660 matches
-
de tip constitutiv care determină universul de extensie al posibilității reflexive. Sensul autentic al subiectivității (cel de interioritate cu puteri cognitive, de decizie și de act) implică un demers reflexiv însoțitor, fără de care s-ar ajunge la stagnarea unei pure exteriorități, fără de care drumul de la staza deliberativă la materializarea precipitatelor sale ar căpăta o tentă formalistă și automată. În replică, o prea liberă repliere pe sine, care ar progresa actul reprezentării până la abuz auto-analitic și modelator, este benefic îngrădită de un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
comunitare, într-un spațiu armonic al civilizației care oferă în aceeași măsură în care primește. Conștiința de sine nu uită astfel, în didactică separare de surorile ei fundamentale, de adecvarea pe care trebuie să o instituie între interior și o exterioritate dinamică și exigentă, de aceea nu ezită să sacrifice adeseori capriciul unei personalități expansive în beneficiul unei recalculări a apropierilor de alterul emitent. Ea se supune unei alternanțe legitime care acordă locul cuvenit conștiinței obiectelor lumii și care recâștigă în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
modelează conștiința de sine a elevului. Acesta găsește în pilda pedagogului și mesajul justei modalități de repliere pe sine, cea care ferește de ispita întârzierii sau a rătăcirii în interioritate, adică cea care întoarce permanent spre practică și spre buna exterioritate spiritul recalibrat pe tărâmul subiectivității. Modalitatea reflexivă va păstra, astfel, și mai târziu amprenta educatorului (fie că el e din familie, fie că e din societate) și va fi datoare cadenței supraveghetoare cu tiparul fundamental al figurii sale, răsfrângând trăsăturile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cenzoriale (vădind caracterul indispensabil al prezenței eforturilor conștiente în abundența datelor de trăire). Așadar, pe puterea acestei intervenții se bazează, în general, orice schimbare (inițial interioară și, apoi, prin necesitatea unei legi universale a funcționării firii, reflectată și transpusă în exterioritate). Întreruperea benefică a unei continuități presupune segmentarea mecanicii ei impetuoase, iar această acțiune anti-instinctuală nu poate veni decât de la cel mai înalt nivel al conștiinței, adică de la puterea de repliere, de revenire, de re-prezentificare pe care aceasta o manifestă în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
firescul ține, deci, mai degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul interior, cel care simte și se pasionează, cel care deliberează și decide, este o forță ale cărei stări și schimbări se întrepătrund intim, suportând o profundă alterare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul interior, cel care simte și se pasionează, cel care deliberează și decide, este o forță ale cărei stări și schimbări se întrepătrund intim, suportând o profundă alterare când le separăm unele de altele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să fie tot interioară, să îngăduie tratarea asemănătorului de către asemănător, să permită conștiinței de sine îndeplinirea unei datorii obligatorii care ține de economia autogestionării și fără de care s-ar cădea în extremele lipsei de autonomie (în blocajul dependențelor). Raportarea la exterioritatea circumstanțială presupune o fină adecvare reciprocă, o artă a mânuirii justelor limitări, o competentă trasare a contururilor teritoriale care vor face ca impulsul interior să rodească în bună armonie cu ambianța în care se instalează. Iar momentul propriu-zis al schimbării
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiective pragmatice și reconferă demnitatea originară a lui "a fi", parcă în contrast cu o inflație a semnificațiilor adaptative axate pe eficiența pur relațională. Doar pornind de la sine însuși și de la edificiul personal, omul poate primi acel impuls reconfigurator cu rădăcini în exterioritatea alterității asemănătoare, ceea ce înseamnă că numai în virtutea unui ansamblu de "așteptări" imprecis orientate omul poate primi ingredientul salutar al reformării sale. Fără această construcție obligatorie a instrumentarului etic individual nu se poate vorbi în genere de valoare, cu atât mai
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
regăsibilă în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine voce interioară a unei modalități negative de prescripție ("daimonul este oracolul interiorizat"51). El inaugurează o tradiție de concepție care acordă un loc central conștiinței de sine în universul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
presupus exercițiu al capacităților proprii. Dacă "excesul" legitim de inteligență conduce la înțelepciune, atunci legătura celor două presupune investire vizionară din partea unei reflexivități nepărtinitoare, presupune temeiul de concepție fără de care punțile celor doi versanți subiectivi ar sfârși la latitudinea unei exteriorități intruzive, proiective, inhibitorii. A te desfășura autonom în cel mai înalt for al activității spirituale înseamnă a te ghida după intuiții adânc încarnate în maniera proprie de a fi și de a gândi și a te dezlega de imperativul constrângător
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al obișnuinței de implicare și în final sursa strategică a oricărei perfecționări care se poate traduce în obiectivare pragmatică. De aceea, ea vizează permanent relația care se instituie între fundalul celui mai profund strat al personalității și cealaltă extremă, a exteriorității totale pe care o presupune intrarea în tărâmul faptei. Omul devine priceput în sectorul activităților sale în măsura în care își adaptează și modifică această interioritate după necesități pragmatice, în măsura în care își modelează personalitatea astfel încât ea să facă față exigențelor situaționale practice. Orice competență
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
etapă de construcție este chemată să rezume condițional și metodologic succesiunea procedurală care va fi specifică apoi derulării actului. Această remodelare îl determină pe subiectul actant să parcurgă un drum formativ și să practice interiorizarea universal-folositoare care permite aproprierea unei exteriorități instrumentale. Reflexive devin astfel și introiecția de tip constructiv și reciproca ei aplicativă, în măsura în care o vizare a mecanismelor noetice de transfer este permanent necesară și în măsura în care receptaculul cognitiv al travaliului individual constant devine, în numele progresului, responsabil de toate activitățile conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de esență escatologică să găsească rezolvarea unei înlănțuiri existențiale nefaste. Drumul dependențelor de stare este invers, de la act la conștiință, în condițiile în care este de presupus o replică permanentă a universului interior la orientarea imperativă pe care o capătă exterioritatea activă. Prin contrast, filosofia reflexivității oferă o soluție punctuală cotidiană pentru exigența universală a autonomiei (străină de condiționările ascetice care monopolizează statutul oricărei eliberări), găsind un sens suprastructural personalizat tuturor exercitărilor din câmpul actului. În orizontul spiritualității europene, această viziune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a două disponibilități (cea a contemplatorului și cea a creatorului), pentru ca din rodnica lor comparație să rezulte o interpretare înnoitoare (cu adevărat orientată către nucleul esențial al operei). În ambele situații, însă, rațiunea investigatoare dublu canalizată (pe interioritate și pe exterioritate) cerne concepte adecvate atitudinii estetice, aceasta ajungând să răspândească semnificații cu caracter de universalitate (Tudor Vianu observa că "armonia externă a lumii, ca o răsfrângere a armoniei interne a personalității, este... [o] năzuință a unei morale inspirate de atitudinea estetică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei îndreptățite trebuințe apelul la semen devine indispensabil și se naște astfel orice determinare raportantă care cheamă în ajutor reflexivitatea. În alternanță comprehensivă, cele două interiorități se pun în acord, evoluează formator citind semnele și preluând mesajele schimbului superficial, măsurând exterioritatea interactivă în vederea profitului existențial socio-moral. Evoluția relațională este cu atât mai mult facilitată cu cât efortul comun este împătrit susținut de două exteriorități participante direct și două interiorități supervizoare, un argument al coeziunii sociale fiind tocmai această constantă structurală care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cele două interiorități se pun în acord, evoluează formator citind semnele și preluând mesajele schimbului superficial, măsurând exterioritatea interactivă în vederea profitului existențial socio-moral. Evoluția relațională este cu atât mai mult facilitată cu cât efortul comun este împătrit susținut de două exteriorități participante direct și două interiorități supervizoare, un argument al coeziunii sociale fiind tocmai această constantă structurală care definește celula comunitară. Individul aduce cu sine un mecanism al dedublării sporitoare și susține astfel și cognitiv o colaborare altminteri lipsită de resurse
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sociale (cea care include "contribuția" unor membri comunitari care nu posedă un riguros exercițiu al cunoașterii). Vom întâlni și aici, în câmpul unei similarități incitatoare, un regim legitim-proiectiv al relaționării reciproce, totul sub lumina unei tendințe integrative fondatoare a unei exteriorități cuprinzătoare (după cum afirma Hegel, "ființa acestei lumi, ca și realitatea conștiinței-de-sine, se bazează pe mișcarea prin care conștiința-de-sine se exteriorizează personalității ei, își crează prin aceasta lumea ei și se comportă astfel față de ea ca față de ceva străin, pe care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
caracteristicile imaginii teoretice globale de la nivelul conștiinței individului. Astfel, între reprezentanții aceluiași grup social apar diferențe definitoare de statut care depind de virtuozitatea cu care se exercită reflexivitatea. Lucru firesc în perspectiva legăturii intime și aproape cauzale a interiorității cu exterioritatea comunitară. Astfel, s-a acordat o înaltă demnitate (iar aceasta a fost însoțită mai întotdeauna de un credit social împins până la delegarea decizională) personalității apte de o rodnică și corectă cunoaștere de sine, în ideea deseori confirmată că reflecția asupra
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unui demers simplu ca reflexia de sine. Ceea ce inițial era destinat unei banale administrări interioare, poate culmina cu fericite unificări concluzive sau cu ample descoperiri de natură filosofică. Orizontul cunoașterii poate deci crește și fără contribuția altminteri legitim înnoitoare a exteriorității fenomenale. Încheiere Separația care stă la baza tripartiției fundamentale a tipurilor de conștiință a condus la ocultarea rolului foarte important pe care reflexivitatea îl joacă în economia proceselor cognitive. Numai o privire izvorâtă din exigența ultimă a unei cunoașteri totale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
inevidentă, dar iradiantă a transparenței care dă de văzut, adâncește vizibilul deschizându-i o perspectivă nebănuită. Perspectivă inversă, pentru că imaginea nu se proiectează pe ecranul lumii (sau al lumii unui text) ci, dimpotrivă, pe golul lumii ecranate, pusă în paranteza exteriorității aparente. Inversarea nu privește doar răsturnarea imaginii în oglinda care o reflectă, ci și schimbarea - răsucirea - punctului de vedere, deschiderea unui nou unghi. E vorba de imaginea matricială, potențială sau embrionară care nu desemnează o reprezentare constituită, articulată într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că am putea intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în exterioritatea unui obiect străin, într-un negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se dă. Dar i se dă ca non-eu limitativ, obiectivant, așa cum lectura exterioară a unui poem întâlnește o lume străină pe care o resimte
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iată fața de masă-a luminei întinsă pe lucruri" (Coincidențe); căruțele "au spart pietrele luminii", iar plămânul "sparge lumina" (După diluviu)2. În toate aceste situații, lumina nu semnifică mai mult decât arată: suprafața limpezită a lumii, dat al unei exteriorități preexistente, "naturale", chiar dacă uneori aceasta e resimțită fizic, în materialitatea sa fragilă, casantă. Or, lumina trebuie într-adevăr să se spargă, să se dezintegreze, să-și dezarticuleze această apariție de primă instanță pentru a putea prefigura o nouă dimensiune. (Supra
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
profilate într-un decor natural. Cufundate în aurul luminii, ele își pierd conturul, își estompează identitatea în așa măsură încât, printr-un paradoxal chiasm, ceea ce se dă vederii nu este ceea ce apare în vedere și se propune drept imagine-pastel a exteriorității, ci perspectiva lăuntrică a celor ce dispar în inaparentul unei manifestări trans-aparente. Iar repetiția nu face decât să dea relief acestei sublimări prin care tot ce dispare în lumină devine lumină. Dar în lumină lucrurile lumii ar trebui să apară
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale poeziei lui Ion Pillat: timpul în declin al înserării, jocul umbrei și al luminii, privirea ce descoperă un alt peisaj în orizontul scufundat al sufletului. Ca și în alte cazuri discutate până acum, întunecarea perspectivei mundane corespunde închiderii orizontului exteriorității. Privirea se întoarce în sine, coboară în adâncul în care "ochiul luminii" poate scruta evanescentele alcătuiri. Ceea ce scapă privirii obișnuite cu spectacolul contingenței se oferă unei alte priviri, pătrunzătoare în neobișnuitul lucrurilor ce tremură în străfundul neluminat al lumii. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
real, ci tocmai realul simbolizant al unui simbolizat, supra-semnificat de simbolul esenței intelective pure, dar supra- semnificând la rândul său orice manifestare sensibilă concretă. Realul imaginal nu mai poate fi obiectul unei percepții comprehensive care și-l dă drept o exterioritate absolută, ci semnificant al unui supra-semnificat inteligibil și - în același timp - semnificat în corelație analogic-simbolică cu un semnificant sensibil. Nefiind perceptibil decât prin percepția imaginativă, suprasensibilul este o imagine simbolică, un fenomen originar (Urphaenomen) a cărui apariție în lumea sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]