat faptul că gorfii nu dezvoltaseră nici o tehnologie convențională. Jocul Divin le era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut scrisoarea cu scandalul, a fost descoperit ca plastograf, ziarul său și-a întrerupt apariția
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
meu? Bărbatul a pus cartea pe pilotă și s-a întors puțin către ea. Era năucit. —Și care e genul meu mai exact? Susan a fixat coperta cărții, pentru că nu voia să se uite în ochii lui. O persoană mai expansivă... înțelegi? Mai stăpână pe ea în societate. Nick s-a gândit câteva clipe la ceea ce auzise, apoi a pufnit pe nas. Nu fii prostuță. Eu te plac așa cum ești, a spus el și-a sărutat-o pe creștet. Și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pas pe care Îl face, dacă Îl numim pas o facem doar pentru a ajuta imaginația celui care citește, nu pentru că ea s-ar mișca efectiv ca și cum ar dispune de picioare, moartea trebuie să se lupte mult ca să reprime tendința expansivă inerentă naturii sale, care, lăsată În libertate, ar face imediat să pocnească și să se disperseze În spațiu unitatea sa precară și instabilă, agregată cu atâta greutate. Distribuția Încăperilor apartamentului unde locuiește violoncelistul care nu a primit scrisoarea de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vechea zicală, găinușa de stepă nu vrea În coteț. În sens figurat, deci, moartea umblă prin stepă. Nu va cădea din nou În prostia, sau În slăbiciunea de neiertat, de a reprima ce e mai bun În ea, Însușirea sa expansivă nelimitată, prin urmare nu va repeta dificila acțiune de a se concentra și de a se menține la ultimul prag al vizibilului, fără a trece de cealaltă parte, așa cum făcuse noaptea trecută, știe dumnezeu cu ce preț, În ceasurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
resemnării survine din mijlocul acestei resemnări. După efectul copleșitor și debusolant al înfrângerii consumate, o liniște ancestrală coboară învăluitor peste spiritul celui rănit. Din această pace care echilibrează, care re-așează firea în tensiunea constantă ce a fost opturată de răutatea expansivă a celuilalt, spiritul învinsului își extrage amintirea propriei energii inepuizabile. În liniștea îndurerată el surprinde asemeni unor străfulgerări cristalice potențialul nesfârșit al sinelui, fondul fără contur uitat în noaptea naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei cu sfera trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Am obosit să mai privesc / realitatea ridicată-n două picioare / ca o iapă / urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica / și folosirea În exces a poziției / misionarului / mai pot explica mareele / nebuniei mele.» Defetist, dar, paradoxal, oarecum expansiv ― deci asimetric cu el Însuși ―, obstrucționînd limbajul prin construcții și deconstrucții semantice, ducându-l, uneori, până la limita impulsurilor inconștiente, Marian Constandache osândește, cum ar spune Dostoievski, o mulțime de lucruri În sinea lui și reconstituie, la scară expediativă, universul sau
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ales, o fascinantă aventură trăită cu ajutorul cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât aveam când am ajuns în București, încă mai puteam să mă deschid spre lume, deși nu fusesem nici în copilărie prea expansiv. Din păcate, n-am cunoscut farmecul vieții de licean care reprezintă, pentru mulți, un capital de amintiri plăcute, duioase. Probabil, multe lucruri ar fi arătat altfel dacă aș fi fost elev la "Radu Negru", în Făgăraș, printre colegi de condiția
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aplatizarea afectivă poate într-adevăr învinge recunoașterea cognitivă? Am văzut leziuni bilaterale ale amigdalei - pacienți cu reacții emoționale distruse. Ei nu susțineau că cei dragi au fost înlocuiți cu niște impostori. Chiar și lui i se părea că sună prea expansiv. Hayes era pregătit. — Mă rog, ați auzit de noua teorie a „dublului deficit“? Poate că o afecțiune a cortexului frontal drept dăunează capacității lui de analiză logică... Weber simțea cum devine reacționar. Probabilitatea existenței unor leziuni multiple, fiecare la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se agață de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce vrei să spui? N-are cum să renunțe la munca lui. Imposibil: ca și cum o pasăre colibri ar intra în greva foamei. El e expansiv, aproape amuzat. —Plec de la Adăpost. O despărțire ideologică. Se pare că ei au ajuns la concluzia că toată chestia asta cu parcul tematic al cocorilor nu-i o idee chiar așa de proastă, până la urmă. Că e o chestie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu! Apoi porni În urma lui pe scări. Acum era aproape dimineață, cam trei și jumătate, cerul era plin de stele delicate și strălucitoare, iar noaptea Încă liniștită, scăldată Într-un uriaș Întuneric violet, Încărcată de răcoare, dar și de bucuria expansivă și singuratică a primăverii. Undeva departe, abia perceptibil, plin de jale, Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la gura portului. Strada era Întunecată, liniștită, aproape goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fixate deasupra radiatorului. Ceva continuă să ticăie, un timp, sub capotă, după care obiectul nu a mai făcut nimic decît să strălucească prelung și stăpînit. Președintele a vorbit despre amenajare. Cu mîinile la spate, uneori cu cîte un singur gest expansiv. Ca și cum chiar el ar fi autorizat amplasamentul și ca și cum acesta ar fi fost deja configurat, iar nu săpat, cazma după cazma. A vorbit despre vestiarele spațioase, moderne și despre prospectările în vederea unei noi organizări a Jocurilor în orașul nostru. Ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care o regulă a consiliului subminează un proces al institutului. Lanark împături ziarul și-l puse în buzunar, apoi se uită lung în sus. Grupul încă se sprijinea de zidul balconului, iar gesticulația bărbatului din mijloc era familiară, batjocoritoare și expansivă. Rima acceptase o țigară de la Munro, care-i ținea acum bricheta. — Ozenfant e cel care ne urmărește? zise Lanark ascuțit. Acolo, în balcon? Munro se uită în sus. — Ozenfant? Nu știu. Nu pare; nu este popular la etajul opt. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mare Joc. De la un punct încolo, trama narativă a textului lui Pratt devine irelevantă. Ceea ce contează este muzica acestui sfârșit de lume și panorama cinematografică pe care proza grafică a lui Pratt o imaginează. În vecinătatea patologică a brutalului și expansivului Rasputin, Corto trece prin vămile de inițiere ale purgatoriului ce seamănă cu infernul însuși. Întâlnirile lui Corto sunt, ca de obicei, încărcate de ambiguitate etică și sentimentală - nimic mai rusesc și mai fascinant decât ducesa Marina Seminova, cea care își
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]