489 matches
-
supușii n-au încotro! Ar mai trebui încă să știi, dragule, că pe acest loc a fost „Beserica strămoșului mieu lui Ștefan-vodă Tomșii (1563-1564)” - cum spune „Ștefan Radul vodă” la 22 octombrie 1683 (7192). Nu știu cum se întâmplă, dar ca un făcut, la câțiva ani doar, adică în luna mai 1690 (7198), hopa și o neînțelegere între călugărițele de la Socola și mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust - privind hotarul dintre moșiile lor. Atunci Constantin Cantemir voievod trimite pe vornicul de poartă Cârstian pentru a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană. Ți-ai recunoscut semnul, nea Gică? Ai pipăit vreodată cu degetul semnul acela aproape invizibil?“ Nea Gică, amuțit, nu avu timp nici să se dezmeticească, vorbele o și zbughiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea grea până și masa elegantă din sufragerie, pe care trebuia s-o „facem mare“ pentru câte-o petrecere, pe vremea când mai dădeam și la noi în casă petreceri. Vecinul de pe palier ținea să asiste ca la spectacol la „făcutul mesei“ (proces complicat, pe care probabil l-ar descrie nemaipomenit Jerome K. Jerome: Se ridică tăblia de deasupra, jumătățile celei de dedesubt se rabatează trăgând în sensuri opuse, până ce între ele se cască un spațiu în care intră tăblia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la Tambov ori din Simbirsk sângele pentru Iași, pentru Fălticeni? Numai că dacă, părăsind frontul, s-ar fi dus drept În mă-sa, la Simbirsk, la boerii și burjuii lor, i-ar fi privit! Dar ei au luat-o cu făcutul dreptății, pe stil nou, bolșevic, de-aici, de la noi, din Moldova. Că să-l dăm și noi jos pe rege și să-i ardem și noi o republică - sovietică! Ce ne mai lipsea... În Moldova era o jale și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tatei, obținuse dispensă de vârstă ca să intre la școala Normală din Orhei. Desigur, după studii, În Mana noastră avea să se Întoarcă, deci la școala lui muncise la curățatul terenului (cu tot cu bojdeuca În care mă născusem), la săpatul temeliei, la făcutul cochileților. Și la scos piatră din coasta unui deal din apropiere... ...Simțindu-se vinovat de moartea băiatului - doar el Îi băgase În cap să se facă Învățător - tata oprise lucrările și-și ceruse mutarea (după ce i se refuzase demisia). Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un tort de aniversare, și chestia asta părea încărcată de semnificații bizare... chiar dacă nu va avea tort la nunta lui, desigur, laddoo. La 4 dimineața se sculă, încă nehotărât, și se strecură afară, la dubiță. În mod uimitor, ca un făcut, nimeni nu-l auzi - dormeau liniștiți, siguri de treaba bine făcută și de un viitor cert pentru fiul lor. Dormeau și sforăiau, parcă odihnindu-se după luni întregi de chin și griji. În liniște, împinse dubița în jos pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a ieșit lipsă la bani și nu s-a ales cu nimic din salariu. Tot așa i-a mers și la doi patroni cu tarabe de ziare, ce să te mai faci, Mirelo, că toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sai. Dai, ragazzina mia, vieni qua e fammi un massagio. Voce matură, îngroșată voit, de bărbat sigur pe Renault-ul lui și pe apartamentul proprietate personală din Roma. Am simțit sângele urcându-mi-se rapid spre vârful capului. Atunci, ca un făcut, a deschis ochii și ea: - Ce faci, Piti, nu vii să dormi? Văzându-mi figura și căștile din urechi, a înțeles totul. De ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se spune... Dar... În altă noapte a răsunat ca un trăsnet glasul sergentului Limbosu: „Privește la mine, Toaibă!”... Acesta a fost doar începutul, că apoi șirul viselor s-a legat - vorba ceea - tei de curmei... Noapte de noapte - ca un făcut - visele reluau firul întâmplărilor din viața lui. Toate se înșirau ca un basm spus de cineva. În fiecare noapte se făcea că parcă cineva îl bătea pe umăr, ca și cum l-ar fi făcut atent: „Ascultă mai departe. Tu nu ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ni-i ridicăm în cap pe aiștia care își zic comuniști? Ce comuniști, omule? Aiștia-s bolșăvici sadea! Aiștia când o pus mâna pe tine ți-o luat tot, ți-o pus gamela la șold și încolonarea! Biciul știe de tine, Făcutule! De nu te supui, simți cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
comuniști, omule? Aiștia-s bolșăvici sadea! Aiștia când o pus mâna pe tine ți-o luat tot, ți-o pus gamela la șold și încolonarea! Biciul știe de tine, Făcutule! De nu te supui, simți cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule, și ai să vezi cum vei merge deșelat după cotitură câte zile îi avea de trăit... „Adică cum după cotitură?” - s-a întrebat Făcutu. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat nici o clipă. 116 Apoi dacă după alegeri ajung la putere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe un prăpădit pus de comuniști nu. Dondănind, nici nu și-au dat seama că au ajuns la poarta lui Făcutu. Păi, măi Toadere, până aici ai plătit, până aici te-am adus. De aici înainte, mergi sănătos. Apoi bine, Făcutule, eu cotonog să merg de unul singur, iar tu să și sforăi între timp? Cu alte cuvinte, „Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă” - a reflectat Făcutu, pornind mai departe, alături de Toaibă. Uite colo, Făcutule. Luna ceea cât o vezi de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aici înainte, mergi sănătos. Apoi bine, Făcutule, eu cotonog să merg de unul singur, iar tu să și sforăi între timp? Cu alte cuvinte, „Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă” - a reflectat Făcutu, pornind mai departe, alături de Toaibă. Uite colo, Făcutule. Luna ceea cât o vezi de mare îmi aduce aminte de noaptea în care avea să mi se întâmple nenorocirea... Cine să se gândească că va fi ultima misiune de cercetare la care aveam să iau parte? Cum s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Era noapte... Făcutu mergea cu grijă, să nu facă nici un zgomot, ca nu cumva să piardă vreun cuvânt... Când povestea s-a terminat, ședeau deja de multă vreme la poarta lui Toaibă... 117 Acum poți să mergi și tu acasă, Făcutule. Noapte bună! Noapte bună, Toadere! Poate ți oi înșira și eu cândva nenorocirea mea. Nu uita că duminică trebuie să mergi la votare și... Să nu mai vorbească gura fără tine, Toadere! Nu duce grija gurii mele, Făcutule. Eu n-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tu acasă, Făcutule. Noapte bună! Noapte bună, Toadere! Poate ți oi înșira și eu cândva nenorocirea mea. Nu uita că duminică trebuie să mergi la votare și... Să nu mai vorbească gura fără tine, Toadere! Nu duce grija gurii mele, Făcutule. Eu n-oi duce o, da’ or duce-o alții... Toaibă mergea din ce în ce mai ușor. Nu mai era nevoie să strângă din dinți de durere. Bastonul îl purta mai mult așa ca să-l arate lumii și mai ales când ieșea duminica
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când o frunză se desprinde de pe ram și pornește către pământ în acea plutire imprevizibilă? Și cine îi spune unde să se așeze? Când s-a ivit din mugure, știa cât are de trăit până în clipa finală?” Și, ca un făcut, în auz a prins a-mi răsuna cântecul ardelenesc, cu miez plin de adevăr: “Care frunză pică jos Nu mai urcă unde-o fost. Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe sub soare”... Vibrând odată cu tremurul ghersului, am ajuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sfârșit și să se ducă la câmp, ca să supravegheze munca slujitorilor săi, pentru că el niciodată nu asculta mustrările lui. Și fiul mereu îi promitea orice, dacă el îi va plăti din nou vechile datorii, dar a doua zi, ca un făcut, începea din nou. Și timp de șapte ani fiul și-a continuat viața sa destrăbălată. Dar, în cele din urmă, tatăl și-a pierdut răbdarea și n-a mai plătit cămătarilor datoriile fiului său. Dacă continui să plătesc mereu a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și totuși, ziua următoare, să se pomenească mereu cu alta nouă. Și asta timp de o lună, chiar două, oricît! Am șters deci ultima frază într-așa chip să n-o poată reface și am expediat plicul. Parcă era un făcut. Scrisoarea mi-a venit înapoi. Era a patra. Pe a cincea tot așa. Planul meu începea să se clatine mult prea devreme, descurajarea scotea colții. Să dau îndărăt? Nici gînd! Voi persevera până în pânzele albe și tot voi izbuti. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rămâneam pe uscat... ― Așadar, tu ai văzut marea, prea-fericitule! ― Nu, n-am văzut-o nici eu... Sânt nefericit ca și tine... Amândoi am pufnit în râs. Nu știu cât timp ne-a trebuit până să ne potolim. În clipa aceea, ca un făcut, treceam pe lângă un tren care tocmai trăgea în stație, Mihaela întrebă: ― Unde merge trenul ăsta? ― Asta e chiar rapidul de Constanța. S-a uitat lung la el, cu un fel de tristețe în priviri. Atunci mi-a scăpărat prin minte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
împotrivesc cu cea mai mare violență judecății ce se urzea în mine și în jurul meu, silindu-mă să caut o ieșire? Câtva timp am trăit ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Mergeam înainte pe vechiul meu făgaș. Ca un făcut, eram mai lăudat ca niciodată. Și răul chiar de aici mi s-a tras. Vă amintiți: "Nefericit cel ce nu aude despre sine decât cuvinte de laudă!" Ah! Ce vorbă înțeleaptă! Nefericire mie! Mașinăria a început, așadar, să aibă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
însă, nu mai are ce face când vine vorba de măria sa pașa. Așa că, la 5 octombrie 1742 (7251), vodă a trimis cărți domnești și călărași. Unul la Dobrovăț „pentru o samă de lemni ce s-au orânduit să aducă pentru făcutul șoproanelor de treaba cailor mării sale pașii...” Unul „pe la satile de penpregiurul Iașului și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sale pașii...” Unul „pe la satile de penpregiurul Iașului și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la oamenii de pe supt Codru pentru făcutul șoproanelor...însă 30 grinzi și 100 cară frunzari.” Apoi dă poruncă strașnică unui vornic să repare cu oamenii de sub Codrul Iașilor podurile de la Șanta până la Iași „ să fie toate tocmite când va sosi măria sa pașa ce merge la Hotin”. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]