687 matches
-
de mult făcea deliciile publicului nostru de provincie, cea mai vulgară țesătură cu tablouri, peripeții, schimbări de scenă și surprinderi calculate pentru galerie, a fost aleasă pentru a doua reprezentare a Teatrului Național. Am avut nefericirea a vedea pe Millo, fala scenei noastre, silit să suplinească un rol de necesitate și ridiculizat prin înființarea teribilă de cardinal intrigant; Eufrosina Popescu coborîndu-se la un rol nedemn de talentul ei artistic; iar toate celelalte roluri jucate atât de improbabil, atât de absurd de parcă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prezent decăzut. Iată câteva versuri din Alfeios și Antipater, pe tema "ubi sunt" (predominantă în Memento mori): Nu se mai văd așezări de eroi. Dacă dăinuie vreuna Nu-i înaltă cu mult peste câmpie." (Alfeios, 9, 101) " Unde ți-e fala, în lume vestită, Corintule doric? Unde de turnuri cununi? Unde străvechile-averi? Unde-ale zeilor temple, palatele, soațele celor Care se trag din Sisif? Unde mulțimile-ți vechi? N-a mai rămas, vitregito, nici urmă din tine, nici una." (Antipater. 9, 151) "Panorama
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poezii romantice, avântate și mesianice: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? La trecutu-ți mare, mare viitor!... Fiii tăi trăiască numai în frăție... Viața în vecie, glorii, bucurie, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc...” (M. Eminescu, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Pe lângă poeziile propuse de manualele alternative, învățătorul recomandă elevilor să citească și să memoreze cât mai multe poezii, să completeze cu date bibliografice
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
nicicum nu se îngrijește de serviciu”, că el, Filipescu, a suferit sancționări, a fost mutat din Iași la Bârlad, de acolo la Galați etc. „pentru o singură pizmă privată și intrigi, fiindcă sunt român, iar nu german, și care cu fală să împieptoșează pe naționalitatea sa, care unor domni nu le este plăcut ca un român să fie între ei”. Sancționarea lui avea drept scop să înlăture pe „unicul moldovan nesuferit, în mijlocul străinilor amploiați în serviciul acesta, ce ar putea fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adu-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Îndurătoare față de lucruri sau precarități omenești. Luate separat, cele două acte se situează la antipozi, unul fiind - să zicem - „rău”, iar celălalt fiind „bun”. Cunoașterea dezbină și conduce la pizmuire; iubirea unește și generează alte efuziuni afective. Prima conduce la fală și individualism, a doua la smerenie și generozitate. Cunoașterea poate Înrăi (pe cei ce cunosc sau folosesc adevărul), pe când iubirea Îmbunează (pe cei atinși de aripa sa). Cunoașterea este relativă și merge spre infinitul rău destabilizator, pe când iubirea este Întremătoare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bun; Nici cum s-au ridicat și nici prin ce mijloace. Destul că i-ai văzut salvați și-n bună pace. Să nu-ți Înșir povești cu iz de plictiseală, Vreau doar să ți-i arăt În starea lor de fală. După acest oracol de geniu, ea nu mai ezită. E hotărâtă, și Își duce proiectul de căsătorie până În fața Sfintelor Taine. Îl vede ( Într-un 2 martie) pe Lauzun la regină: „Ar fi trebuit să ghicească - spune ea -, când am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uimire din ce În ce mai accentuată: „Dar toată această migăloasă găteală nu era la dânsul decât un amănunt dintr-un Întreg desăvârșit, de o fericită armonie. Aubrey de Vere avea un creier de minune alcătuit și un duh scânteietor, el ar fi făcut fală clubului cel mai Închis și nu s-ar fi simțit la strâmt nici Într-o adunare de cărturari, pentru că, dacă mărturisea că rufele și le spăla la Londra, adăuga că tot astfel, În suta a optsprezecea, coconașii din Paris și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
C. se rezumă la colaborarea câtorva scriitori români: Oreste (Murmur de bal), Al. Macedonski (Ziua unei fete vrednice de lumea nouă, Ziua unui funcționar mijlociu), Mihail Sorbul (un fragment din drama istorică Letopiseți), N. N. Beldiceanu (O dragoste platonică), I. Chiru-Nanov (Fala Oprișenilor, fragment de roman). Alți colaboratori: Ion Al George, George Gregorian, Ion Dragoslav. I.H.
COMEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286345_a_287674]
-
solemnitatea rostirii. Tematizând în primul rând Poetul și Poezia, dar fără a-și trâmbița tensiunile, lirica lui este expresia unei dualități: poetul, care se știe când fabulos și înțelept „inorog”, când un ins umil, „făr’de tron / și făr’ de fală”, trece prin lume când „nalt, prea nalt”, când dubitativ-problematic, persecutat de umbra capului „târziu de stat / și prost”. Performanța acestei figurări a Poetului / Poeziei este menținerea simultană în firesc și artificiu, în sinceritate și poză (conștientă de ea). O confesiune
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
putere! În van mă-nvingeți, în zadar înfipt-ați Vulturul de aur în pământul negru Și sânt al Daciei vechi... Victoria voastră Din ce în ce mai mari puteri îmi dă! O, zimbru al Moldovei, capul crunt În noapte[a]-istoriei îl ridici cu fală Și-nfricoșat îl scuturi. Vie! Vie! Este serbare, domnii mei, serbare! Victoria dentîi după cădere, Ziua dentîi după adânca noapte. Azi oastea noastră a învins iazigii... Astăzi amicii, mâne însași ea! Ieri cine mă știa?... Cine știa Că-mi trece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut-am deodată curcubeu: Juca în șapte fețe și-n acelaș răstîmp De [la] un colț la altul prindea acelaș câmp; Deodată văd un altul mai mare, mai frumos: Pe cel întîi se-nalță cu fală, luminos, Numai părea că este de mine mai aproape. Scânteietoare ploaie, lumina de pe ape, 35 Munții pierduți departe în vinetele cețe; Râuri curgând alene, arcuri de frumusețe Îmi amețeau gândirea... Sub arcurile-acele Treceau turmele toate a neamurilor mele, Treceau în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în șiruri oameni cu albele cămeși Mii, mii [de] oi mărunte, copiii treceau deși Și mii de vite albe și caii mici și sprinteni, Ostași cu chica lungă, bătând cu lungii pinteni: Părea că însuși cerul a fost durat cu fală Pentru intrarea noastră o poartă triumfală. Și prin amestec mândru de ploaie și de soare, De umbră și lumină, de cald și de răcoare, A vrut pare să zică ceva-n predmetul meu: Astfel să-mi duc poporul prin bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbre a stâlpilor palatelor voastre!... Dar D[umne]zeu vă ferească de mânia lui! D[umne]zeu vă ferească! ȘT[EFAN] Portare! Credeți-mă pe mine, vorbele voastre sună a basme; voi însuși nu mai sunteți trecutul cel plin de fală și putere, ci numai ruina lui. Portare! ești bătrân... ca unui bătrân ți s-ar cuveni mai bine să odihnești oasele pe mărirea trecută, căci pentru fapte măduvă-n ele nu mai este. ARBORE Când timpii-s sclavi și lacomi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eu pot fi a lui umbră, pot fi a lui stafie Ce, de ruini zidită c-un lanț de viață lung, Trăiesc în van în lume, căci anii nu-mi ajung Ca să [mai] văd în lume ieșind din voi cu fală A bunilor mărire. ȘT[EFAN] ......... Mărirea-i vană, goală! Ș-apoi voi o susțineți?... Trecutul voi iubiți, Prezentul și pe mine cu toții ne urîți! ARB[ORE] Nu vă urăsc, o Doamne, căci Dumnezeu mă știe Cum eu vă doresc vouă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci se scoală Așa s-ardică Ștefan din scaunu-i de fală, Cum luna-neacă lumea cu alba ei privire, Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat și blând, Vorbea mărgăritare cu glasul tremurând. " Boieri" - le zise Domnul -" pe tronu-mi mă usuc Cum bradul învechește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci se scoală Așa s-ardică Ștefan din scaunu-i de fală, ]2 Cum luna-neacă lumea cu alba ei privire Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire [2Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat și blând, Vorbea mărgăritare cu glasul tremurând. " Boieri" - le zise Domnul -" pe tronu-mi mă usuc Cum bradul învechește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lună, El cu capii împreună Sta la masă-n voie bună. Și în curtea adunărei Îmi fierbea ca-n sânul mărei Oastea multă, oastea țărei. Miazănoaptea-n tuci de-aramă De-al ei zbor da lumei seamă Când din scaunu-i de fală Ștefan marele se scoală Și, în mână cupa plină, El boierilor închină; Și boierii se scula Și el astfel li zicea: Dragi boieri, viața-i grădină Înflorită în lumină, Moartea e un munte sânt Prea departe de pământ, Luminat de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lacul Brateș. Petre trist, foarte trist. Din valurile vremii. N-ascultă de nici o mângâiere a mitropolitului. SCENA A DOUA Direptatea din Suceava. Se dă citire unei pretinse * hârtii pe care se recunoaște scrierea * mitropolitului Antim. Turburare și fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de flăcări se înalță din ruine, Neatins, palatul mândru de-mpărați, ca o minune, Cu-a lui bolte arcuite, cu zidirea lui [cea] veche. Cum sosi Mohamed [---] și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea cu fală, Curge sânge din cadavre pe podelele din sală Și din țestele dușmane au făcut păgânii cupe Și, ciocnindu-le-ntre dânșii, zbier ulcioare să destupe. Acum flamura cea verde semiluna nouăi legi Pe doi împărați surpat-au și pe șaptesprezece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nimeni care să mă spele de rușine și de sînge?... Dar lăsați-mă odată să ajung să-l văd pe gâde. O, de multe-a râs tiranul, dar acuma nu mai râde. În sfârșit te văd odată, Lăpușneanu, ins cu fală, Cu privirea ta vicleană ce îndeamnă și înșeală, Dară nu îmi plec genunchii la a tronului tău treaptă, Tu nu ești Domn pentru mine: fiară cruntă și nedreaptă! Ceea ce-o să-ți spun acuma n-am mai spus-o nimărui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală, un înger drag, plăpând, Cu sufletul în ceriuri, cu corpul pe pământ. Și-am cunoscut atuncea că steaua cea de fală E steaua României, iubită și regală. Prezentul ține-n ochii-mi un testament deschis; Eu văd ce el într-însul cu grai de foc a scris, Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genezei de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă, Acolo vin' de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu mai are vo putere: Nu-i jignire în iubire Ci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adânc se-nfige în inimă cuțitul când vezi o jucărie de om mare că a căzut, că s-a schimbat, că puterile îi leșină și că cu toate aste poartă mândrie în privire și gesturi și vrând să arate cu fală din ruinele lui mândrul însă golul Eu. Ferice daca dă de un amic ce satisface onoarea lui, ferice! Dar când grandoarea cade într-un cuib de noroi, a, ce urât putrezește atuncea! (s-așază lângă masă, aruncă cartea pe ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]