18,011 matches
-
limitele unui continuum uman universal, capabil să cuprindă toți indivizii. De la experiment, cu mecanicismul sau de rigoare, trecem la statistici, cu generalizările lor de rigoare. Una dintre opozițiile fundamentale ale disciplinelor psy, alături de cea dintre normal și anormal, este interior/exterior. Cum știm ce anume din viața noastră cotidiană, din lumea în care trăim, mai precis, influențează lumea noastră interioară, acele adînci tenebre ale subiectivității? În răspunsul la această întrebare stă, cred, originalitatea lui Roșe, devenit pe neașteptate din critic al
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
teoretician psy în toată regula. Preluînd o noțiune deleuziană, aceea de împăturire, Roșe propune să înțelegem interioritatea ca fiind un fel de pliere, pliu, o împăturire în care intră limbajul, practici sociale, norme și convenții transindividuale, adică tot ce definea exteriorul în accepțiunea curentă a termenului. Dar noțiunea de pliere anulează opoziția, insă: interiorul devine pur și simplu un fel de revers al exteriorului. Sîntem, în adîncul nostru, o sumă de reguli și practici interiorizate, asumate într-un anumit fel, particularizate
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
pliu, o împăturire în care intră limbajul, practici sociale, norme și convenții transindividuale, adică tot ce definea exteriorul în accepțiunea curentă a termenului. Dar noțiunea de pliere anulează opoziția, insă: interiorul devine pur și simplu un fel de revers al exteriorului. Sîntem, în adîncul nostru, o sumă de reguli și practici interiorizate, asumate într-un anumit fel, particularizate. Mult zgomot pentru nimic, ar putea protesta unii. Nu asta ne învață mai toți teoreticienii postmodernismului? Ba da, iar Nikolas Roșe este unul
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
și-mi așează lacrima pe ferestre străine - / viscolim mereu, într-o viață de împrumut,/ jucînd o ermetica partida... de iubire!" (Vîrtejul din pod). Dincolo de această intimitate echivoca, de această interioritate rănită de propria-i desfășurare în sensibilitatea duratei, se află exteriorul, lumea, cauzatoare irațională a suferințelor, "o nebunie galbenă cu val lung". Ei i se rezervă imagistică unui burlesc delicat, ironic-crutător: "sub picioarele mele scîrțîie zăpadă/ pe o ulița cu miros de vîsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
albul strălucitor al zăpezilor, au oferit refugiu multor spirite turmentate ale bătrânului continent european. Liszt și Wagner în secolul trecut, în deceniile din urmă mulți muzicieni originari inclusiv din România, au preferat și preferă anonimatul traiului cotidian rezervându-si pentru exterior agitația ce întreține tumultul marilor centre muzicale internaționale. A făcut și face senzație în continuare, în lumea discografica, recentă ediție în varianta CD a imprimărilor de tinerețe datorate Clarei Haskil; ingenuitatea adresării, transparentă tonului, meticulozitatea suplu întreținută a jocului pianistic
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
pare preocupantă. Iar cititorilor, nici atît. Se vede că tipul acesta de reflecție psihologică asupra actului creator și-a pierdut din interes. În orice caz, orientarea spre interior, spre motivațiile personale ale celui care scrie, a cedat locul orientării spre exterior, spre cititor, si nu neapărat ca individ atras de lectură, ci ca fenomen sau masă statistică. E curios, desi explicabil, dar s-au perimat atît răspunsurile de felul ("Scriu pentru mine însumi"), adică acelea, să le zicem, egotiste și orgolioase
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
tu, umanitate fremătătoare, rămâi doar ecranul unei alienante defilări de argumente? Poate că singura ieșire din necruțătoarea capcană a lucidității o reprezintă spiritualizarea datelor personale la nivelul unor interese de o relevanță mai largă; și, în acest fel, transpunerea în exterior a conflictului. Să îl suspectam atunci de ambivalenta pe creatorul de personaje Rebreanu, cel care ține principial să arate cum fiecare dintre acestea, chiar și cel mai abject, își are dreptatea lui. Să îl credem pe Bert Nagel atunci cînd
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
să se desprindă de amintirile ce-l leagă de familie, ca act al unei împuținări de sine radicale, extreme. Este, de altfel, singura modalitate de a rămâne împreună cu ei, hotărând de unul singur și în numele lor o recluziune impusă din exterior. Căci, iată, devine din nou un solitar, mai mult ca oricând. Și, mai mult ca oricând, se simte disponibil pentru ceilalți, într-o efervescenta a dăruirii care merge, paradoxal și firesc totodată până la dispariția dintre ei. Cercul se întregește: cândva
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
substantivul "cor" (inima), ceea ce a dus la o asociere îndelungată între memorie și inima, încă înainte de a fi vorba de o conexiune între memorie și creier. După Aristotel, memoria are doi centri, atît inima, ca receptor al impresiilor sosite din exterior, cît și creierul, ca sediu de depozitare și prelucrare a lor. Psihologia contemporană distinge memoria semantica, definită că reproducere corectă a unor informații stocate, de memoria personală, capacitate de a rememora evenimente semnificative din trecutul personal. În fine, nu enumăr
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
alb, zâmbind sardonic, doctorii au în loc de stetoscop un clește de tortură, în loc de compresa cămașă de forță, iar în loc de termometru electrodul unui scaun electric. Zece ani de istorie liberă ne-au demonstrat că râul României provine din interior, si nu din exterior. Sigur că e mult mai ușor să dai vină pe străinătate și în același timp să asmuți la războaie civile (cum s-a întâmplat la Târgu-Mureș, cum au făcut de cinci-șase ori, la București, minerii, cum procedează românii când dau
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu o filozofie a elaborării și cu o înțelegere a creației specifice spațiului literar al generației ulterioare. Dar această situare filosofică, estetică și morală, nu este determinată din exterior, prin contaminări directe sau prin decizii de ordin programatic, ci este o problemă de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură generală și prin educație specifică. Fără a fi un spirit teoretic și fără a-și ambala retoric programul de creație
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
pentru toată lumea? Este imposibil!! Eu și ceilalți Curioasă situație! Să nu știi de fapt cine ești și cine sunt ceilalți. Pentru că o singură distincție este posibilă deși cu totul nesatisfăcătoare, aceea între mine și ceilalți!! Ceilalți din interiorul și din exteriorul meu. Ei sunt diferiți, chiar dacă-s cuprinși numai în gândul meu despre ei sau în lumina lumii exterioare, prezența lor fiind totdeauna alta decât prezența mea. Iată deci linia de separație. Eu și ceilalți. Dar în timp ce despre mine nu știu
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
putea fi aproximată prin apropierea viziunii sale sumbre, de sumbrețea realului însuși, de degradarea obiectivă a existenței poporului român. Lirismul s-a coroborat prin realitatea brută cu care a coincis prin chiar evoluția istorică. Tiparul lăuntric s-a suprapus celui exterior, al suferinței obștești, determinate de apăsarea unei cîrmuiri detracate. Figura dictatorului învederează o putere hipnotică nelegiuită, asemenea unei întruchipări a morții însăși: Stăm față-n față cu inventatorul/ Spaimei noastre cea de toate zilele/ Și mă uitam încremenită-n ochii
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
trebui să ducă - între altele, la cunoașterea de sine și tot astfel este percepută, în mod obișnuit și confruntarea cu apropierea morții), cu propria imagine ce se reflectă în oglindă, fix atunci se deschide ușa dinspre stradă, dinspre lume, dinspre exterior. Și apare - desigur - un mesager. Care aduce o scrisoare. De dincolo. De dincolo de cameră. De dincolo de propriul univers. De dincolo de viață sau de dincolo de moarte? Răspunsul e nesigur (fiindcă nu știm - intenționat nu știm - nici dacă naratorul a apucat să
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
a peisajului, dintr-o continuă utopie a acestuia, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru din exterior în interior. Peisagistica lui Bochiș este o creație eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii și al puterii de imaginație. Spre deosebire de cea clasică - o formă de celebrare a lumii ,,obiective" - , peisagistica lui Bochiș este, de fapt, o antipeisagistică, o fugă
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
galeriilor. Constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă și altceva decît exerciții gratuite de imaginație, el s-a retras într-o fecundă activitate de restaurator. Iar după semnalele trimise spre exterior, pictorul părea a se fi resemnat provizoriu în fața acestei realități. Însă tocmai prodigioasa lui activitate de restaurare, sprijinită pe o inteligență artistică de o mare forță și suplețe, constituie suportul material și simbolic pentru recenta sa expoziție. Dar spre înțelegerea
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
Dreaptă sau nedreaptă, dar sigur delicată și cu neputință de pus în termenii unei ecuații oferind garanția certitudinii absolute, percepția după care unii autori originari din România sînt în mod tacit și difuz resimțiți ca aflîndu-se înăuntrul iar alții în exteriorul culturii române există - și cel mai cuminte, de nu chiar obligatoriu, este să o constatăm. Pornind, eventual, de la situații fără dubiu: nimeni nu contestă și nu va contesta, spre exemplu, apartenența lui Norman Manea sau a lui Leon Volovici la
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
Concursul Internațional "George Enescu". Atât în trecut cât și în prezent, a rămas o competiție etatizată. Atât în trecut cât și în prezent a fost gândit drept mijloc de cosmetizare a imaginii pe care țara urma a o afișa în exterior. În trecut, beneficiindu-se de pârghiile sistemului totalitar, de o adecvată susținere financiară, primele ediții - începând cu 1958 - au cunoscut momente de autentică strălucire. Pe anume segmente, cunoscute în epocă, direcțiile propagandei de partid și de stat coincideau cu idealul
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
ieșeană "Timpul") traversează, fără doar și poate, poezia lui Miron Kiropol. Și mă gândesc, când spun toate acestea, la natura duală - oscilația între "credință și tăgadă", "frumos și urât", "trup și suflet", "pământesc și ceresc" (Adrian Anghelescu) -, proiectarea (cathartică) în exterior a unei străluciri cu darul de a compensa rana interioară, materialitatea densă a imaginilor vizuale și tactile și, nu în ultimul rând, dorința de a stârni cu orice preț "meraviglia" de esență strict barocă, statuată de versurile lui Giambattista Marino
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
alte speculații ironice: putem observa că adjectivul (uneori substantivizat) comunitar capătă un sens "intern" ("cîinii care s-au aciuat pe lîngă întreprinderi, garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în traduceri cel puțin, și un sens specializat "pentru exterior": referitor la calitatea de membru al Comunității europene. în această ultimă accepție, comunitar este opus lui extracomunitar, cuvînt cu o anume conotație de excludere, căruia am impresia că i se preferă, la noi, mai neutrul non-comunitar (într-un articol despre
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). Poate că încetineala în a observa și accepta noutățile lexicale se asociază în acest caz cu tendința egocentrica de a neglijă pur și simplu privirea dinspre exterior.
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă ca o carte de vise, de așezat
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
zona din regiune. Sărăcia, ca și prea plinul, duce la o înăsprire a relațiilor inter-umane. Iar cînd sărăcia privește o colectivitate ea va duce la conflicte generalizate. Natalitatea impresionantă a albanezilor, retragerea economică a sîrbilor către nord, agresivitatea stimulată din exterior a liderilor locali ai comunităților albaneze, au dus la întrunirea tuturor condițiilor subiective necesare unui conflict interetnic. Răspunsul sîrb la provocareae albanezilor a fost inadecvat. La limba scoasă s-a răspuns cu pumnul în nas. Iar cînd doi țipă este
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
se aruncă disprețuitor, contra unei munci de mântuiala, refuză cu obstinație să facă curățenie în propria ogradă și în propria conștiința. Murdăria morală în care se complac milioane de români (adică milioanele de turnători, foști și actuali) se transmite instantaneu exteriorului. Nu cred că e fără legătură că trecem indiferenți, înotând literalmente printre gunoaie, pe străzile desfundate ale orașelor, cu faptul că suntem ținuți în carantină la porțile Europei. Și nici că acceptăm că pe un dat de extracție divină întâmplarea
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
să-ți irosești energia și celulele cenușii. Aș avea un singur amendament la proiectul rămas de la George Șerban: că activiștii de partid, indiferent de nivel, si securiștii, indiferent de grad și de specializare (nu cred că cei care ucideau, în exterior, în numele României și spionau în numele Rusiei sunt mai onorabili decât cei care șantajau, schingiuiau și omorau în interior în numele lui Ceaușescu) să nu mai aibă drept la nici un fel de funcție în stat. Ei ar trebui să lucreze exclusiv în
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]