934 matches
-
raționament logic, răspunse Mașina, bazat pe date. Faptul că iluzia dumneavoastră este în legătură cu Patricia Hardie îmi apare foarte sugestiv. Gosseyn ezită, apoi formulă gândul care îl chinuia. ― Mulți nevrotici au și ei convingeri foarte ferme. De obicei aceștia se identifică fățiș marilor personalități: "Eu sunt Napoleon, eu sunt Hitler, eu sunt Tharg, eu sunt soțul Patriciei Hardie". Ideea mea nu este de aceeași natură? ― Absolut de loc. Se pot implanta pe cale hipnotică convingeri extrem de puternice. Și cazul dumneavoastră este de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
geloziei / și-apoi În pat Îmi spunea mereu / nu meriți nici doi bani“. Pe el Îl durea capul și era nervos, nu-și mai amintea de ce. — Mă Înnebunești, Îi spusese. „Și mă gândeam la Începuturi“, continuase Emma cu o perfidie fățișă, „când Încă eram inocentă... și-l obligam mereu să-mi spună / ești minunată, ești minunată“. Antonio Închisese aparatul și, ca să-l pedepsească, Emma nu mai deschisese gura, până la sosire. Îl cuprinse din nou un impuls nervos. Scoase caseta, băgă degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
singurul nucleu sacru (sau aproape sacru) care funcționează concret într-un creator. Aș putea vorbi aici despre ceva drag mie, anume despre transă (în legătură cu talentul), dar știu că acest termen ar putea stârni reacții neliniștite, dacă nu cumva o respingere fățișă. Refuz să rămân blocată în foarte vag și eteral atunci când încerc să definesc talentul. Poate că acesta este o formă de alchimie rezonabilă, care poate fi exteriorizată și oferită celorlalți oameni în chip inteligibil (sau relativ inteligibil). Dogmatic vorbind, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi era adresată lui, celui căzut, amândurora ori nici unuia. O oră mai târziu, În birourile Statului Major, locotenentul povestea, cu spume la gură, că Monstrulică Îl privise ciudat, cu o ură fățișă ce anticipa o crimă cu sânge rece, coborâse piedica armei și chiar schițase o mișcare de un sfert de cerc a gurii țevii, rotație care, dacă ar fi continuat, ar fi plimbat cătarea Înaltă și prin dreptul pieptului său. Țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
observator contemporan, Veneția și Genova „au depus armele, dar ura nu au depus-o niciodată“. Într-adevăr, până la sfârșitul prezenței lor în bazinul pontic, cele două puteri navale s-au aflat în raporturi de permanentă rivalitate și ostilitate, înăbușită sau fățișă. Pe calea deschisă în 1204 s-au infiltrat în bazinul pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut apariția și în spațiul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu a coincis cu pacificarea țării 36. Neistovirea fărădelegilor a avut o altă sursă și a lovit în special zona de nord a Moldovei. Republica nobiliară, amenințată de iminenta campanie otomană, nu a găsit forța unei reacții hotărâte de sprijinire fățișă a răsculaților, dar le-a oferit găzduire celor care s-au retras peste Nistru din fața trupelor turco-tătare37. Regrupându-se sub oblăduirea tacită a polonilor, susținătorii lui Hâncu vor efectua câteva incursiuni în nordul țării, contribuind astfel la prelungirea ostilităților 38
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un răspuns cooperativ până ce percep oponenții ca fiind închiși la o atare formă de exprimare, și atunci încep ciclul escaladării și al competiției. Cea de-a doua etapă a celei de-a treia faze este caracterizată de frustrare și ostilitate fățișă. Forsyth prezintă un experiment din 1941 al lui John R.P. French, pe care-l considerăm cu incidență educațională semnificativă. În fapt, este vorba despre 16 grupe de studenți care erau instruiți să rezolve problemele care li se dădeau într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tolerați drept chiriași în propriile case. Dar, pe lângă aceștia, erau vizați «exploatatorii» de diverse categorii (inclusiv, repet: familiile celor arestați și condamnați sau ale celor «fugiți»; dar puteau fi șí mic-burghezi, funcționari etc. - «reacționari», rău-văzuți, oricum, nu din cinul Puterii fățișe sau ascunse. Prin acest procedeu (în fond ilegal, deși conform noilor legi „strâmbe”) se dădea o soluție urgentă, facilă, confortabilă din punctul de vedere al regimului, fără a se construi, imediat, noi imobile pentru rezolvarea problemei locuințelor - dispărute prin bombardamente
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din urmă eșecul unei filosofii. Teroarea nu a indus niciodată viabilitate societății, chiar În obediența totală a anilor 1947-1953. Mi se pare foarte interesantă și de succes educarea de tip comunist tocmai după anii ’60, când se renunță la violența fățișă și se urmează tactici mai subtile. Modelul omului nou a rămas spânzurat deasupra societății ca o pancartă, ca un portret fără chip. El a rămas până În 1989 atârnat deasupra poporului, dar dedesubt era totuși un gol. Practic modelul omului nou
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În general poporul român a fost până la urmă reeducat. Momente esențiale de revoltă au fost greva minerilor din Valea Jiului (1977), apoi 15 noiembrie 1987 la Brașov, apoi decembrie 1989. Acestea ar fi cele trei momente de vârf ale unei opoziții fățișe și colective la reeducare și la spălarea creierului. A existat, pe de altă parte, acțiunea disidenților și a opozanților: mișcarea Goma (din 1977) este o astfel de opoziție emblematică față de sistemul comunist. Este vorba despre demersuri individuale care, parțial, au
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o putem regăsi), ideologia jdanovistă nu mai reușește totuși să-și supună și nici să modeleze În Întregime, ca În anii ’50, cultura română. Chiar dacă (cu excepțiile deja semnalate din 1971) n-a existat În țară un dezacord explicit și fățiș al scriitorilor față de politica partidului, ei au Încercat (exclud din discuție pe cei care, supunându-se orbește directivelor propagandei, au Încetat practic să mai existe În perimetrul artistic) să i se sustragă, să vehiculeze prin operele lor nu directivele puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu se oferă cu de la sine putere să o facă, precum colaboratorii activi. Ei scriu așa cum cred ei că este bine, refuză să fie Înregimentați, să fie purtați de partid ca niște stindarde, dar nici nu se revoltă În mod fățiș, nu iau cuvântul În ședințele Uniunii Scriitorilor ca să se opună, nu scriu scrisori de protest etc. În sfârșit, ajung la a cincea categorie, rezistenții activi. Aceștia sunt creatorii care vorbesc și scriu deschis Împotriva regimului, iau atitudine, semnează scrisori de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
expresia sa! în afara faptului că, fără lașitate, poți prefera să abordezi acest moment fără a fi conștient de el - cine ar merge în întâmpinarea durerii, a suferinței și a chinului în afara creștinilor fascinați de suferință? Căci Eseurile nu refuză abordarea fățișă a problemei morții: ele nu fac, de fapt, decât asta! Dorința maladivă de a te bucura de o agonie este efectiv la antipozii unui creier sănătos, cum este cel al lui Montaigne. El n-are nevoie de ficțiunile unei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
străinătate. La Paris se întâlnește cu N. Bălcescu, cu care era în bune relații, și împreună plănuiesc alcătuirea unui dicționar istoric. În 1848 ia parte la mișcarea revoluționară din capitala Moldovei împotriva domnitorului Mihail Sturdza, fostul său protector, acum adversar fățiș. După eșecul mișcării se refugiază la Cernăuți, unde redactează manifestele politice ale revoluționarilor moldoveni: Dorințele partidei naționale în Moldova și Proiect de constituție pentru Moldova. Colaborează la gazeta „Bucovina” cu pamflete politice și notițe nesemnate. După numirea ca domnitor a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Ioan-vodă Caragea alcătuită întâi pre scurt în stihuri grecești, ultimul capitol al cronicii, conține un sinopsis în versuri grecești, urmate de traducerea lor în proză și de comentarii despre cârmuitorul ce schimbă „lingușitoarea piele a vulpii” și trece la abuzuri fățișe, împilând țara. Notele dezvoltă considerații asupra influenței grecești la români, începând cu neamul Cantacuzinilor, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu. Căderea celor două stirpe domnești deschide calea grecilor fanarioți la scaunul țării, ascensiune înlesnită, după exacta înțelegere a lui Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
ei ar trebui să nu aibă o Încredere necondiționată În iluzia lor de pretinsă obiectivitate și să utilizeze Într-o măsură rezonabilă instrumentele unei critici a ideologiei (Ideologiekritik), pentru a descoperi premisele ascunse mai Înainte de a se Încrede În cele fățișe, care sînt subordonate precedentelor și pot, de fapt, să vină În contradicție cu ele. O astfel de operație n-ar trebui să abandoneze niciodată principiul conform căruia premisele disimulate sînt anterioare și superioare ierarhic celor fățișe. Cu alte cuvinte, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se Încrede În cele fățișe, care sînt subordonate precedentelor și pot, de fapt, să vină În contradicție cu ele. O astfel de operație n-ar trebui să abandoneze niciodată principiul conform căruia premisele disimulate sînt anterioare și superioare ierarhic celor fățișe. Cu alte cuvinte, dacă un Învățat pretinde că este la fel de imparțial ca un mecanic care demontează un motor În piesele lui componente și le reasamblează, dar În același timp face o estimare asupra țării de proveniență și a vechimii pieselor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ani; cincisprezece volume și plachete, în succesiuni repezi, aveau să-l propulseze în primul plan al liricii contemporane; receptarea sa critică putea fi invidiată. Se adăuga și farmecul personal; contribuia la legenda dimoviană dacă nu un umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea de destin, fără plonjări în metafizic, fără întrebări și poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai prezintă „interes”, poezia lui Villon ori că Baudelaire nu mai atrage tînăra generație, „vina” n-o poartă autorii clasici. Este și cazul Mioriței. Împotriva campaniei de denigrare, inițiată de „sus”, din cercuri obscure, pornită în anii de demolare postdecembristă, fățișă, sistematică, îndîrjită, lectorii de bună credință ca și cercetătorii de profesie, slujitori ai adevărului și ai valorilor consacrate, nu s-au lăsat antrenați în jocul propagandei mincinoase. Permanent s-au aflat în contrareplică, utilizînd argumente temeinice, de nivel și imbatabile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pentru a sluji ca scenă unor dezbateri sau antiteze moral-politice elementare, ca în Bunul cetățean Arhimede (1975). Teza - recrutată de regulă tot din repertoriul patrioticului - este un ingredient constant al acestor cărți, cu o expunere mai mult sau mai puțin fățișă. În Mirii cei triști (1982), de pildă, roman compus din monologurile protagoniștilor, dispozitivul narativ facilitează autorului posibilitatea de a interveni ca autor, în monologuri distincte, cu comentarii redundante asupra semnificațiilor cărții. Cu acțiunea plasată în timpul primului război mondial, romanul tratează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
vorbi despre toate acestea numai în general și mai curând despre condițiile de trai din acea vreme, decât despre persoanele alese de mine și împărțite de mine, pentru a nu intra în prea multe amănunte, în trei părți deosebite din pricina fățișei deosebiri care există între ele de la renașterea acestor arte și până în secolul nostru."* Vasari, Le Vite de' più eccelenti pittori, scultori ed architettori Cele trei cezuri mediologice ale umanității scrisul, tiparul, audiovizualul decupează în timpul imaginilor trei continente distincte: idolul, arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
clasic de funcție. Mai exact, voi apela, acolo unde este necesar, la recentele teorii ale complexității (v. secțiunea a II-a). Consider că prin acest tip de abordare putem contribui la dezvoltarea unei noi paradigme a modernismului care, prin orientarea fățiș antimaterialistă (și, adesea, spiritualistă), nonnewtoniană și descriptivă (mai puțin explicativă), are toate șansele să se impună în viitor ca model alternativ de Weltanschauung. Ipoteza acestei lucrări este următoarea: Dacă omul contemporan parcurge un proces de mutații morfogenetice, atunci asistăm la
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sau n-a avut loc celebra bătălie de la Strock? Ca în orice familie, și între cele două republici surori Vandana de Nord și Vandana de Sud n-a existat numai concordie. Au fost și perioade de hârjoană, chiar și certuri fățișe. Una dintre acestea a pornit de la manualul pentru clasa a II-a de liceu după care se preda istoria în Republica soră Vandana de Nord. În cartea aceea de învățătură se preciza la pagina 84, aliniatul 3, că în anul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
la erorile sale și să retracteze, dar acesta refuză. Chiar dacă procesul a fost amânat Bruno nu mai abjură, ci își susține ideile, astfel că în 20 ianuarie 1600, Clement al VIII-lea decide ca Bruno să fie osândit ca eretic fățiș și îndărătnic și să fie abandonat brațului secular, lucru echivalent cu arderea pe rug. I se aduc treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
față de care artiștii iau diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la ironie și refuz. Nu putem, așadar, să nu facem o paralelă între primele veacuri ("ilicite") ale creștinismului, când frica și lipsa unui limbaj propriu de exprimare vizuală împiedicau recunoașterea fățișă a identității și conotațiilor creștine ale imaginilor, și perioada actuală, când tendințele și modelele artistice determină deghizarea, stâlcirea, ascunderea și, uneori, chiar dispariția limbajului vizual religios tradițional, care din nefericire pare să se îndrepte spre desacralizare. Am prezentat în această
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]