824 matches
-
fuge și se ascunde după Grecea I. Băieții se apropie, dar consulul, mare diplomat, îi întreabă cu bunătate și istețime: „Copilași! O bere rece? Un miculeț, o pulpita!”. Spiritele se liniștesc și cu toții încep să cânte „Deșteaptă-te Române”. Steagurile fâlfâie în vânt, ploaia se oprește și picnicul continuă. Este aproape șase seară. Nea Pricop, moțăie pe o bancă, doamna Sofi și doamna Verbina își dau în bobi, căutând să ghicească cine va fi noul prezident al Statelor Unite, Demian și-a
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au avut ca Patrie chinurile închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul îndrăgostiților fâlfâiau ca niște zdrențe între gardurile de sârmă ghimpată. Ei, care au fost luminați, spirituali și înțelepți au fost izgoniți din toate Școlile, Liceele și Facultățile. Ele, care erau Stelele Magilor ce luminau sălașul nașterii de prunci erau încătușate în bezna
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
narcise și lalele, trona statuia lui Robert Schuman. Prin mijlocul parcului intra și ieșea din subteran șoseaua ce trecea prin spatele clădirii Comisiei Europei, iar în capătul parcului erau arcadele de la capetele corpului de clădire al Palatului Cinquantenaire, sub care fâlfâia atârnat drapelul Belgiei. Sus pe arcade exista un grup statuar ecvestru, reprezentat de patru cai cambrați, și car alegoric de luptători în arena de gladiatori, cu un războinic biciuindu-i, simbolizând: „Belgia triumfătoare, purtată spre viitor”. Pe ambele părți ale
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
obișnuit să te ții cu orășence încălțate care-și oferă sau chiar își vând trupul și favorurile. Ionel iritat și îngrijorat de-odată dă să se scoale și scapă cârma din mână. Barca se înclină periculos iar vela începe să fâlfâie. Nici Anica nu a rămas nepăsătoare. A sărit imediat pe băncuța ei de „balast” și a întrebat în ce parte să tragă vela. Executând corect comanda și cu cârma restabilită pentru parcurs, barca și-a revenit și a reînceput să
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri ardeau focuri de jur împrejur. Se pare că
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
chestii noi, lasă că îți povestesc altădată cum la un festival atât de multe și zgomotoase erau, încât mi-am luat concediu medical vreo șapte zile. Și-am tăcut. Odin sau Adad, mi-a întors spatele de mare culturist și fâlfâindu-și pelerina albă, a trecut prin geam, împrăștiindu-se precum se adunase. Pe pervaz, ploaia încă mă atenționa. Mai aveam câteva ore până plecam la muncă. Pământul se îneca, apa gâlgâia încet, grăbindu-se undeva spre vreun emisar. M-am
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
clipei am ajuns în dreptul porții! Sclipea timpul întâmplări mici și uitate... Am părăsit furtuna care m-a alergat Cu dune de zăpadă-n adânc spulberate Ca o umbră lunecoasă ce m-a speriat! Curgea singurătatea peste chipul lumii Praful alb fâlfâia. În ansamblu sufletesc Măreția -simplității si-a rugăciunii- Egala impulsurile... De-atunci te iubesc! Referință Bibliografică: IUBITE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
Hai, trage’n bătătură, să mă sui în trăsură. ----------------------------------------------- Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din septembrie 1939 și în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942 AMINTIREA VÂRSTEI Amintirea vârstei fără prihană Ca un cocor fâlfâie peste suflet; Aud clopote, chiote, dojană, Iarba cum crește și melcii la umblet. Copil fug, alunec peste băltoace, Munților le fac căciulă de azur. Port în palmă pietre, lemne de toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
este sete de lacrimă plânsă Bea un strop din ea e de dor pătrunsă O licoarea vie ce o împart mereu, Dau cu bucurie știu ce este greu... În cireși aprinși de lumini cerești Aripi văd mereu, ele-s îngerești Fâlfâie plăpând, vântul le sărută De uimire eu rămân însă mută... Viața bate filmul", oamenii trăiesc E un lucru simplu, atât de firesc Să lăsăm un semn de frumos prin lume Cartea să o scriem doar cu fapte bune! 21 iunie
VIAȚA BATE FILMUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352945_a_354274]
-
L Isle-Adam încep să-i glorifice opera. Victor Hugo îi aduce laude: Florile răului strălucesc și sclipesc ca niște astre... Mi-am cultivat isteria cu plăcere și groază-scrie el. Astăzi, 23 ianuarie 1862, am primit un avertisment straniu: am simțit fâlfâind deasupra mea aripa imbecilității...Mă plictisesc în Franța, mai ales pentru că aici toată lumea seamănă cu Voltaire. Sau: Geroge Sand e una dintre acele bătrâne ingénue care nu vor niciodată să părăsească scena. Baudelaire lărgește aria de inspirație poetică, introducând teme
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii...Palalae Templul centenar arse din strașine până-n temelie și se înălța la cer ca fumul unei gigantice cădelinițe. “ ( Către Titu Maiorescu, 25 martie
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
semnalul plecării - la start! Ce confort, ce ambianță, zi superbă de vacanță, profităm de atmosferă și plecăm în croazieră. Marea este liniștită și ne leagănă în larg, la timonă căpitanul, mai semeț ca un catarg. Pescărușii ne salută, albe aripi fâlfâind, pești în bancuri se adună, apa pare de argint. Se zăresc munții golași, navigăm către cascadă, o maimuță stânca pare, văzută în zare... Iată, o grotă ne îmbie cu ecouri chiar din prag, curajoșii iau o barcă și vâslesc prin
CROAZIERĂ MEDITERANEANĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354254_a_355583]
-
cum toamna-și plânge-ncet pe muzica lui Vivaldi desfrunzirea ... când visul prinde aripi și-i simt armonia care adapă simfonia ca roua pe o floare văd un fluture cu aripi de lumină se-apropie încet și cu blândețe îmi fâlfâie la ușa sufletului ... vreau să-i deschid și să-l primesc așa cum se cuvine dar armonia se-ntrerupe brusc ca tăietura unui brici aud singurătatea cum strigă disperată după ajutor cu zvârcoliri de șarpe ce se apropie de foc să
ELEGIA UNUI VIS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347134_a_348463]
-
mai mult m-a frapat că toate cotețele beneficiau de autonomie locală, de steag , stemă și limbă. Adevărat că puține cotețe aveau probleme. În unele, minoritarii erau majoritari iar în altele, majoritarii erau minoritari, chestie pentru care Statului i se fâlfâia. Dacă nu m-a mirat că pe potecile naționale dintre cotețe, pline de gropi și de găinaț, circulația era împiedicată de curcani, m-a dat pe spate faptul că în lumea orătăniilor nu venea niciodată barza, deși toți masculii alergau
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
mă lași uneori respirând- Cu buze de miere te-absorb atingând Tresar și- mi vorbești, mă-nlătură dorul Îmi ies voci din mine în vocale mi-i corul, Tăcerea -o respir pe vârfuri de buze, Prin aripi de fluturi îmi fâlfâi doar scuze. Referință Bibliografică: Pe vârfuri de buze / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1268, Anul IV, 21 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PE VÂRFURI DE BUZE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357346_a_358675]
-
Domn, veneau cântând într-un singur glas, muzicele tuturor regimentelor, în fruntea celor 52 de batalioane de pedestrime. În urmă veneau dorobanții și călărașii cei amestecați, având în mijloc tunurile turcești. Roșiorii încheiau întreg șiragul. Și muzicele cântau, și steagurile fâlfâiau pe deasupra capetelor, ropoteau scurt și îndesat pașii flăcăilor, scârțâiau roatele tunurilor și era plină câmpia de strălucirea armelor. Oștirea avea să treacă pe sub o poartă făcută anume, împodobită cu nemaipomenită mândrie, cu steaguri, cu slove de aur care spuneau numele
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
tălpile cu rouă pământeană. E ,,Luceferița”întruchipată. Și... Luna își pune mâna streașină la ochi, să-i zărească bine pe îndrăgostiți. Indiscreta! Putea să schimbe mai devreme Garda cerului... Surâd. Ba... râd de-a binelea.” Înger, îngerașul meu/ Care-ți fâlfâi aripioara”. (Fără zbor) Invocația, realizată din cele două vocative, crează impresia de prezență a celei dragi. Poezie melodioasă, plină de candoare. ”Cum se face, drac și înger/Steie-n brațe amândoi?” Chiar... În veci n-o să fie iertată o asemenea
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
asta e, n-ai ce-i face!”, “lasă, că merge și așa!”, ‘capul plecat, sabia nu-l taie!” - și cică asta este înțelepciune! Cine ne-a cultivat nouă acest spirit împăciuitor a știut ce face. “Ete na!” și “mi se fîlfîie” sînt expresiile care ne fac să ne culcăm fără griji pentru ziua de mîine pentru că “lasă, că o să vedem noi, n-au intrat zilele în sac ... Sigur că n-au intrat zilele în sac, dar s-au dus, au zburat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
le apărea în fața. Din disperare, rechinii adevărați se sinuciseră, lăsându-se devorați de noii veniți a căror cruzime nu avea încă un termen de comparație. Dar, fatalitate! Oceanele se goliră și ele de hrană, iar acum în fața colților Rechinului Suprem fâlfâia îngrozit Rechinul Savant, Îngrozi, îngrozit, dar tupeul nu și-l pierduse. - Preaînțeleptule, am soluția! Pe pământ mai sunt încă furnici, păsărele, melci, șopârlițe, tot felul de jigănii pe care în marea ta mărinimie nu le-ai păpat atunci... - Șiii?... - Am
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
Gică a prins un ciortan[xviii]de peste un kilogram și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
simte supremația divină: „Uși. Nu aștepta să ți le deschidă nimeni. Dacă ți le deschide cineva, / Întotdeauna primul este Dumnezeu / Nu te umilește cu prezența Lui, / Îți trimite un prieten.” (Tăcerile). „Lumina Cuvintelor” - nu e decât „Un stol de galaxii fâlfâindu-și aripile”. (Tăcerile) Prezente permanent din dorința de autocunoaștere - oglinzile, fie retrovizoare, fie cele cu, sau fără memorie, reflectându-ți fidel chipul sufletesc. Oglinda pe care poți desena un drum, o cărare către celălalt. „Potopul singurătății” - este un poem tulburător
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii...Palalae Templul centenar arse din strașine până-n temelie și se înălța la cer ca fumul unei gigantice cădelinițe.” (Către Titu Maiorescu, 25 martie
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
cu debitul sporit de ploile toamnei, se auzea clipocind ceva mai jos, loc în care luminișul se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se așezase într-o margine, pe un buștean prăvălit cine știe de când, năpădit de ierburi, și așteptase. Își scosese de sub pufoaică pușca veche, punându-și-o liniștit pe genunchi. Nici două ore, hm
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
noaptea-și linge sălbatic umbrele aninate în dud. S-a topit căldura-n răcoare și paște din perlele vii semănate-n suiș, visele noastre se-mpletesc în visele florilor cu gura zdrobită pribegind printr-al lumii desiș. Un înger își fâlfâie inocentele aripi, mesteceni schilozi se apleacă cu fruntea-n pământ, liniștea bea din tâmplele mele-argintate; nici nu mai știu unde sunt...dacă sunt. Leonid IACOB Referință Bibliografică: de noapte / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 471, Anul II
DE NOAPTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359034_a_360363]