8,163 matches
-
tânăra Selga. De mirare că n-a radiografiat încă nimeni! Cei mai mulți au lucrat sub toți președinții scriitorilor, de la Zaharia Stancu și Mihai Beniuc, de la George Macovescu și D.R. Popescu, până la președintele de astăzi, profesorul Nicolae Manolescu. Seară, trecem drumul la faimoasa crâșma Ciresica, cizelata de marile nume ale literaturii române contemporane, încă de pe când era o bodega prăfuita. Întrebăm un chelner dacă a auzit de Corneliu Leu, de Fănus Neagu, de Mircea Micu, de exemplu. - Circulă atea povești! Eu nu i-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
are toate șansele să semene cu o cameră cu geamurile blocate, la un înalt nivel dintr-o clădire, de unde nu există scăpare. Colivia și-a primit ostaticul. Și-acum vine sfârșitul poveștii : ți s-a promis c-o să fii o faimoasa dansatoare, c-o să fii baby-sitter pentru o familie bogată, c-o să fii scăldata în Euroi...a fost doar o minciună gogonata pe care ai și crezut-o ! De aici înainte te poti numi sclavul celui care va abuză de tine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94023_a_95315]
-
o eroare logică vecină cu insulta. Aplicînd același raționament, și Uniunea Europeană este tot un turn Babel, mult mai mozaicat, și haotic. Locuitorii șesului din țara lui Senaar, prin construirea turnului, încercau în mîndria lor să reușească fără Dumnezeu, să fie faimoși, să înlocuiască frumusețea creației lui Dumnezeu cu grămada lor de cărămizi și smoală. În esență, este ceea ce face și omul modern, la un nivel mult mai avansat, disimulat sub masca binelui, a progresului, a deschiderii minții. Astfel, amestecarea limbilor din
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
Szabédi, urmați fiind, după 1945 de Zoltán Jékely, Géza Képes, Jenö Kiss, Ferenc Szémlér, Andor Bajor, Sándor Kacsó, János Székely, Pál Janosik, Sándor Kányádi, Erik Majtényi, István Tóth, ajungând la Ewa Lendway și B. Gal Emil. Amintim doar în treacăt faimoasele traduceri: Glossa în adaptarea lui Jenö Dsida - o adevărată bijuterie artistică; originala, și cea mai valoroasă transpunere a Luceafărului publicat de Lajos Áprily, precum și varianta ce aduce a balada secuiască de Maria Borde a aceleași poezii, dar și inegalabila De ce
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
locui într-o singură cameră în care un orb luxos va alerga mereu în jurul lor ca un motociclist pe zidul morții. *** Don Juan, iubitule, singurul meu iubit, taie-te peste tot și lasă-ți liber și întreg doar creierul tăi faimos în formă de penis ce scoate fum pe nas pe ochi și pe gură atunci am să te duc de mînă, ca pe un orb la femeia ta "letală și rece". *** Din bloc ies șobolani cu sexul în ochi copilul
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
lui la sanatorii îndepărtate, menținerea lui în viață sau grăbirea obținerii statutului de văduvă sunt etape programate meticulos și fără sentimente. Iată deci, în rezumat, trei teme conjugale și tot atâtea ipostaze umane care gravitează, scăldate în referințe muzicale, în jurul faimosului concert. Prima, exaltând puterea transfiguratoare a artei, pune în surdină instanțele vieții "trăite" și abordează în termeni estetici până și iubirea. Cea de-a doua apare ca o răzvrătire a pornirilor joase, care otrăvește atmosfera, tergiversează și umbrește strălucirea mult
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
vreo cîțiva ani, cînd Tacou s-a lovit îngrozitor cu capul de scara porumbarului lui Cioran din Dieppe, unde ne dusese anume, n-am insistat cînd el a spus că nu-i nimic... Atunci, la Cluj, am făcut cu Vona faimosul meu interviu: am prînzit împreună, singuri în salonul albastru al restaurantului Siesta, cu un serviciu bun. Mînca puțin și vorbea continuu. Reportofonul meu a înregistrat tot. Eu n-am băut decît apă, el - un pahar de vin alb. Nu mi-
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală neagră, mi-a scris pe una din filele de început ale cărții: "în orașu-n care plouă De trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare Merg ținându-se de mână... 2. XI. '939 Ion Minulescu"
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
unchiul" meu de odinioară. În orice caz, uitasem complet de Maharajah, care zăcea într-o gaură de memorie. Știu că era duminică după-amiaza și că mă pregăteam să mă uit la televizor, la interviul cu un scriitor indian care devenise faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât și pentru că fusese amenințat cu moartea din pricina unei cărți care parodiase Coranul. Ei bine, mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Laura Pavel Amara întrebare cioraniană "Cum poți fi român?" este, se știe, o parafrază după faimoasa interogație retorică a lui Montesquieu - "Cum se poate să fii persan?". Descifrând resorturile adânci ale disperării cioraniene, iscată și de relația conflictuală între identitatea personală și identitatea etnică, Matei Călinescu atrăgea cândva atenția că, la vremea sa, Montesquieu nu luase
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Dimitrie Stelaru, Marin Preda, Geo Dumitrescu, Ben Corlaciu, Marin Sârbulescu. Deosebit de aceștia, prin Virgil l-am cunoscut pe Ion Caraion căruia i-am devenit în curând un prieten foarte intim. Virgil îmi aducea numere speciale din Albatros, ca de pildă, faimosul "număr roz", pe care mi le lăsa un timp și apoi, din păcate, mi le cerea înapoi. Spun "din păcate", pentru că nici unul din exemplarele încredințate mie vremelnic n-a supraviețuit. Colaborator al ziarului Ecoul, unde îl seconda pe Miron Radu
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
ilizibil, anulat de autor, sau inexistent. Mi se par curioase întreruperile de text în scrisorile trimise Otiliei Cazimir și lui Traian Filip, mai toate reproduse fragmentar. Semnalez paginile 122-126; 212-221; 307-313, vol. II. Și mai ciudate sunt numeroasele paranteze drepte, faimoasele croșete ș...ț din Jurnalele de călătorie, despre care nu se face nici o mențiune în cuvântul introductiv Cu privire la alcătuirea ediției. Toate acestea creează cititorului o îndreptățită nedumerire. Vol. III se încheie cu un îndrumar selectiv de nume, punând și el
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
a fixa tipuri de oameni și face stil fără să vrea” și cel care “lustruiește cuvintele, împodobește frazele cu adaosuri din afară, le cultivă, le grădinărește și face stilistică”. Marii scriitori, ca Balzac, Dickens, Tolstoi n-au fost stiliști la fel de faimoși. Un alt studiu fundamental, inclus în culegerea de față, este Tipologia literară. Observând cu acuitate literatura română, dar și pe cea universală, Vladimir Streinu procedează la o interesantă și sugestivă clasificare tipologică: ambițiosul, arivistul, eroul tenace cu o energie neînfrântă
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult mai bucuros spre fetele despuiate ale litoralului decât spre navele din larg: nu ne-
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
1937 ocupam un apartament pe strada Sandu Aldea într-un cartier aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan, fostul iubit al doamnei Leonida, o vestită frumusețe a Capitalei, la ceasul acela. Crima săvîrșită de el stîrnise vîlvă în capitală. Fiind pedepsit cu cîțiva ani de închisoare, învățase o meserie și devensie unul din cei mai de seamă
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
m-am lăsat pradă pentru cîteva zile mi-a pus un diagnostic de care, îmi mărturisea, se îndoia profund, dar altul mai bun nu găsise. Pe înțelesul oricui, boala ar însemna să te afli întotdeauna la locul nepotrivit, ceva opus faimoasei serendipity - omul potrivit la locul potrivit. Orice faci, sfidezi ba mișcarea aparentă a timpului, ba încremenirea lui de neatins. "No way, Jose!" Fie. Îmi iau emiratele și plec în Kosturica. Deși nesigur de un asemenea diagnostic, doctorul îmi mărturisea că
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
că în altă parte, undeva unde sînt motani și dovleci și fluturi va găsi rezolvarea. Într-o măsură, îmi dau seama, a și găsit-o. În schimb, ce bizar, mi-am pierdut-o eu! El sta în gazdă tocmai la faimoasa infermieră Maricica, cea care condiționa executarea ordinelor administratorului Tătaru (fost paznic la "canal!") prin apariția insolită a unei danturi într-un loc de-al ei destul de intim! Cu o mașină de scris, cu cafele, ciclobarbitale nocturne și carbaxine diurne, în fața
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
Să nu fi fost la vremea aceea, decît lumina strălucitoare a soarelui, care se oglindea pe toate fețele oamenilor care umpleau Calea Victoriei începînd de la Corso pînă la Capșa și librăria Alcalai și chiar mai departe? Toată lumea care se scurgea pe faimoasa Cale a Victoriei, în ceasul acela însorit al prînzului, părea mulțumită și fericită. Trăsurile alunecau de-a lungul Căii Victoriei purtînd clienții doritori de plimbare, îndreptîndu-i în direcția pe care aceștia o doreau, adresînd un semn birjarului cu vîrful bastonului
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
de densă care umplea strada principală. Acesta era Bucureștiul anilor în care am poposit, după așezarea mea definitivă în capitala țării. De atunci Calea Victoriei își păstrase același caracter monden. Într-o zi însorită E. Lovinescu mi-a propus să vizităm faimoasa tipografie Socec unde se tipăreau cărțile scriitorilor care erau editate sub sigla proprietarului său pe nume Ocneanu. Am coborît trotuarul înclinat ce cobora pe lîngă imensa clădire în care se afla magazinul Lafayette străjuit de tipografia în care apăreau cărțile
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
povestea vorbei. Că povestea aceasta e gravă și că ea "angajează" toată ființa celui care-o slujește într-o "tinerețe fără bătrânețe", într-un permanent risc și într-o permanentă alegere. Când un poet se lasă purtat de vorbe, când faimoasa inițiativă a cuvântului nu este cum ar trebui să fie - o inițiativă a ființei - ci doar expresia unei podobiri formale, sunt semne că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". "Vocație", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "mărturie" - sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
spuneam, și pentru că au considerat-o vremelnică. Dar nu a fost vorba numai de refuz pe tăcute, de rezistență pasivă. Au fost polemici, au fost confruntări dure de presă, precum aceea privitoare la criza culturii, declanșată de Virgil Ierunca prin faimosul articol din 1946 și susținută de Ion Caraion, Vladimir Streinu, T. T. Braniște, Călin Popovici, Mircea Alexandru Petrescu și de alții, au fost și altele în care nu puțini scriitori și ziariști democrați s-au angajat, colaborând riscant la "Dreptatea
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
care îl am în curând, pregătesc ultimele din ciclu. În același timp, am început să țin un curs studenților mei cu ilustrări practice din sonatele pentru pian și vioară, Sonata Kreuzer, Sonata Primăverii, și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației de mai tîrziu (un tîrziu textual, într-o ipotetică primă lectură lineară) a naturii sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei care copiază un faimos portret de Mignard făcîndu-și, fără să-și dea seama, autoportretul. Scena e memorabil descrisă într-o singură frază - și semnificația ei nu poate fi recunoscută decît la (re)lectură: "Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
veche". În treacăt, aș nota că în imaginarul vizitatorului de muzee de la începutul secolului trecut, chipul Mariei Mancini avea aureola romantică a femeii de care fusese îndragostit în tinerețea sa Craiul-Soare. Născută în 1640, la Roma, nepoata de soră a faimosului Cardinal Mazarin, era una din acele "jeunes filles en fleur" care împodobeau curtea regală din Franța în jurul anului 1660, cînd Ludovic al XIV-lea se urcă pe tron. Despre dragostea delfinului și încă a tînărului rege (proaspăt căsătorit, în 1660
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Ce vrei să spui? scumpă amică. L-am privit cu un zîmbet șoltîc, la ideea ce răsărise brusc în mintea mea ca o posibilitate absurdă. - Ce ar fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă arăt faimoasa stațiune pe nume Ocna Sibiului, care atrage prin faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]