436 matches
-
gândește despre sine; altminteri, tocmai gândirea trebuie constrânsă la o desfășurare în care hotărârea asupra căii de urmat o ia "gânditorul"; iar gânditorul acesta nu poate fi decât un om căruia îi este proprie o unitate de viață plină de făptuiri, rostiri și de gânduri despre ceea ce ar putea el însuși făptui, rosti și despre ceea ce ar putea gândi fără constrângerile exprimate de regulile (formale) de acreditare (justificare) a tuturor manifestărilor sale (ca ființare omenească), în vigoare la un moment dat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care știe de la bun început că apartenența acesteia la sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul său de existență, de un asemenea fenomen constând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen constând în autonomia formală a gândirii, constrângătoare pentru practici fel de fel (chiar și pentru practici ale gândirii). Din această cauză, se cuvine a cerceta, pe de o parte, ceea ce a fost semnificativ, pentru cele trei fapte (gândire, rostire, făptuire), anterior evenimentului, iar pe de alta, situația care ar corespunde trecerii dincolo de orizontul istoric creat de evenimentul în cauză. Momentul anterior evenimentului, corespunzător, într-o oarecare măsură, unei preeminențe a practicilor, în structura căruia se regăseau și faptul de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și universal, în termenii fenomenologiei) a oricărui act care îl cuprinde; într-un fel, tocmai acesta, actul, este constituit și instituit, totodată de logos. Dacă admitem însă o asemenea origine a oricărui act de gândire (dar și de rostire, de făptuire), condiționantă în sensul cel mai tare cu putință, înseamnă că trebuie acceptată și un fel de "origine non-originară"; spre deosebire de cealaltă, aceasta nu constituie actul gândirii, rostirii, făptuirii (nu este, propriu-zis, a priori originar și universal), dar are puterea de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o asemenea origine a oricărui act de gândire (dar și de rostire, de făptuire), condiționantă în sensul cel mai tare cu putință, înseamnă că trebuie acceptată și un fel de "origine non-originară"; spre deosebire de cealaltă, aceasta nu constituie actul gândirii, rostirii, făptuirii (nu este, propriu-zis, a priori originar și universal), dar are puterea de a-l institui, ca și cum ea ar lua locul "originii originare". Până la urmă, însă, ea nu are decât acest sens limitat, de instituire "natural-istorică" a unui act; totuși, ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu au primit acreditare, recunoaștere, din perspectiva normelor precise ale logos-ului formal. Pot fi recunoscute ele ca atare? Se află în ele un sens care ar putea da seamă de ființarea umană, prin acte de rostire și gândire, prin făptuiri, într-o măsură mai potrivită decât cele desprinse din logos-ul formal? În cercetarea care urmează, este vizată șansa de a căpăta răspunsuri și la aceste întrebări. Ceea ce se află în orizontul viețuirii omenești, la un moment dat, este autorizat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ceea ce se află în orizontul viețuirii omenești, la un moment dat, este autorizat din perspectiva convențiilor formale instituite de gândirea autonomizată. Faptul că aceste convenții sunt luate drept elemente a priori ale constituirii oricărui gând, ale constituției oricărei rostiri sau făptuiri, pare a fi mai degrabă rezultatul unei opțiuni întâmplătoare, decât al unei decizii bine întemeiate, care ar implica și criterii de altă natură decât cele formale, sau care ar pretinde o "necesitate" structurală (gândirii) mai degrabă decât o simplă posibilitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dăruiesc ființă jocului, de unde se trag? Ce statut are acest "joc"? Cine instituie jocul și regulile sale, pentru ca un jucător să-l joace, împlinindu-se astfel ființa jocului și însăși ființa jucătorului? Cum lucrează "originea originară" a gândirii, rostirii și făptuirii în chiar spațiul de jurisdicție al "originii non-originare" a acestora? Astfel de întrebări sunt firești în urmarea celor câteva observații despre jocul gândirii autonomizate și sub inspirația proaspătă a demersului gadamerian. Răspunsul referitor la o posibilă suspendare a acestor întrebări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția judecății în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii reglate după logos-ul formal, iar nu după regulile unei preeminențe intuitive în constituirea oricărui obiect natural sau valoric, intrumental sau logic etc. Timpul judicativ este de la bun început împreună cu judecata și orice constituire obiectuală îi este supusă, așa cum orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi tocmai cele care numai astfel pot fi: lucrurile însele. Dar nu putem ajunge la acestea înainte de a opera reducția judicativă asupra dictaturii judicativului, pentru a scoate la iveală dominația judicativului constitutiv, în sensul predeterminării oricărui fapt de gândire, rostire, făptuire din lumea logică, stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele din orizontul judecății și al timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele din orizontul judecății și al timpului: desigur, gânduri, rostiri, făptuiri, constituite, însă, exclusiv judicativ, adică temporal. Reducțiile despre care vorbesc aici, mai cu seamă cea de-a doua, nu sunt, totuși, fenomenologice, în înțelesul strict tehnic al termenului, cel care a fost așezat și consacrat, prin "teorie" și prin aplicații
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a condițiilor lor "descriptive" de posibilitate nu reduc, propriu-zis, ceva la altceva, acest altceva fiind "subiectivitatea transcendentală" sau un "element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul ca atare -, unitate preeminentă față de aceste fapte și tocmai de aceea expusă unei reducții (desigur, și în măsura în care "lumea vieții" umane îl dispune pe locuitorul ei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiinței subordonate acesteia. Toate "formele" desprinse din unitatea originară (în sens judicativ) a logos-ului formal ca timp îmbogățesc unitatea însăși; dar aceasta, în măsura în care nu-și deteriorează ființa chiar dacă trece în fel de fel de fapte ale gândirii, rostirii și făptuirii, trebuie sustrasă, "reductiv", din aceste ocurențe, "comandate" de logos-ul formal însuși, pentru a stabili și pierderea de sens pe lângă sporul de care vorbeam mai înainte pe care, paradoxal, unitatea însăși a suferit-o datorită formalizării logos-ului. Pe de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al unei conjecturi etc. În noemă, acest mucleu 'S este P' nu rămâne izolat."7 Dar certitudinea, posibilul, conjectura etc. de-naturează, cumva, sensul judecății ca "nucleu noematic"? Mai bine zis, ca formă logică ordonatoare în întreg orizontul gândirii, rostirii și făptuirii? Desigur, nu! Odată încheiate cele două reducții, va deveni cu putință proiectul pentru o veritabilă "reconstrucție" filosofică, prin care să capete șansă non-judicativul, adică o altă cale a gândirii decât cea care a condus către instituționalizarea logos-ului formal, anume
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reconstrucție" filosofică, prin care să capete șansă non-judicativul, adică o altă cale a gândirii decât cea care a condus către instituționalizarea logos-ului formal, anume către analitică și dialectică, altfel spus, spre dictatura judicativului, care este proprie gândirii, rostirii și făptuirii din logică, filosofie, știință, ideologie, așa cum acestea sunt păstrate în tradiția noastră istorică. Această posibilitate nu indică însă, până la urmă, decât un alt orizont natural-istoric, în care logos-ul și-ar recrea întreaga sa lume, punând la cale alte reglementări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele atrase în orizontul de legiferare propriu dictaturii judicativului, participând chiar dacă li se acordă, uneori, o anumită valabilitate "non-formală" (autonomă în chiar orizont judicativ-constitutiv) la planul de condiționări judicative, care constituie (în-ființează) tot ceea ce reprezintă fapt uman aparținând gândirii, rostirii, făptuirii. 2. Ipoteza lucrării formulată din unghi non-judicativ: analitica și dialectica sunt "instituții" ale dictaturii judicativului Ce proveniență are "gândirea" care își promovează propriile forme, devenind "autonomă" și ce este ea, ca atare? Pe ce se sprijină funcția gândirii (într-un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau judicativ constitutiv), care funcționează prin două veritabile "instituții" (structuri normative), analitica și dialectica. Ideea din urmă constituie teza de lucru pentru cercetarea din lucrarea de față. Dictatura judicativului impune reguli discursului (termen care acoperă sensurile de gândire, rostire și făptuire 9), ceea ce înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale la "realitate", la "obiect". Dar poate că tocmai această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
moderne; și, până la un anumit punct, în aceasta nu se află nici un pericol. Dictatura judicativului este, așadar, un fenomen filosofic. Dar nu poate fi trecută cu vederea extinderea spațiului său de aplicație dincolo de limitele tradiționale ale filosofiei, către gândire, rostire, făptuire, cu toate faptele din orizontul fiecăreia. Tocmai acestea din urmă constituie, în ultimă instanță, "obiectul intențional" propriu acestei regândiri a dictaturii judicativului; dar aici se află sursele unei exigențe propriu-zis fenomenologice, fiindcă demersul trebuie să suspende valabilitatea oricărei concepții, reconstrucții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
argument etc. filosofice (din istoria filosofiei), preluând, totuși, unele dintre ele pentru a le judeca potrivit îndreptățirii lor "actuale", posibilă numai în orizontul întrebării despre legislația judicativă în orizontul căreia se află asemenea lucrurilor în orizont natural toate gândurile, rostirile, făptuirile omenești. Prin urmare, ținta demersului o reprezintă "actele" care fac posibilă această legislație, odată ridicată însăși pretenția sa la obiectivitate și evidență totală. Aceste acte însă par deocamdată a fi, toate, judicative; sau cel puțin par a se afla în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teorie a cunoașterii) luată într-o unitate a sa, de exemplu, cunoștința veritabilă și, la drept vorbind, nici către re-cunoașterea de tip filosofic (nu este o "doctrină" întemeiată pe "înțelepciune"), ci către judecată, ca unitate constitutivă pentru gândire, rostire și făptuire, cu elementele sale active, cu "aspectele" pe care le structurează, cu funcțiile pe care le are, una dintre acestea fiind chiar aceea de a pune în formă (a constitui "formal") cunoștința socotită veritabilă; el este, mai degrabă, o "logică" ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin sensul formal pe care îl capătă, îl păstrează și îl "aplică" în întregul orizont de existență umană, din momentul ivirii fenomenului formalizării logos-ului, adică al trecerii acestuia în "logică". Odată consumat acest eveniment, judecata constrânge gândirea, rostirea și făptuirea să intre în propriile sale "convenții", în virtutea deținerii privilegiului legăturii directe cu adevărul și, în urmare, în virtutea puterii sale de a exprima regulile de acreditare "publică" (în sens de re-cunoaștere) a oricărui gând, rostire, făptuire. De asemenea, ea nu este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata constrânge gândirea, rostirea și făptuirea să intre în propriile sale "convenții", în virtutea deținerii privilegiului legăturii directe cu adevărul și, în urmare, în virtutea puterii sale de a exprima regulile de acreditare "publică" (în sens de re-cunoaștere) a oricărui gând, rostire, făptuire. De asemenea, ea nu este un simplu act de sinteză a doi termeni, așa cum a fost reprezentată de-a lungul timpului, printr-o ne-cunoaștere de partea căreia sunt "rațiuni" puternice, ci un sistem de acte constitutive din care face
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împrejurări, decât judicativ constitutiv. Reglementările analitice și dialectice, socotite expresii ale dictaturii judicativului, reprezintă și ele "obiect de critică" pentru demersul acestei lucrări. Și nu doar în măsura în care operează în interiorul filosofiei, ci în genere, adică extins la toate gândurile, rostirile și făptuirile acreditate în orizontul viețuirii omenești, orizont "public" în esența sa. Evenimentul constituirii dictaturii judicativului, având înțelesul general de formalizare a logos-ului, reordonează însuși orizontul logos-ului, impunând drept dominante conceptele de adevăr, judecată, raționament, argumentare; logos-ul este rostirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în legătură dobândesc funcție de "subiect" și de "predicat". Această structură "logică" simplă, S P, constituind judecata, se va regăsi în raționament și în argumentare, prin urmare, în orice tip de discurs (orice discurs păstrând cele trei sensuri: de gând, rostire, făptuire). În raționament, în sensul multiplicării celor două funcții "logice"; pornind de aici, operația principală a unui discurs va consta în căutarea și găsirea celui de-al treilea termen, a termenului mediu, cum îi spune Aristotel (fără a fi vorba de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Analitica și dialectica reprezintă, împreună, topos-ul rostirii judicative, locul în care se află regulile de metodă ale dictaturii judicativului și condițiile de posibilitate ale oricăror înfăptuiri semnificative în orizontul discursului (care se prezintă ca unitate a gândirii, rostirii și făptuirii): logică, filosofie, știință, ideologie. Consecințele directe dar, firesc, formale ale instituirii dictaturii judicativului, cu toate elementele enunțate mai sus, sunt: a) pierderea întregului în parte (prin analitică), într-un fel, urmare directă a de-naturării logos-ului; b) constituirea aporiilor "logice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]