436 matches
-
preluat (și, cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte": cel puțin pe cele corespunzătoare celor două "poziții", S și P, din sinteza sa; de aici predeterminarea judicativă a oricărei obiectualități, legate de gândire, rostire sau făptuire. Trecerea logos-ului în logică are printre urmările deja constatate: îngustarea căii cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul că tocmai operarea ei ordonează spațiul cunoașterii, stabilind competențe, funcții, poziții, tipuri de legături între componentele acesteia etc. Contextul "existențial" omenesc în care enunțul S este P devine temeiul întregii cunoașteri și, în genere, al gândirii, rostirii și făptuirii, delimitându-se astfel spațiul judicativului omnipotent, poate fi interpretat, așa cum s-a apus mai sus, ca rezultat al unei "opțiuni". Deoarece, ca început al cunoașterii nu se poate afla o formă vidă, dar nici un conținut de cunoaștere ne-format, ci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tărâmul formalului pur, iar enunțul S este P a devenit, pentru un timp nedefinit (căci nici astăzi nu știm care îi va fi soarta), temeiul însuși al cunoașterii, de fapt, al celor trei "acte" ce corespund modului-uman-de-a-fi: gândirea, rostirea și făptuirea. Cu titlu de simplă observație am putea accepta ideea că începutul cunoașterii, ca unitate sintetică, așa cum precizam mai sus, ar fi putut fi: ori experiență (observație ordonată etc.) și rațiune (categorialitate ordonatoare etc.), ori gând și ființă. Adică ar fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine și ceea ce nu are niciodată ființă cu adevărat. Cu toate acestea, opțiunea "ontologică" pentru începutul cunoașterii (identitatea gândului cu ființa, ca început sintetic-originar al cunoașterii, ca "origine originară" a acesteia și ca prim fapt, așadar, pentru gândire, rostire și făptuire) nu va căpăta forța necesară predeterminării unui drum filosofic diferit de cel judicativ. Înțelegem că discursul de tip ontologic, cel veritabil, are ca "obiect" ființa (veșnic identică sieși) și căile (modalitățile) prin care aceasta "coboară" către ființare. Felul în care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
văzut în teoria conceptului-funcție a lui Frege. Desigur, într-un astfel de moment nu putea fi ocolită problema predicativității (predicației); ceea ce înseamnă că o cercetare, fie și grabită, a acestui moment din istoria logicii, semnificativ pentru istoria gândirii, rostirii și făptuirii umane, trebuie să socotească împreună cuplul heterogen cu faptul predicativității. Opțiunea pentru unul sau altul dintre cupluri nu este cu totul vizibilă; cert, însă, ea este legată de rezultatul unei evaluări la nivelul aspectului alethic: care dintre cei doi "termeni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care pun în regulă tot ce se află în orizontul discursivității, pe temeiul cărora sunt formulate problemele "logice" semnificative, apar structurate dihotomic, adică pe structura diferenței speciilor contradictorii, dar ele conțin un sens predeterminat care devine evidență pentru gândire, rostire, făptuire; iată astfel de structuri "arhetipale": a) raționament corect sofism; b) cunoaștere veritabilă cunoaștere părelnică; c) formă logică obiect real; d) real aparent; este admis însă un "prim principiu": noncontradicția. Toate aceste opoziții contradictorii vor fi ilustrate în partea următoare, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a reveni la sine chiar în orizontul cunoașterii omenești, acolo unde el a fost "formalizat", de-naturat? Dar, dată fiind "tradiția eficace" a dictaturii judicativului și, în urmare, "necesitatea" raportării la aceasta atunci când este deschisă o problemă care vizează gândirea, rostirea, făptuirea -, interpretarea unor construcții logice, a unor reconstrucții filosofice, a unor teorii științifice, chiar a unor doctrine ideologice, este ea însăși probă pentru prezența "funcțională" a dictaturii judicativului? Și dacă da, în ce fel: indicând elementele și modelele acesteia în "obiectele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre raționament, în genere, și despre una dintre speciile acestuia, argumentarea (ca raționament dialectic, în înțeles aristotelic). Mai departe încerc să răspund la aceeași întrebare, cercetând locul în care se petrece evenimentul corespunzător intrării în regim constitutiv (pentru rostire, gândire, făptuire) a formei S P: Organon-ul aristotelic, în structura căruia se află și analitica și dialectica. Vor fi avute în vedere îndeosebi locurile în care fenomenul multiplicității călăuzește constituirea "formelor logice" amintite; este vorba despre locuri din tratatul Despre interpretare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originare va avea două părți principale: în prima trebuie scos în evidență "primul principiu" al sistemului de reguli al judicativului constitutiv: noncontradicția, dar nu prin sine, ci prin opozițiile contradictorii care se instalează în zona de fundamente ale gândirii, rostirii, făptuirii, dintre care cea mai importantă, în perspectivă judicativă, este aceea dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa); în cea de-a doua parte, va fi evidențiată însăși mișcarea constitutivă a structurii logice originare, S P, întâi în sensul "cunoașterii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zis filosofică, interesată de "rațiunile" proiectării discursului în aceste două forme. De asemenea, constatând că analitica și dialectica sunt atotprezente în spațiul logicului, al discursului, în genere, acolo unde prind sens toate regulile gândirii discursive, dar și ale rostirii și făptuirii, conștiința întrebătoare lasă la o parte istoria logicii, pentru a încerca dezvăluirea temeiului însuși al prezenței analiticii și dialecticii în orizontul logic ca atare, cel care se regenerează cu fiecare rostire a unui gând și cu fiecare făptuire. Face aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostirii și făptuirii, conștiința întrebătoare lasă la o parte istoria logicii, pentru a încerca dezvăluirea temeiului însuși al prezenței analiticii și dialecticii în orizontul logic ca atare, cel care se regenerează cu fiecare rostire a unui gând și cu fiecare făptuire. Face aceasta, însă, fără a nesocoti contextul-origine al acestui fenomen de instituire formală a unui model discursiv atât de puternic, așa cum a fost arătată până aici dictatura judicativului și cum a fost ea, de fapt, construită de Aristotel chiar prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta este exigența primară pe care judicativul constitutiv o transferă, odată cu sensul de legitimitate, analiticii și dialecticii: corespondența între un enunț (propoziție enunțiativă, judecată) și faptul ("real") la care el se referă este condiția de constituire a oricărui gând, rostire, făptuire "bine formate". Cum ne va arăta reducția judicativă a dictaturii judicativului, acest principiu cu sens de element originar pentru orice tip de discurs este, în primul rând, un aspect al judecății, alături de structura judicativă originară S P; el este, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în fapt, aspectul alethic al judecății, adică al "formei" logice originare. De fapt, tocmai de la acest sens pornesc toate liniile de condiționări constitutive pentru analitică și dialectică, apoi, mai departe, pentru orice tip de discurs, adică pentru orice gând, rostire, făptuire. Și tot în acesta avem și motivul pentru care relația de corespondență este constitutivă și diferenței dintre cunoștința veritabilă și cea părelnică. Din cele susținute aici, decurge faptul că ambele aspecte ale judecății formal și alethic nu doar structurează interior
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv; din fapte condiționate (șirul de condiționări a fost ilustrat mai sus), ele devin condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni le înfățișează ca instanțe absolute în zona de întemeiere a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
devin condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni le înfățișează ca instanțe absolute în zona de întemeiere a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe care cele două modele o impun oricărei gândiri, rostiri, făptuiri, în sensul că le predetermină pe acestea, constituindu-le. Ne-am putea întreba, observând diferența aceasta: gândirea, rostirea și făptuirea nu-și au propria măsură? Iar dacă o au, atunci nu cumva aceasta nu coincide cu supra-măsura "în funcțiune" a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe care cele două modele o impun oricărei gândiri, rostiri, făptuiri, în sensul că le predetermină pe acestea, constituindu-le. Ne-am putea întreba, observând diferența aceasta: gândirea, rostirea și făptuirea nu-și au propria măsură? Iar dacă o au, atunci nu cumva aceasta nu coincide cu supra-măsura "în funcțiune" a judicativului constitutiv, a analiticii și dialecticii? Sunt destule semne, în însăși istoria filosofiei, care dau seamă de o necoincidență a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în regulă confruntarea dialectică, în fond, competiția între părțile numite mai sus; c) eficiența judicativului constitutiv: tot ceea ce presupune acesta și a fost notat mai sus este necesar cunoașterii și, în ultimă instanță, aflării omului în lume (gândirii, rostirii și făptuirii), în lumea vieții sale; dar dictatura judicativului constituie un blocaj formal, acutizat de formalism (oarecum firesc în logica actuală); pentru deblocarea non-judicativă dobândește sens reconstrucția logos-ului, care trebuie anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar primul sistem de logică, acela care consacră însăși "dictatura" judicativului. Un semn al acestei posibilități l-a constituit referirea la o posibilă meontologie aristotelică, fapt semnificativ, afirmam în acel context, pentru deschiderea unei căi non-judicative a gândirii, rostirii și făptuirii, odată cu deschiderea și consacrarea căii judicative a acestora. Acum însă problema va fi privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Acum însă problema va fi privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești. 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție 3.1.2.1. Introducere Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă fiind socotită act fundamental în ordine "logică": este vorba despre corectitudinea gândirii, de fapt, despre înseși regulile gândirii, anume acele prescripții care ipostaziază gândirea formal. Mulțimea de elemente ale gândirii, rostirii și făptuirii, cognoscibilă într-un mod direct și indirect, nu este redusă la timp, deși ideea unei reducții are toate condițiile de posibilitate la Aristotel. Acesta caută un punct de plecare sigur în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care își capătă sensul pe temeiul admiterii "gândirii care se gândește pe sine". Dar în condițiile în care, model fiind, aceasta rămâne "divină", neputând fi omenească. Sau, fiind omenească în măsura în care este prezentă, într-un sens constitutiv, în orice gând (rostire, făptuire). Corelatul propriu-zis al gândirii care gândește întotdeauna "ceva" (fie pe sine, fie altceva), de pildă gândirea omenească, este însăși gândirea care se gândește pe sine, ca act pur. Ceea ce numim "obiect al gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
salt" de la unitatea lumii și a eului (conștiinței) la subiect și obiect al cunoașterii, formă logică și conținut al ei etc., putem porni de la proiectul logicii-organon, mai bine zis, de la convențiile acesteia, devenite norme interne pentru orice gând, rostire sau făptuire omenească. Totodată, aceasta este linia "istorică" a evoluției gândirii omenești. În mod necesar, gândirea omului intră într-o "evoluție", dată fiind condiția sa de gândire care nu se gândește doar pe sine, diferită de cea a "modelului" său, gândirea care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omului intră într-o "evoluție", dată fiind condiția sa de gândire care nu se gândește doar pe sine, diferită de cea a "modelului" său, gândirea care se gândește doar pe sine. Temeiul regulativității și constitutivității logice a oricărui gând, rostire, făptuire se sprijină pe acest model al unei gândiri care se gândește (doar) pe sine. Dar cum devine constitutiv acest model? Trebuie repusă întrebarea, deși o schiță a unui răspuns a fost propusă mai sus. Cum se face că un scop
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el însuși dependent de formula corespondenței alethice, adică de structura judicativă originară. Așadar, linia de condiționări ar fi următoarea: a) structura judicativă originară, prin ea însăși, dar, de asemenea, ca depozitar al regulilor de corectitudine a gândirii (și rostirii și făptuirii); b) formula corespondenței alethice; c) principiul identității formale și cel al contradicției ("formale" ar fi un adaos redundant); d) reguli de construcție (și de validare) a silogismelor, reguli care pot fi necesare în mod absolut sau relativ; e) judecăți interpretate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]