345 matches
-
pământ, iartă-mă și uită că te-am bătut cu frânghia, fiindcă nu ai vrut să mergi la dentist. Atunci i-am surâs, descoperindu-mi incisivii de faianță ca să-i fac plăcere, ridicai o piatră și mă prefăcui că o fărâm între măsele. - Să mă ierți, mai zise tata iar, pentru palma ce ți-am tras-o atunci, când mi-ai mărturisit că ai pierdut pofta de învățătură. Ca să-l fac fericit, îl întrebai cât e ceasul, în limbi străine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și despre puterea vindecătoare a negrului. Visele poeților din veacul al nouăsprezecelea poluau atmosfera psihică a marilor cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gravitația lunii, 161 cm/sec2, a pământului, 981 cm/sec2. Falii și crevase În substratul de rocă și În munți cauzate de extreme de temperatură. Desigur nu există vânt. Cinci miliarde de ani fără vânt. Cu excepția vântului solar. Piatra se fărâmă, dar fără eroziunea obișnuită. Piatra crăpată e lentă În cădere, forța gravitațională fiind mai mică, iar unghiul de cădere corespunzător mai ascuțit. Mai mult de atât, În vacuumul lunii, pietre, nisip, praf sau corpurile exploratorilor ar avea toate aceeași rată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine și trece prin margini de VIS cu STELELE îngenunchiate-n tăceri. 12-11-2007, 2000h TAINELE DE DRAGOSTE Tu ai plecat și din iubirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care-i înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adevărat faimos a fost, în cuie, înălțat pe cruce. Că, dincolo de vanitatea mea, strîngerea care mă ține alăturat mie mă va opri s-ajung acolo. Mă recuz de la blasfemie. O simt și-mi vine greu să accept că „eul“ e fărîmat într-o sumă de „proto-euri“ amorfe. Dar trebuie să fie așa ca să pot de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iluzia că viața ți-e pur și simplu un partener. Și ai dorit să-ți construiești tu însuți zeii care să-ți apere soarta și să-ți conducă destinul. Dar ai crezut că-i poți lovi cu picioarele, să-i fărîmi cînd îți sare țandăra, așa, dacă te-ai certat cu soția. Ești însuși omul care, idiotizat de Prometeu, a cunoscut focul și i s-a părut că e stăpînul lumii. Și acum te trezești dimineața cu frică de grozăviile pe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors privirea către înapoi. Și-acum aștept ca dintr-o clipă în alta pereții de sticlă ai mării să se fărîme și marea să curgă exploziv murdărind spitalul. V. tînăr mă-ntorc cu ceilalți, fericit de miile de cadavre deasupra cărora condori uriași așteaptă în tăcere să se așeze. Vom bea o ceașcă de cacao și vom juca jocuri de noroc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne descuie cerul. Sînt scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți crea veșnicia căci ea, nu numai că nu se termină dar, n-are nici început. Și nici nu poți crea ca atare: poți doar să împarți, să-ți fărîmi gîndul în ipostaze ciudate care se vrăjmășesc. Sau îți poți pune alături o oglindă ale cărei noduri de sticlă îți arată altfel și mereu altfel, lumea de neatins.” Și recunosc cît sînt de redus. Nu pot gîndi decît scăzînd sau
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă ce mai face Skip. Skip, cățelușa mea. Și-i zic, bine, îi merge de minune. Și Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă bucur s-aud... Și adoarme cu zâmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Încuiate în biroul din spatele barului din hol, în debaraua strâmtă cu pereți din lemn de brad lăcuit, stau dulapurile burdușite cu programe tipărite, facturi, liste de rezervări și fișe de pontaj. În partea de sus a hârtiilor ăstora care se fărâmă la margini scrie „Teatrul Libertatea”. Pe altele scrie „Cinema Capitol”. Pe altele: „Teatrul de Vodevil Neptun”. Pe altele: „Biserica Sfintei Întruniri”. Pe altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
AȘ ROTI... M-aș roti, m-aș roti ca în horă, Pe străbunul pământ, m-aș roti Preaslăvind ipostaza de-a fi, Sub rotirea trecândă prin oră; M-aș roti, m-aș roti legănat În a zborului clipă fugară, Nesfârșirea, fărâmă să-mi pară Peste dânsa-n rotiri proiectat; M-aș roti, m-aș roti însemnând Timp și spațiu prin văzduh înainte, Să găsesc pentru toate cuvinte Prin rotiri, tot mereu luminând...
M-A? ROTI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83832_a_85157]
-
a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot lângă mine) Ca să-i cânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajunge scriitor. Am schimbat-o odată, de mult, definitiv. Singura cu care aș vrea să stau, cu dragă inimă, după ce m-ai părăsit definitiv ca un cimpanzeu laș, ar fi Plăcințica.. Numai ea ar putea să rupă zilnic câte-o fărâmă din soare și să mi-o Întindă cu surâsul pe buze. Plăcințica nu e femeie, nu e floare, nu e iarbă, nu e copac, nu e porțelan, nu e nor, este o lumină Între orizont și cer, care pâlpâie incontinuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
luați cu voi trei drobi de sare zgrunțuroasă și cel mai scurt cosor al lunii, să v-așezați cu toate la o masă. când vinul de-ntuneric vă încolțește venele și vintrea, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când iarăși vinul nopții ca o maree rea vă podidește ființa, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în tihnă se depun, laolaltă cu frigul, în tainițele reci ale minții, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
masă. când vinul de-ntuneric vă încolțește venele și vintrea, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când iarăși vinul nopții ca o maree rea vă podidește ființa, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în tihnă se depun, laolaltă cu frigul, în tainițele reci ale minții, nici sarea, nici luna nici lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
până trece ora aia nenorocită, mi se pare un an...” „Da’ au fost și lucruri bune...” „Mersi, după ce am stat ca pe jar? Cum am trăit pân’ acu’ fără mașinăria asta, o să ne descurcăm și de-acu’ încolo. Eu aș fărâma-o singur!” „Și eu!” Cei care s-au nimerit în dreptul atelierului priveau c-un ochi la orologiu și cu celălalt spre Ceasornicar. Acesta se uita pe fereastră. Se gândea, poate, că îndrăznelii dintâi a mulțimii îi luase loc înțelegerea. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tot așa, constatăm că aproape toți cei din preajmă sunt cu mult mai buni sau mai răi decât i-am crezut...” „Pe cei neînțeleși”, a zis Profesorul de naturale, „îi socotim sfinți sau nebuni... Pe meșter era să-l facă fărâme mulțimea...” „Pentru că oamenii cred că nu e deloc străin de cele petrecute”, l-a întrerupt Profesorul de naturale. „La găzărie - se zice - chiar Pitpalacul i-a pus pe copii să umble cu focul. După ce, prevestitor, potrivise ornicul să bată. Crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
eveniment unic din viața prietenei sale. Îmbrăca o rochie, hotărâtă să participe, dar în clipele următoare, o dădea jos înciudată și o arunca cât colo, stabilind că mai cuminte ar fi dacă ar lipsi. Tot timpul cât se pregăti, își fărâmă gândurile pentru că nu-și dădea seama dacă va avea tăria să suporte scenele de tandrețe ale mirilor care, cu siguranță, vor fi încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îmbrățișează puternic și se lipește de el, deci nu visează! Abia aștepta să o ia în brațe! Realitatea îi spulberă orice temere, o mângâie apăsat pe sâni. Sunt fantastic de plini fremătând ca două clopotnițe uriașe. Are impresia cum îi fărâmă degetele ca de-un porțelan fierbinte. Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din nou, de data asta cu patimă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mă așez. — Nu-mi spune - se apleacă peste masă și zice - nu-mi spune că n-a fost cea mai bună partidă de sex de care-ai avut parte. Taci din gură, zic. Nu poți să mă omori, zice Nash. Fărâmă o mână de crutoane în castron și zice: — Noi doi suntem exact la fel. Nu-i același lucru, zic. Era soția mea. — Soție sau nu, zice Nash, mortu-i tot mort. Tot necrofilie se cheamă. Nash amestecă în crutoane și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]