1,988 matches
-
sintetic și în același timp de o simplitate apropiată zvonurilor, poveștilor care circulă în cele mai diverse medii și care, deși sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să-ți strecoare în suflet ceva. O fărîmă de spaimă, un grăunte de îndoială, un fir de neîncredere în ceea ce te înconjoară, în ceea ce este lumea ta obișnuită. "Excelență, ceea ce spuneți este într-adevăr îngrijorător, există toate motivele să fiu de acord cu dumneavoastră. De altfel, și gazetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar când cineva e drăguț cu tine... când îți zice un banc..., spune spilcuitul, și rupe poza urâtă de dinainte în două. Pune jumătățile una peste alta și le rupe în sferturi. Apoi în optimi. Apoi ce-o mai fi. Fărâme. Fărâmițe. Confetti. Spune: — Dacă vrei să ai succes în televiziune, trebuie cel puțin să fii în stare de-un zâmbet fals. Cel puțin prefă-te că-ți plac oamenii. Acolo, în camera verde, buzele ei roz se deschid și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la fel de nerușinată și de ipocrită ca în liceu. Le întoarse spatele și plecă, spumegând de furie. O ura din tot sufletul. Își dorea să se întoarcă și s-o lovească atât de tare, încât ea să cadă, să se facă fărâme, să nu mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se transforme într-un fluture, să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o poezie, pornită din tristețea unei nopți albe, sub obsesia chinuitoare a gândului la Ștefan: Nădăjduiesc să pot privi în ochii tăi rotunzi, ca de fată, Nădăjduiesc să pot citi ușor și profund al tău gând, Nădăjduiesc, ca o biată fărâmă umană uitată, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc ca buzele tale copilăresc desenate Să mă lase să le gust, să le frământ, Nădăjduiesc această uitare de tot și de toate, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc să-mi dăruiești trupul tău, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă femeia, cu ochii ațintiți asupra chipului din față. Luana rămase uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau să-și adune fărâmele de lumină împrăștiate. Cum a fost întrevederea cu Veber? Un tip îngrozitor de previzibil dar trebuie să fim atenți. E mai pretențios ca o fată bătrână. La sfârșitul săptămânii vine să-i prezentăm câteva idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o anumită etapă a existenței sale, extrem de sever cu cei din jur și cu el însuși dar cea mai mare asprime o arătase acelora cărora li se spunea sexul slab. Lipsit de puterea de a le mai oferi măcar o fărâmă din sufletul său, devenise misogin. Întoarcerea ei, atât de neașteptată, pe unul din drumurile vieții lui, îl făcu să nu-și poată reține trăirile și să-și aducă-aminte că este om ca toți ceilalți. Când se schimbase ea astfel? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar reuși să pătrundă ca un laser în adâncul lucrurilor? De ce rămâi neputincios în fața trecerii timpului când ești nevinovat, când ai dat totul, trup și suflet și nu-ți oprești pentru tine nimic, primești și cheltui și dărui până la ultima fărâmă de suflet. Pentru acești oameni, ea se auto includea de la sine, timpul ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
societatea oamenilor asupra cărora nu avea nici o ascendență. Ei făceau parte din tagma învingătorilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau mai multă larghețe sufletească. Pentru acești oameni păstra ea întotdeauna în rezervă o fărâmă de inimă, oricând gata să fie exploatată cu tact, cu migală, i se putea insufla energie și particulele invizibile să se urnească încetișor din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi lipsea! Alteori rămânea la fereastră plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umplut paharul cu apă minerală. Își desfășura în fața ei deprinderile galante fără să scoată o vorbă. La desert, femeia s-a alertat. În curând urmau să se despartă. Nu-i plăcea plăcinta cu brânză, dar a consumat-o fărâmă cu fărâmă numai ca să mai amâne plecarea. De unde sunteți? l-a întrebat, în sfârșit, exasperată și imediat s-a gândit că folosirea pluralului o să ducă la o trenare a relației. El i-a răspuns ca la școală, nici o vorbă în plus. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță verde, câte o jumătate de cerc albastru apoi trase apa și rămase nemișcat lângă tron până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zic. Chestia e că el n-avea nici un drept să-i spună nimic despre mine, cu atat mai puțin ceva legat de viața mea intimă. — Nu, bineînțeles că nu, dar... — Ani de zile m-am împăcat cu gândul că strecoară fărâme din viața mea privată în românele lui. Nu-i deloc plăcut. E... că și cum ți-ai vedea hainele vechi, lucrurile pe care credeai că le-ai aruncat la gunoi, expuse în vitrina unui magazin pentru săraci. Dar așa măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
când mașina lua viteza. Adrian se întoarse de la fereastra. — E incredibil de poetic, nu-i așa? Că într-o tragedie antică grecească. Nu te-ai aștepta că viața să imite artă atât de îndeaproape. — Poetic? întreba Eleanor. Să fii făcută fărâme într-o mașină? — Da, dar urmărită de paparazzi... Furiile mass media. Și omorâta împreună cu noul ei prieten. Dragoste și moarte. O simetrie înspăimântătoare. — Chiar trebuie să transformi totul în literatura? îl mustra Eleanor. A fost o femeie adevărată, ce Dumnezeu! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a Satan decât a Dumnezeu. Dar toți cedară mulțumindu-se cu explicația că e o boală. Toți fuseseră atrași în tunel. Peste miliarde de capete descoperite, un înger uriaș, Îngerul întunecat, păzea turma de oameni sălbateci. Gândeau că dau ultima fărâmă de umanitate. Se vede clar că era Ultima Judecată. Nu se hotăra cum să se împartă sufletele. Erau miliarde de bile pe masa Universului iar spiritele băteau tactul: tic-tac, tic-tac! Marius Molddoveanu, clasa a VI-a C Cronică Marțiană (interviu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vă faceți gînduri negre atunci cînd nu e cazul, spune Delfina, ce e al fiecăreia e pus deoparte, îi dă dreptate Tușica, numai dacă s-ar așeza odată fiecare la locul său, continuă Angelina. Trebuie să mai aveți doar o fărîmă de răbdare, așa sînt uzanțele oamenilor în uniformă, întîi superiorii, și abia apoi ordonanțele, le explică. Vreți să spuneți că voi ați fost mai cuminți, își lasă în sfîrșit Roja brațele moi pe lîngă corp, aruncînd scîrbit din mîini bastonul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
intrat lui Milițică. Atunci ce ți se pare că e frumos? — Revoluția a fost frumoasă, zice Bulgarul cu jumătate de gură. Pas, n-am nimic, adaugă. — Deci totuși mai credeți c-a fost frumoasă, zice Roja simțind că într-o fărîmă de secundă i se îngrămădesc în minte o sută de gînduri. Că totul a decurs conform planului, că între noi n-au fost decît neînțelegeri minore care însă n-au influențat cu nimic mersul evenimentelor. Cu sau fără mine tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de-a lor, că pot să am încredere deplină? nu se putu abține s-o întrebe, cu riscul de a părea lipsit de maniere. Sînt androginul tău revoluționar, îi răspunse Delfinaș, iar asta îl dădu gata, îi spulberă și ultima fărîmă de îndoială pe care o mai avea în minte. Și nu uita că și eu aș fi fost îndreptățită să te întreb același lucru, îl readuse imediat cu picioarele pe pămînt, dar n-am făcut-o, adăugase făcîndu-i semn că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
convingerea că scrierea poeziei e o treabă simplă generează un fel de pălăvrăgeală plină de pleonasme: „te-ai convins? / redutele nu au fost cucerite. / au fost dăruite plocon. / așa, de pomană / pe un pospai, / cum s-ar zice pe o fărâmă, / pe o oareșice uruială“. Cinci pleonasme în cinci versuri (scurte) - iată o performanță demnă de Guiness Book. Practic, autorul așterne pe hârtie tot ce îi vine în minte, cu o nonșalanță de copil răsfățat care se bazează pe faptul că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-a închis ca un mormânt pe dinăuntru. Vocea ei, o respirație a cerului în rădăcini. Oglinda mirarea de sine, râsul de sine, batjocora de sine, mulțumirea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]