1,154 matches
-
Kubi Wohl. Poeziile selectate poartă amprenta "selecției Margul-Sperber": o muzicalitate sobra, o anumita elegantă a formei. Nu șochează; transmit echilibru - în ciuda temelor uneori dramatice. În afară de influență melosului românesc, detectată de cei mai multi comentatori, aș spune că influențele liricii clasice germane și expresioniste austriece predomina. "Natură, copilărie, eros, mit. Peisajele poeziilor sunt deopotrivă peisaje ale dorului și ale pierderii". Majoritatea poeziilor par alese ca să treacă de o posibilă cenzură. (Poate e vorba doar de cenzură interioară a egalului cu sine Margul-Sperber). Mulți autori
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
obținerea celui mai mic avantaj material. De altfel, o bună parte din roman se încheagă din confesiunile intersectate ale lui Ierusalim și Dorel, fiecare intervenție având darul să adauge carne pe propria poveste. Chiar dacă impresia generală este aceea de scriere expresionistă, combinată cu o doză consistentă de naturalism, Radu Aldulescu are și destule momente de poezie sau de realism în care se simt pulsațiile unui destul de bine camuflat sentimentalism. Peisajul estival al Parisului este impresionant, chiar și pentru micul cerșetor abia
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
lumina electrică pe scenă era o noutate); Isadora Duncan, în picioarele goale, purtând o simplă tunică, dansa pe partituri de muzică simfonică, singură în mijlocul unei scene fără decor și, în fine, nu după mult timp, Mary Wigman, exponentă a școlii expresioniste germane, scotea la iveală prin dans tensiuni lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul clasic însuși a fost revoluționat de Mihael Fokin, sub bagheta magică a lui Serge de Diaghilev, care, începând din 1909, uluia Parisul
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
rug ; firește / cine-o să mă vadă va zice uite un om de cenușă / fără să priceapă că renășteam.” Revoluționând limbajul poetic al vremii încă impus de stilemele dannunziene, cât și de cele pascoliene, fructificând din mers experiența simbolistă și expresionistă europeană, Montale revizitează modelul dantesc, inclusiv procedurile alegorice, lexicale și prozodice ale divinului florentin. Dacă vom adăuga și empatica admirație pentru poetica lui T.S. Eliot, ne explicăm gradul sporit de dificultate al poeziei lui Montale în comparație cu poezia unui Saba sau
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
clasice, neoclasice, moderne și contemporane. Interesul ei larg pentru toate formele de dans a fost demonstrat și de realizarea unei transpuneri după una dintre cele mai reprezentative creații ale lui Mary Wigman, din 1914, și totodată ale școlii de dans expresionist german, Hexentanz (Dansul vrăjitoarei), din care se păstrează fragmente filmate în 1929. Muzicalitatea înnăscută a lui Sylvie Guillem și calitățile sale de dansatoare dar și de actriță au fost adesea subliniate de cei care i-au consemnat creațiile scenice. Capacitatea
Sylvie Guillem la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5923_a_7248]
-
în instituția întemeiată de Walter Gropius, cu Klee, Moholy-Nagy, Josef Albers, Kandinsky adoptă o „metodă științifică" în abordarea construcțiilor sale picturale descrisă în „Punct și linie în plan" (1926), una dintre importantele sale lucrări teoretice. În consecință, reduce semnificativ exuberanța expresionistă a paletei coloristice cu care operase până atunci și elimină orice urmă de referință la realitatea înconjurătoare... Picturile din anii 1920 sunt însă diferite de cele pictate un deceniu mai târziu. În „Compoziție nr. 8" (1923), de exemplu, vocabularul este
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
vedeți direct la plug, dacă acesta răstoarnă strâmb brazda - ci mai degrabă să credem tot mai mult în noi înșine. Există printre criticii noștri scriitori care îi condamnă pe tinerii poeți că aceștia s-ar închina prea mult în fața manierei expresioniste din exterior. De parcă vechea manieră romantică de acum o sută de ani n-ar fi fost până la urmă și ea „o noutate a străinătății". Majoritatea acestor vechi romantici nu își dau seama că în general nici un „stil" de pe lumea asta
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii etc., își face loc cu consecvență în aceste versuri o senzorialitate agrară, apetența omului de la țară pentru concret. Străin de abstracțiuni ca și de redundanțele expresioniste ale unor șaizeciști, Ion Horea așterne netulburat pagini de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e de B.Fundoianu. Avem a face aici cu un pragmatism ideal ce evită extremele, încrîncenările
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
că Hazanavicius recuperează din istoria cinematografiei acel fragment magic al filmului mut. Decupajul este cu mult mai strict și, s-o spunem sincer, mai sărac, și evită tocmai ceea ce este puternic în filmul mut: inefabilul imaginii, puterea gesticulaț iei, agonia expresionistă, precum și momentele lui de excelență, momentul Chaplin, momentul Griffith etc. Există o doză de ironie, dar nu una de reflexivitate asupra a ceea ce cinematograful înseamnă dincolo de mecanismul său de promovare și descalificare urmând o lege a economiei de piață. Avem
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul, sau te refuză total. Cu siguranță, poezia Medeei Iancu va fi refuzată de aceia care nu gustă „literatura traumei”, poezia unei interiorități răvășite de împrejmuirea morții, poezia, până la urmă, a „țipătului” expresionist, fie urlet, fie „zgomot alb”, optând pentru jocul unei poezii extrase dintre „intermitențele morții”. Am crezut întotdeauna că experiențe-limită precum boala, suferința, apropierea fizică a morții te pot aduce într-o anticameră a morții unde capeți alt glas, altă vedere
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
Norbert von Hannenheim și Viktor Ullmann s-au născut în ultimii ani ai secolului al XIX-lea; amândoi au fost elevii lui Arnold Schönberg, părintele avangardei secolului XX, părintele atonalismului și al serialismului, sisteme de creație ce au marcat estetica expresionistă a noii școli vieneze a secolului al XX-lea. Inițiatoarea proiectului, doamna Heidemarie Ambros, mărturisea că are „misiunea de a-l aduce pe compozitorul Norbert von Hannenheim înapoi, la el acasă, la Sibiu”. În adevăr, Hannenheim face parte din comunitatea
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație funciară a eului liric către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul într- un asemenea mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr- un limbaj de factură expresionistă: „botoșei pentru noii născuți pentru îngerii lor protectori/ să alerge mai iute cu rugăciuni către Domnul// schimbă culorile după cum o dor șalele blestematele reume/ nu știi cînd vine rîndul brîndușii/ al măceșelor din tufele cu petale puține/ unde pui indigoul
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
uterul tău însângerat nu au fost omologate ușor într-o literatură dominată încă de viziunea populară asupra poeziei ca spațiu melodiosserafic, într-o literatură controlată de critici formați la școala metafizicii luminoase, a idealității pure, nepregătiți să suporte un țipăt expresionist de o asemenea intensitate. Greu de crezut, dar până la urmă acest copil isteric a fost adoptat. Suflul interior al frazării - vuietul fierbinte al unei topitorii gigantice - s-a dovedit capabil să aglutineze fracturile sintactice, distorsiunile, derapajele imaginației, să topească erorile
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
ce altceva se bazează cariera unui critic. Ai dreptate să observi că „Cei care nu îmi vor decât poezia/ nu îmi vor poezia. poezia mea are sânge și carne/ o frunte îngustă și un trup de femeie.” De regulă, poeții expresioniști s-au mulțumit să caute în jur echivalențele stării lor sufletești. Planul formal gesticulant, configurația limbajului, stilul strident și abrupt, formulările lor explozive, nestăvilite, dezarticulate, opuse oricărui estetism dulceag și evanescent ne obligau să le observăm starea. La tine e
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
discreție l-a ascuns celor din jur, lăsând proiectul lui Wim Wenders suspendat. În jurul unui artist extrem de talentat înfloresc firesc mitologiile, aură celui dispărut nu se dizolvă, ci, asemeni luminii unui astru stins, călătorește mult după aceea prin spațiu. Dânsul expresionist al Pinei are forță unor mișcări primordiale care se nasc parcă pentru prima oară. Ceea ce este impresionant ține de gamă de sentimente pe care le explorează prin intermediul mișcării această admirabila coregrafa și elevii ei. Există tristețe și tristețe, tristețea fiecăruia
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
dansatori, sunt acolo că obstacole sau adjuvanți, totul depinzând de starea dansatorului. În jurul unei pietre uriașe dansează cuprinși de frenezie într-o ploaie care îi biciuiește dansatorii Pinei că un trib dezlănțuit, electrocutați parcă de spasmele unei crize. Însă dânsul expresionist al Pinei transmite esențial trăiri, iar ele deblochează forțe care condensează în expresivități de aqua forțe. Trecând prin atâtea forme de expresie sensibilă a unor inefabile care sunt sentimentele, realizezi o altă trăsătură a coregrafiei Pinei: inteligență. Inteligență pare să
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-un sat într-un burg întreaga poveste, Gabrea investighează mecanismul religios al generării violenței, riturile sacrificiale care
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
un dialog ermetic cu un puternic fundament religios. Radu Gabrea a desfăcut acest univers al lui Leiba plasându-l în orizontul cultural al unei întregi comunități ostracizate, căutând răspunsuri pașnice unei violențe sistemice care-și are propria istorie. În dramatizarea expresionistă personajele nu mai fixează o identitate empirică, ci identitatea unor comunități sau a unor atitudini exemplare, astfel încât regizorul reușește să transfere întregul capital simbolic al unei gesticulații anxioase sau violente dinspre un personaj spre o comunitate mobilizată de reflexul mentalitar
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
se decide însă să urmeze studii de arte frumoase la Hamburg, Berlin, Paris. Devine în scurt timp un ilustrator și caricaturist de mare succes. În 1907 începe să picteze în ulei și tablourile sale sunt curând incluse în expozițiile grupurilor expresioniste „Die Brücke” și „Der Blaue Reiter”. Imediat după primul război mondial este invitat de Walter Gropius să devină profesor la Școala Bauhaus din Weimar unde este coleg cu Kandinsky și Klee. După instaurarea nazismului, mai precis în 1937, la doar
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
sa, să treacă cu ușurință puntea dintre ilustrația comercială și arta „serioasă”, păstrând o mare parte din prospețimea și agilitatea narativă a caricaturilor cu care debutase. Precedând opera lui Chagall, urmând un drum în mare măsură paralel cu cel al expresioniștilor, picturile executate între 1909 și 1911, în timp ce artistul se afla la Berlin, sunt de departe cele mai interesante din expoziție. Cu toate străduința sa de a demonstra contrariul, s-ar putea ca sensibilitatea artistului să fi fost mai aproape de ludic
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
pictor în viață" scria Alfred Barr, primul director al Muzeului de Artă Modernă, referindu-se la "Tribulațiile sfântului Anton", tablou în care multiple influențe, de la Bosch la Turner, sunt combinate într-o lucrare de o mare originalitate ce prefigurează paleta expresionistă și include elemente de abstract ce te duc cu gândul la Kandinsky sau Cy Twombly. După dispariția tatălui și a bunicii materne de care a fost foarte legat, Ensor renunță în bună măsură să mai picteze peisaje și naturi moarte
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă textual, dar neesențială în fond, situație similară celei din romanul Maitreyi
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
Angelo Mitchievici Că știe să extragă din-tr-un gen precum filmul expresionist o capodoperă ca Nos-feratu: Phantom der Nacht (1979) sau din-tr-un actor care a consacrat genul respectiv, precum Klaus Kinski, tot ce este mai bun, mai autentic filmic, Herzog a demonstrat-o deja, iar filme precum Aguirre, der Zorn Gottes (1972
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
și un vizionar al formelor grele, abia desprinse din amorf, Doina Lie este singurul nostru sculptor gotic, cel puțin printr-o secvență bine definită a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
Gheorghe Grigurcu Fondul poeziei lui Radu Ulmeanu ni se înfățișează oarecum înrudit cu cel al expresioniștilor noștri din generația '60. E o priveliște colțuroasă, de început de lume, străbătută de energii geologice, de cutremurele unei planete „ce stătea țeapănă", cu pomi ce „în schimb aveau tulpini șerpuitoare", cu crengi ce „scrijeleau albastrul senin". Primordiala vegetație degajă
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]