350 matches
-
la care se mai adaugă 11.957 de ardeleni expulzați de autoritățile maghiare (între care și cazuri de etnici maghiari nerecunoscuți ca maghiari). O statistică vizând perioada 1 septembrie 1940 - 1 decembrie 1943 indică un total de 218.919 persoane expulzate. Acestora li s-au adăugat numeroșii refugiați, care și-au părăsit localitățile de domiciliu de teama noii administrații maghiare. Documentele de epocă relevă că la 23 august 1944, când a început lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, în România se
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
doctrinei oficiale a NDH, musulmanii au fost declarați "croați de religie islamică". Statul Croat a declanșat o politică oficială de prigonire a sârbilor și evreilor. Conform pozițiilor oficiale o treime din sârbi urmau să fie convertiți la catolicism, o treime expulzați și o treime uciși. Autoritățile NDH au urmărit transpunerea în realitate a acestor directive. Pe teritoriul Bosniei-Herțegovina, în regiunile în care mișcarea Ustașa beneficia de un sprijin susbtanțial (în special în Herțegovina occidentală), atât autoritățile NDH, cât și clericii catolici
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
problemele din nord-vest, s-au văzut obligați să folosească trupele neregulate de "bașibuzuci" pentru a restabili situația din Bulgaria. (11 mai-9 iunie 1876) Aceste trupe neregulate erau formate din locuitori musulmani ai regiunilor bulgărești, dintre care mulți erau refugiați cerchezi expulzați din Caucaz sau refugiați tătari crimeeni expulzați în timpul Războiului Crimeei. Ambele grupuri erau fie exilate de ruși, fie suferiseră din cauza rebelilor. Nefăcând distincția între rebeli și țăranii pașnici, bașibuzucii au suprimat sângeros revolta, masacrând între 4000 și de oameni, fiind
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
un mic sat de pescari, devine centrul politic al țării. În timpul domniei primilor shoguni Tokugawa - Ieyasu (1603-1605), Hidetada (1605-1623) și Iemitsu (1623-1652) - atât străinii cât și japonezii convertiți la creștinism au fost persecutați cu multă asprime, până în anul 1640 fiind expulzați toți europenii din Japonia. Faptul a dus la declanșarea unor mișcări de revoltă între anii 1637 și 1638. Perioada Edo a fost epoca în care s-au creat instituțiile politice, economice și sociale, într-un mediu cultural specific, care au
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
față de toți germanii, marea majoritate a germanilor a fost expulzată. Deși legislația cehoslovacă prevedea că pot rămâne acei germani care puteau dovedi activitatea lor antinazistă, în multe cazuri aceste prevederi nu au fost respectate. Există estimări care apreciază numărul germanilor expulzați din Cehoslovacia la aproximativ 3 milioane de oameni. Expulzările au fost de multe ori asociate cu diferite excese, inclusiv cu asasinate, așa cum a fost "marșul morții de la Brno" ("Brünner Todesmarsch", marșul forțat a aproximativ 20.000 de etnici germani din
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
în iulie 1943, ucrainenii au atacat 167 de așezări poloneze.. Valul de masacre a durat 5 zile, până pe 16 iulie. Se afirmă că UPA a continuat purificarea etnică, în special în regiunile rurale, până când polonezii au fost deportați, uciși sau expulzați. După 1944, amploarea acestor acțiuni a scăzut foarte mult. Masacre ale polonezilor au avut loc și în Galiția, în regiunea Ternopil. Istoricul polonez Adam Kruczek afirmă că în 1943 masacrele au fost organizate pornind dinspre est spre vest și că
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
după cum ne indică documentele vremii. După 40 de ani de slujire comună, românii sunt nevoiți în anul 1858 să pubă bazele unei capele proprii:„Noi, neguțătorii români din Principatele Dunărene, cari venim în orașul Lipsca, pentru negoț, văzându-ne acum expulzați, cu nedreptate, dela pretinsa capelă grecească din acest oraș, care în spațiu de mai mult de 40 de ani s’a ținut cu cheltuielile predecesorilor noștri și cu ale noastre, ne-am adunat cu toții în unire de cuget aici în
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
presiuni și este expulzat-a apă(vapori de apă fierbinți)acesta este penultimul stadiu, după care urmeaza calarea( ovalizarea chiuloasei cilindrilo și topirea pistonului) motorului sau griparea (se sudează pistonul de cilindru) foarte important este de reținut în caz că apa este expulzata afară prin supapa de siguranță nu se v-a opri motorul deoarece este posibilă griparea acestuia se v-a lasă motorul la relanti sau puțin mai turat și se v-a turnă puțină apă pe radiator și se v-a
Instalația de răcire a motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/311655_a_312984]
-
foști locuitori ai Orașuli Liber Danzig fuseseră strămutați în alte teritorii aflate sub autoritatea puterilor învingătoare. Peste 13.000 de foști cetățeni ai Danzigului au primit cetățenia poloneză. În același timp, cam 100.000 de polonezi au luat locul germanilor expulzați.
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
la 15 ani de închisoare (din care execută 12). Lena Constante, deși nevinovată, este și ea arestată. La 25 ianuarie 1962 este eliberat din închisoare și primește domiciliu obligatoriu la Viișoara, lângă Slobozia, unde putea lucra și discuta cu alți expulzați acolo și putea primi vizitele Lenei Constante, care fusese și ea eliberată din închisoare în 1962. În octombrie 1964 se căsătorește cu Lena Constante în comuna unde acesta avea domiciliu obligatoriu. În același an i se ridică domiciliul obligatoriu și
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
fi înțeles situația dacă regele Franței nu ar fi condus nicio cruciadă în Țara Sfântă. Pentru a își finanța prima cruciadă Ludovic a ordonat expulzarea tuturor evreilor implicați în camătă. Această acțiune îi permitea lui Ludovic să confiște proprietățile evreilor expulzați, pe care le putea folosi în cruciada sa. Cu toate acestea, nu a eliminat datoriile creștinilor. A treia parte din datorie a fost scutită, dar restul de bani trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
este în mod obișnuit inserată în cache, pregătită pentru următoarea accesare. Dacă spațiul de stocare din cache este limitat, va trebui probabil să expulzeze o altă intrare pentru a face loc. Euristica folosită pentru a selecta intrarea ce va trebui expulzată este cunoscută drept politica de înlocuire. Una din politicile populare de înlocuire, ultima recent utilizată (URU), înlocuiește intrarea de pe ultima poziție din lista sortată în ordine descrescătoare a celor mai recent utilizate (vezi algoritmii cache). cacheuri mai eficiente calculează frecvența
Memorie cache () [Corola-website/Science/309548_a_310877]
-
reiese că racovicenii nu s-au înrolat de bună voie în miliția de graniță și, ca urmare, o mare parte dintre ei au fost expulzați, în sat rămânând foarte puține familii printre care se numără Bobanga, Cîndea și Doican. Familiile expulzate, printre care Banciu, Bănceu, Cîrțău, Durdun, Faur, Frăsie, Hoandră, Ionuș, Lazăr, Nicula, Ritivoi, Sarchiz, Tîlvan, Totan, Urzică, s-au stabilit în Sebeșu de Sus și Sebeșu de Jos, Porcești (actualul Turnu Roșu), Bradu și Săcădate, unde s-au apucat de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
venit, cum ar fi: Arpășan — din satul Arpașu de Sus sau de Jos; Buciumean — din Bucium; Comănean — la Comăna; Fogoroș — la Făgăraș; Mărginean — la Mărgineni etc. Toți acești noi veniți în calitate de grăniceri au fost împroprietăriți cu sesiile și gospodăriile celor expulzați sau fugiți. Cu toate avantajele derivate din statutul de grănicer, racovicenii nu s-au adaptat ușor la rigorile militare ce trebuiau a fi respectate. În plus s-au confruntat și cu abuzuri de ordin religios, precum și de altă natură, toate
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
o fermă de pe malul Mării Galileei și apoi pentru o perioadă la kibbutz-ul Degania, primul de acest fel din Palestina. Odată cu declanșarea primului război mondial, el a fost expulzat de către turci la Alexandria (Egipt), unde se aflau numeroși evrei expulzați și ei din Palestina (cei de naționalitate rusă, Rusia luptând în război împotriva Imperiului Otoman). Acolo l-a cunoscut pe Vladimir Jabotinski, împreună cu care a dezvoltat ideea creării Legiunii Evreiești pentru a lupta împreună cu trupele britanice împotriva inamicilor comuni, cu
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
de emigrare pe motive religioase a unei importante părți a populației ortodoxe din sudul Transilvaniei în țările române: Moldova și Țara Românească. Acest proces a determinat o mișcare, coordonată de conducătorii acelor timpuri, de înlocuire a populației emigrante și/sau expulzate cu o alta de preferință de confesiune catolică. Dacă la începutul secolului al XVIII-lea populația era în majoritate de religie ortodoxă, la sfârșitul aceluiași secol majoritatea racovicenilor erau români uniți, iar după 1948, când Biserica Română Unită a fost
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
din Sălaj; Spătăcean din Spătac etc. De asemenea, sunt atestate documentar strămutarea la Racovița în această perioadă a unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori grăniceri, au fost împroprietăriți fie pe sesiile și gospodăriile celor fugiți sau expulzați numite ""sesii de porție"", fie pe sesii noi. După tradiția orală, băștinașii care au luat arma, fiind împroprietăriți și pe terenurile din lunca Oltului care au aparținut până atunci sașilor din Bradu, mergeau de acum la lucru câmpului cu pușca
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
mai mare parte a teritoriilor din răsărit ale Germanie la est de linia Oder-Neisse, inclusiv regiunea industrială a Sileziei. Regiunea germana Saar a fost trecuta temporar sub protectoratul Franței, dar a fost retrocedata Germaniei în cele din urmă. Numărul germanilor expulzați, (după cum se stabilise de altfel la Conferința de la Potsdam), a fost de aproximativ 15 milioane de oameni, din care cam 11 milioane din fostele teritoriii germane și cam 3,5 milioane din zona Sudeților. Se estimează că în cursul procesulului
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
redesenate în mod oficial, în conformitate cu deciziile luate la Conferința de la Teheran din 1943. Teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în 1939 (mai puțin regiunea Białystok) au fost definitiv anexate, iar locuitorii de etnie poloneză au fost în cea mai mare parte expulzați. În zilele noastre, aceste teritorii fac parte din Belarus, Ucraina și Lituania. În schimb, Polonia a primit teritorii din componența Germaniei interbelice, așa numitele teritorii redobândite: Pomerania, Silezia și Brandenburg de la est de Linia Oder-Neisse, plus jumătatea sudică a Prusiei
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
forturile au fost învinse. În cursul “Săptămânii Sângeroase”, comunarzii au executat sumar o serie de ostatici, chiar și pe arhiepiscopul Parisului. 17-20 000 de parizieni ostatici au fost uciși. Garda Națională a fost desființată, iar rebelii au fost condamnați sau expulzați. Economia era la pământ, nu exista autoritate, teritoriile erau ocupate, iar parizienii erau supuși asediului și foametei. Replici ale Comunei au avut loc la Lyon și Bordeaux. În Paris au loc lupte de stradă din care rezultă mii de morți
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pe ministrul de externe să aștepte afară. Stenograma convorbirii, întocmită de Paul Otto Schmidt, arată că Antonescu s-a lansat într-un discurs extrem de lung, începând cu istoria Transilvaniei, în loc să pună accentul pe problemele imediate și stringente ale românilor ardeleni, expulzați, terorizați și omorâți de unguri, și fără sugera vreo soluție, sau chiar să încerce un târg cu Hitler, așa cum ar fi făcut-o un diplomat de carieră. Cert este că în ciuda intervențiilor lui Antonescu la Hitler, confirmate și de declarațiile
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
depunere la Kremlin a tezaurului Băncii Naționale a României și respectiv de depunere a valorilor Casei de Depuneri, precum și cheile de la compartimentele unde erau depozitate valorile BNR. Cheile au rămas în posesia consulului francez până în august 1918, când acesta a fost arestat și expulzat, cheile fiind predate consulului Danemarcei și apoi celui al Norvegiei. În septembrie 1918 ultimii reprezentanți ai României părăseau Moscova, iar din acel moment nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta tezaurului. În seara zilei de 16 iunie 1935
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
tematică, sfera preocupărilor din anii anteriori. Ca urmare a Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940, la București (la 16 februarie 1941) a început să apară publicația "Ardealul", sub conducerea dr. Anton Ionel Mureșeanu, secretar general al "Asociației Refugiaților și Expulzaților Români din Ardealul de Nord". Timp de patru ani, publicația „"Ardealul"” a atras numeroși colaboratori, care au susținut acțiunea de afirmare a drepturilor românești în Transilvania de Nord ocupată, în ciuda cenzurii aspre în vigoare. Printre colaboratorii foarte activi ai "Ardealului
Vlaicu Bârna () [Corola-website/Science/313917_a_315246]
-
britanice. Orașul, un important centru industrial, cu industria de armament masivă, a fost bombardat sistematic de către aliați, în al Doilea Război Mondial. Restul populației vorbitoare de limba germană, cu excepția celor care au colaborat activ cu rezistență în timpul războiului, a fost expulzata sumar de la sfârșitul războiului în 1945. După eliberare, Maribor s-a dezvoltat major în industrie cu forța de muncă calificată și că un centru cultural din nordul Sloveniei. Atunci cand Slovenia s-a retras din Iugoslavia în 1991, pierderea pieței Iugoslave
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
zona Peninsulei Crimeea, la Marea Neagră. În fața pericolului comun reprezentat de atacurile arabilor, hazarii își ameliorează relațiile politice cu Bizanțul și participă alături de bizantini la diferite campanii împotriva arabilor. Expresia relațiilor bune între cele două părți este confirmată în 695, când, expulzat fiind, împăratul bizantin Iustinian al II-lea (685-695, 705-711) se stabilește în Hazaria și se căsătorește cu fiica hanului, Tzitzak, în turca hazară probabil "Çiçek" („Florica”), botezată apoi cu numele Teodora. Respingerea noului val de atacuri arabe, întreprinse între „722
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]