KorAP: Find »[drukola/base=extraterestru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...30 >

743 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

S-a dus pe malul iazului, s-a așezat lângă o răchită, și-a coborât picioarele În apă și a adormit. Iar lipitorile i-au supt și ultima picătură de sânge din organism. - Nu uita, dragă Mașa, că eu sunt extraterestru, nu mitropolit. Și nu mi-e frică nici de păianjeni, nici de lipitori. De ce oare Îi amintise oaspetele Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum? repetă ea cuvintele Extraterestrului. - Da, un fel de fum, Întări acesta... „Doamne, Stăpâne a toate cele ce sunt, auzi-mă pe mine, nevrednica Ta slujitoare, și dezleag-o pe roaba Ta de toate legăturile Satanei și, dacă este legată În cer sau pe pământ, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându-se și de propriile lor fuste. - Poate că știu ele ceea ce știu... - Superstiții, obscurantism, făcu Extraterestrul. La noi de mult au dispărut toate astea. Noi nu mai avem nevoie nici de cruci, nici de icoane și nici măcar de credință. Toate aceste fleacuri n-au nici un rost... Mult timp am avut și noi un dumnezeu de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva? Aici nu e pe vrute sau nevrute. Cu moartea nu se tocmește nimeni... - Așa-i și nu-i așa, spuse Extraterestrul, privind meditativ pe geam. Se Întunecase de mult. Satul căzuse În letargie. Din când În când, se mai auzea lătrând, ici-colo, câte un câine sau se auzeau voci groase de bărbați Îndemnându-și cu Înjurături vitele să intre În grajd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu-și bătea prea mult capul ca să le-nțeleagă. „Poate vin dintr-o altă galaxie, Își spuse ea, și denumesc lucruri străine firii omenești...“ - Vezi că te-ai săturat de tine și de toți ceilalți ca de mere pădurețe, continuă Extraterestrul. I-ai da dracului pe toți și ai dispărea În eternitate. Dar nu poți. Nu ai cum. Nu poți muri. - Cine vă Împiedică? - La drept vorbind, nimeni. Și-n asta constă, ca să zic așa, tot clenciul. De fapt, tu singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
simplu, spuse Mașa, Încercând să mențină conversația la un nivel Înalt. Când ți-a sunat ceasul, ai Închis ochii și-ai murit. Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, și cu asta basta, adăugă ea. - Așa e, o aprobă Extraterestrul. Voi sunteți niște ființe fericite. Trăiți și apoi dispăreți cu totul, ca și cum nici n-ați fi trăit. Intrați și ieșiți din viață cât ai zice pește. Nici nu v-ați dumirit prea bine ce-i cu voi, că ați și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și te lași păgubaș. După un timp Însă, Îți pierzi din nou răbdarea și iei totul de la capăt. - E destul de complicat, murmură Mașa, care atunci când auzea de demersuri, de autorități sau de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț al său... E și el un bănuț În mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori și ai murit cât ai zice of... - Așa-i și nu-i așa, spuse din nou, oarecum absent, Extraterestrul. Se vede că femeia era Încăpățânată și, orice Îi spuneai, o ținea tot pe a ei. Logica nu avea nici un efect asupra sa. Dacă o luai cu binișorul și Îi dădeai, cum se spune, nas, femeia prindea glas și una-două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ea nici un cuvânt. „De, natura feminină e plină de enigme. Și enigmele astea te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai bine să umbli cu mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de plumb inerte. Obsedată de aceste imagini, gospodina casei nu se Întreba nici despre ce fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să știe că nimeni nu mai crede În nimic. Ce fel de lume mai era și asta? Cum se putea trăi așa? Despre ce fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei au avut de pătimit. Casele de rugăciuni au fost umplute cu mâini și limbi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu știm la cine ne rugăm, mărturisi Mașa. - Măcar noi știm una și bună. Nu credem nici În Dumnezeu, nici În Satan. Și cu asta, basta. Nu avem glandă, nu avem nici credință. E simplu ca bună ziua, Înțelegi, Mașenca, Înțelegi!? Extraterestrul o alinta. Umbla cu sentimentalismele. Oare ce urmărea, de fapt? Voia oare s-o seducă? Mașei nu-i plăceau astfel de bărbați, care umblau cu lugu-lugu, până picai În plasa lor. Atunci schimbau foaia... - Înțeleg, spuse ea. De fapt, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Oare ce urmărea, de fapt? Voia oare s-o seducă? Mașei nu-i plăceau astfel de bărbați, care umblau cu lugu-lugu, până picai În plasa lor. Atunci schimbau foaia... - Înțeleg, spuse ea. De fapt, nu prea Înțelegea această sofistică a Extraterestrului legată de credință, dar, ca să nu-l supere, se gândi că ar fi bine să-l aprobe. „Cine știe ce năravuri mai are și unul ca ăsta, sosit de pe altă planetă, Își spuse ea. Una-două te iau la bătaie și, după ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ar fi bine să-l aprobe. „Cine știe ce năravuri mai are și unul ca ăsta, sosit de pe altă planetă, Își spuse ea. Una-două te iau la bătaie și, după ce te umplu de vânătăi, Îți dau și fustele peste cap. Iar acest Extraterestru pare el așa a fi blând, dar nu se știe ce fiară zace Înlăuntrul lui. N-am de gând să-mi pun comprese În jurul ochilor și nici să-mi ascund gâtul În năframă dacă se apucă să-mi lase niscaiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
decât alții“? Nu, mai bine se lipsea cu totul de bărbați, decât să pățească o astfel de rușine. Mașa Își ridică ochii și Îl privi cu atenție pe vizitator, care moțăia din nou pe scaun... - Dacă Înțelegi, e bine, spuse Extraterestrul. Și chiar dacă nu Înțelegi e bine. Pe mine nu mă supără oamenii care nu Înțeleg. Dimpotrivă, dacă aș fi sincer, aș zice că mă supără cei ce Înțeleg totul dintr-o privire. E mai bine, dragă Mașenca, să nu Înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
m-am aflat și În interiorul lui. Totu-i derizoriu și cenușiu. Totul În această lume ține de impresie. Azi e așa, mâine e altfel. Când alb, când negru. Nu merită să ne batem capul cu aceste chestiuni. Și, spunând acestea, Extraterestrul Își puse păhărelul pe masă și oftă adânc, aruncând totodată o privire pe geam și contemplând un timp luna care poleia acoperișurile de tablă și țiglă ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
impunător decât adevărul pe care l-a prefăcut În putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se fabrică spirt și din cauciuc... - De ce spuneți Rusia a voastră, că doar trăim În România, nu În URSS? se ofuscă Mașa. - Trăiți În România, dar gândul și sufletul vă zboară mereu spre Mama Rusia, nu-i așa? Și aici Extraterestrul pusese degetul pe rană. În urmă cu trei veacuri, În timpul țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci Își arătase pentru prima oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
a lungul veacurilor Patria Mumă, ei au continuat s-o iubească și să se roage pentru bunăstarea ei. - Așa-i, oftă Mașa. Sângele apă nu se face, filosofă ea. - Se preface-n vin sau chiar În spirt Royal, spuse șugubăț Extraterestrul. - Poate vreți să spuneți spirt medicinal? Mașa avea impresia că Extraterestrul făcea aluzie la faptul că mulți localnici În perioada crizei se apucaseră de băut spirt verde, din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]