508 matches
-
cuvinte, folosirea lor în comunicarea verbală, ale căror mijloace sunt, este mai întortocheat - rolul acestor cuvinte în limbajul nostru este altul decât suntem tentați să credem.“35 Tot așa, anumite forme de exprimare sugerează că vorbirea nu este decât o exteriorizare a gândirii. Impresia este întărită de acele exprimări în care verbele „a vorbi“ și „a gândi“ sunt folosite în paralel, de exemplu în expresii ca „Vorbește fără să gândească.“, „Gândește-te înainte de a vorbi!“, „Nu pot să-mi exprim bine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unde ajungem și ar crește riscul "decupajelor" în interpretare). De ce vom considera că hipotextul din lirică, dramaturgie sau jurnalistică presupune corespondență intratextuală, iar traducerea filiație? Motivul este legat de necunoașterea cronologiei interioare a unor teme și preocupări ale autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului eminescian să-i fi neliniștit spiritul într-un moment esențial, iar din același zbucium să se nască un text prozastic și unul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
antinomiilor, care transferă cumva lirica Anei Blandiana, într-o lirică a gravului. Metaforă-simbol, care domină, de altfel, acest întreg volum, este somnul, care aduce un sens nou ideii de vid. Somnul devine o punte de trecere către vârsta dezinhibării, a exteriorizării, a reconstrucției unei noi vieți, bazată pe cea de altădată. Dubla conotație vizează laolaltă semnificatul și semnificantul somnului. Simbolistic, somnul joacă rolul ultimului spațiu protector, "în care ființa umană se află la adăpost de conștiința trează"116 care va interveni
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
absolută a subiectului față de actele sale dar și față de ceea ce este lăsat să facă. Diferența esențială rezidă În aceea că posibilitatea de obiectivare a eticului, care Îi permite să se opună, de pildă, nazismului sau războiului În Vietnam, asigurând o exteriorizare a alegerii, rămâne pentru Sartre o sursă de angoasă În timp ce, pentru Lévinas, este sursă de speranță; ceea ce depășește orice rațiune este pentru Sartre absurdul, În timp ce pentru Lévinas este motiv pentru a regândi evenimentele. Problema care se pune pentru
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și tot el reglează activitatea. Punctul de plecare în formarea operațiilor mintale la copil îl constituie acțiunea externă cu obiecte concrete. Limbajul înlesnește, pe de o parte, interiorizarea acțiunii materiale și detașarea de aspectele neesențiale, iar, pe de altă parte, exteriorizarea acțiunii mintale în conversație. În final, procesul se transpune în planul limbajului 23 intern, adică în planul mintal propriu-zis în care operația se realizează ca act de gândire. Elevul ajuns în stadiul operaților formale (gândire verbal abstractă, formalăă poate fi
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
analiza mecanismelor alterității prin intermediul studiului imaginii celuilalt, susținând că este vital ca istoria să abordeze problema minorităților etnice, a persoanelor și grupurilor marginalizate social, dar și a alterității culturale. Ahrweiller subliniază că "într-o manieră generală am putea spune că exteriorizarea alterității se prezintă prin imagine și sub aspectul unei Terra incognita. Spațiul alterității reprezintă o zonă exterioară (...) care are drept caracteristică fundamentală inaccesibilitatea. Este însă evident faptul că această inaccesibilitate nu se referă numai la aspectul geografic al teritoriului celuilalt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
subiect, personalitatea este imaginea obiectivă pe care ne-o facem despre un asemenea subiect (J. Stoetzel, 1963); este construcția dinamică pe care se bazează persoana în funcționarea sa, în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
evocând o altă fațetă a ei; - tehnica televizorului, în care subiectul își urmărește pe ecran filmul propriului său ego; d. solilocviul: este un monolog al individului care dublează, în surdină, varianta oficială, comercială a gândurilor și sentimentelor sale, în scopul exteriorizării tonalității lor tainice. M. Stein (1975) apreciază că dintre toate aceste tehnici jocul de rol poate fi folosit cel mai bine pentru uzul creativității. ¾ Metoda marionetelor: M. Rambert, Zullinger (apud Munteanu, 1994) este o metodă similară cu psihodrama, dar în
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
Obiectivul principal al lucrării de față este cel al evidențierii rolului pe care îl are factorul nonverbal în informațiile privind natură fluctuațiilor comportamentale ale adolescentului. Ne propunem îndeplinirea obiectivului, pe baza corespondentei dintre trăsăturile de personalitate, și nivelul lor de exteriorizare, prin intermediul comportamentului nonverbal facial. Ipoteza de la care pornim este că natura relației biunivoce părinte-ado-lescent se constituie în factor de diferențiere a comportamentului nonverbal facial și a dimensiunilor de personalitate, atât pentru adolescenți, cât și pentru părinți. Dorim să aflăm dacă
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
să menționam, în susținerea acestei afirmații, faptul că asistăm la formarea identității de sine, (care înseamnă dorința de independență, intelectualizarea vieții psihice, dezvoltarea capacității de abstractizare și sinteză, pentru a menționa doar câteva din aspectele definitorii ale etapei); devine normală exteriorizarea acestei vieți. Vorbim aici, despre comportamentul nonverbal, si, în mod prioritar, despre cel facial; dintre toate elementele care intră în structura nonverbală a comunicării de tip uman, fata omului are cel mai ridicat nivel de expresivitate, oferind cele mai autentice
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
căror rezultate probează semnificațiile pe care le susțin. În legătură cu doză de precauție pe care se cuvine să o acordăm nonverbalului, Paul Ekman precizează că expresiile faciale (bunăoară) ne pot doar indică dacă persoana trăiește sau dacă încearcă să-și ascundă exteriorizarea unei emoții, în nici un caz ce gândește. Rețineți că expresiile emoționale nu vă spun niciodată care este sursa lor există multe motive pentru care, de exemplu, cineva poate fi supărat. Nu presupuneți că știți motivul pentru care persoana este supărată
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Scărpinarea unei mâncărimi, așa cum arătat anterior, satisface o necesitate de ordin fiziologic, pe câtă vreme gestul de a bate (ritmic, eventual) pe banca cu pixul, în timp ce așteptăm că profesorul să delibereze într-un examen final, satisface o nevoie psihologică, deci este o exteriorizare a unei trăiri interioare. Importantă adaptatorilor nu este foarte ridicată, de aceea nici studiile asupra lor nu sunt numeroase; în cea mai mare parte, adaptatorii nu sunt studiați (învățați) pentru că, probabil nu variază foarte mult în cadrul culturilor. 2.2.3
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
acestea ne exteriorizam stări sufletești, sentimente, trăiri de moment, pe scurt: viața psihică. Aceste manifestări, care alcătuiesc un tot format din mișcările diferitelor părți ale corpului nostru, au fost reunite, convențional, sub denumirea de "comunicare nonverbală". Pentru că termenul comportament desemnează exteriorizarea vieții psihice, si pentru că nucleul constitutiv al comunicării este limbajul, optam pentru sintagma "comportament nonverbal". Odată explicate motivele opțiunii noastre de a o utiliza în cadrul lucrării, să și definim această sintagma: prin comportament nonverbal înțelegem modalitatea prin care se exteriorizează
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
luptei" cu ascunderea emoțiilor, situație din care luptătorul este aproape imposibil de a fi și biruitor. Mai rău decât atât: există și varianta complet nefericită! în care persoana, făcând eforturi disperate să-și reprime emoțiile (de fapt: să lupte împotriva exteriorizării lor), își poate provoca emoții...suplimentare. Referindu-se la varietatea formelor de expresie ale chipului omenesc, la emoții, precum și la necesitatea continuării studierii acestora, în concluziile unuia dintre articolele sale, Paul Ekman afirmă: Când am inceput studiul expresiilor faciale, m-
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
familii monoparentale. 2.2.2. Obiectivele cercetării, definirea variabilelor, ipotezele de lucru Obiectivele cercetării A) Obiectiv principal Evidențierea rolului factorului nonverbal în furnizarea informațiilor privind natură fluctuațiilor comportamentale ale adolescentului, pe baza corespondentei dintre trăsăturile de personalitate și nivelul de exteriorizare a acestora, prin intermediul componenței nonverbale. B) Obiective secundare b1) Precizarea diferențelor dintre modul de manifestare comporta-mental-nonverbală a adolescentului din familia biparentală și cea a adolescentului din familia monoparentala. b2) Descrierea și analiza modului în care vârstă părinților (pe categorii) este
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
particularitățile familiilor selectate pentru cercetarea noastră. Realizarea acestui demers se bazează pe obiectivul principal (anterior menționat), anume, Evidențierea rolului factorului nonverbal în furnizarea informațiilor privind natură fluctuațiilor comportamentale ale adolescentului, pe baza corespondentei dintre trăsăturile de personalitate și nivelul de exteriorizare a acestora prin intermediul componenței nonverbale faciale. Considerăm necesare anumite precizări. Deși este un instrument de codificare a acțiunilor faciale, FACS nu descrie unitățile de acțiune (diferitele mișcări, si combinații de mișcări faciale) în termeni de emoții, după cum nu acordă nici
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
prin expresiile emoționale specifice fericirii). Semnificativ este și aspectul referitor la intensitatea cu care este trăită această emoție: de la fericirea ușoară/medie la bucurie sau extaz; de asemenea, fericirea poate fi exprimată zgomotos sau în liniște, variații cunoscând și în ceea ce privește exteriorizarea la nivelul fetei, de la zâmbet, la rânjet, la chicoteala, râs sau în formă extremă râs cu lacrimi. Se explică faptul că prezența rasului sau a chicotelii nu indică însă intensitatea cu care este trăită fericirea; la fel de bine, persoana poate fi
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
al psihologiei în formele vii ale artei, aducând în discuție procedeul non-discursiv, de esență teatral-dramatică, al reprezentării (desemnat când cu termenul de "creație", când cu acela de "comportism"). În fond, criticul de la Viața românească identifica în comportament singura formă de exteriorizare (mai exact: de exprimare viabilă la nivelul artei) a vieții afective, ceea ce justifică și suprapunerea terminologică "creație"/ "comportism". În absența acestui suport vizibil (imaginea), cu rădăcini în realitatea fenomenală (deci și în biografie), "analiza" psihologică s-ar dovedi o speculație
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
narativă Lovinescu a ajuns mai degrabă intuitiv, grație metodei sale de lucru descrise mai sus, metodă tributară, la rându-i, imaginației melodramatice care-l îndemna să "romanțeze" documentul, istoria, evenimențialul. Ținând cont și de observațiile privind procesul de transpunere și exteriorizare a "formei conținutului" (adică a "ficțiunii elementare"/ "fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe plan cognitiv, cât și afectiv datorită faptului că Învățătorul atribuie valoarea evenimentelor, dar ia și atitudine față de ele. Pe plan afectiv, constatăm trăirea unor sentimente, acceptarea sau respingerea unor modele comportamentale pentru că "viața copilului este o expresie permanentă, o exteriorizare, ceea ce pentru el constituie modul de a reacționa la lumea din afară pe care Învață, puțin câte puțin să o cunoască-condiție esențială creșterii sale fizice și mintale...putere de expresie, de exteriorizare a elevilor să devină unul din obiectivele principale
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
pentru că "viața copilului este o expresie permanentă, o exteriorizare, ceea ce pentru el constituie modul de a reacționa la lumea din afară pe care Învață, puțin câte puțin să o cunoască-condiție esențială creșterii sale fizice și mintale...putere de expresie, de exteriorizare a elevilor să devină unul din obiectivele principale ale Învățământului" remarca Robert Dottrens. Personajele, eroii despre ale căror fapte relatează textele cu conținut istoric reprezintă modele de conduită morală și civică, sunt purtătoare ale unor Însușiri alese pe care vrem
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale ale corupției, însă fără a atinge vreodată izvorul adânc. Bergoglio surprinde, deci, invitația lui Isus de „a cunoaște inima ca izvor al acțiunilor noastre”, și întrucât „inima umană este inimă în măsura în care este dispusă să se refere la altceva”, adică
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
schimbări, ca urmare a activității celor două sisteme de semnalizare, mișcările dobândesc un caracter stereotip. În privința stereotipului dinamic, unii autori (Ulmeanu, Zimkin citați de Albu, 1971, p. 172) susțin că în această etapă se constituie, fără a ajunge la o exteriorizare perfectă. Etapa a III-a (a stabilizării deprinderii) - rigiditatea dispare, activitățile se efectuează ușor, cu rapiditate și precizie. În scoarța cerebrală, procesele de excitație și inhibiție sunt delimitate, iar alternanța lor se realizează într-o succesiune bine determinată. Aceasta atrage
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
este prin ea însăși statică, că în spațiul existenței sale nimic nu mai este de făcut și că, în consecință, nimic nu mai trebuie și implicit nu mai poate să se miște. Și atunci, ce a făcut totuși posibil actul exteriorizării lui Dumnezeu în creația lumii și, prin aceasta, a alterării perfecțiunii însăși, a virtualității încă nemanifestate? Căci, este un truism a spune că pînă la manifestarea sa concretă, orice existență semnificatoare poate fi sau poate să pară a fi perfectă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la edenuri". Cu siguranță că Dumnezeu a cunoscut și valorificat așa cum știm noi astăzi acțiunea acestei ades supărătoarelegi. 1.2.5. Înșelătorul înșelat Găsim, în această sintagmă, esența răspunsului explicit formulat la întrebarea: CUI VA SERVI, în cele din urmă, exteriorizarea Creatorului în creatura sa? Într-o atare ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]