1,426 matches
-
să luptăm până la capăt pentru a readuce curățenia morală și spirituală. “Pe-un munte-un fluier trist cântă” cu jale și durere, iar poetul ascultându-i plânsul a înțeles că “doinele din vremi adânci” își caută liniștea la poalele munților falnici și acolo se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce cu lumea poetul nu se va sfârși până când nu va readuce zâmbete acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace acolo unde vuiește răul, până când nu va îmbrăca pe cei sărmani și până când glia sa nu va avea strălucirea de altădată, “dreptatea fiind un lucru sfânt”. Vlăstar al munților și “fiu falnic din pelasgi”, Sandu Cătinean se închină doar Domnului și țării sale, iar pașii săi sunt vegheați de credință. “Purtându-și doinele de gât” ca pe niște simboluri sfinte, poetul își continuă drumul nestingherit pentru o lume mai dreaptă și mai
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
scuze, a fost fără intenție. Puneți-o pe seama obiceiului prost al femeilor de a vorbi mai mult decât trebuie. Astea suntem, ce vreți? Doamna Sonia Anderson mă cam lua peste picior, dacă interpretam eu corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o pe seama obiceiului prost al femeilor de a vorbi mai mult decât trebuie. Astea suntem, ce vreți? Doamna Sonia Anderson mă cam lua peste picior, dacă interpretam eu corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă, le și place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp nu știe să se supere. Știe doar să viețuiască. Indiferent de cât rău îi facem, îi tăiem copacii, îi rupem crengile și frunzele, ea se încăpățânează să reziste. Dar nu orice fel de rezistență, ci o rezistență demnă și falnică, precum copacii seculari care cresc în ea. Au trecut peste pădurea din fața mea mari urgii. Astă iarnă, una din cele mai grele din ultimii ani, jumătate din copaci au înghețat. Unii au rezistat în picioare, iar alții din genunchi au
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de dinți. Lângă ușă, pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat de care toți care-l cunoșteau pe Drăguțescu își aminteau cu nostalgie. în locul nasului era acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcu dojenitor signora spre un geam din care dispăru rapid un cap de bărbat frumos, cu mustață. „Mea culpa, signora!” se auzi dinspre geam. „Ce ți-ai mai pierdut, acum, Pasquale?”, întrebă signora un bust de marinar, ce stătea drept, falnic, pe malul stâng. „Ochiul drept, signora. Lângă Lepanto”. „Nu-i nimic, Pasquale. Ți-a rămas sufletul viteaz”. „Așa mă gândesc și eu, signora”. „Să te târăști deseară până la mine, la un păhărel de rom”. „Mă voi târî, signora”, răspunse bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
desene și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec. al XVII-lea au fost de-a dreptul dezastruoase pentru falnicul conac de altădată. Vlăstarele de pe urmă, cu totul apatice, ale Stoeneștilor, și-l pasau unele altora prin testament. Rareori vreunul din numeroșii, mereu noii proprietari dădea pe-acolo; printre slugi, de ani în șir, domnea o mare derută: cui aparțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stomac de fier, în stare să înghită orice. Și nu numai bizantinul, dar și ceilalți: e o adevărată plăcere și un motiv de mândrie ca după numai două veacuri de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se tem pentru niște amărâte de pungi sau diamanticale, de parcă aurul le-ar da sănătate și nu necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
afară poate, ceva cu totul și cu totul străin de lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire colosală și absolut nefirească, a cărei strălucire pare să întreacă până și cei mai falnici sori, pătrunde prin geamul murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi puteam imagina, ba chiar mă face să cred încă o dată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scoate din cap ideea. Inspectorul nu mai insistă cu explicațiile, considera că lămuriseră totul. Își continuau drumul tăcuți și, în curând femeia schimbă direcția de mers. Imediat, Toma deveni foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia o puteau cuprinde doi bărbați vânjoși. Rădăcinile puternice, se înfigeau în pământ ca niște contraforți uriași. Nu era cea mai bună ascunzătoare, dar nu mai avea timp să caute alta. Trebuia să profite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu mai văzuse în viața lui copaci atât de falnici. Fără îndoială că pădurea era bătrână, acolo oamenii nu intraseră cu topoarele niciodată. Bătrânul știa drumul și, deși nu se vedea nici o potecă pe unde mergeau ei, îl conducea hotărât prin locuri în care drumul nu le era stânjenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acum însă, fără să poată spune de ce, pașii îl purtaseră exact acolo. Nici nu-și dădu seama când ajunse la marginea pajiștii alpine. Drept înaintea sa, se ridica Stânca Adevărului. Măcar aici nu se schimbase nimic, masivul pietros se înălța falnic din mijlocul mării de iarbă unduitoare. Se opri imediat sub liziera pădurii, așteptându-se să fie cuprins din nou de teroarea pe care și-o amintea atât de bine. Nu se întâmplă însă nimic, așa încât începu să înainteze, așteptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai mici la munte și mai mari la șes, despre faptul că, anual, pentru aprovizionarea Constantinopolului se cumpărau din Moldova 60.000 de oi, „cu carnea deosebit de gustoasă și ușor de mistuit.” „ÎRegiunile de câmpie au însă cai mai mari, falnici, renumiți prin frumusețea armonioasă a făpturii, prin iuțeala și rezistența lor, dar și foarte lăudați de poloni și unguri, ba chiar și de turci, care au și un proverb: „Un persan tânăr și un cal moldovenescă sunt mai de laudă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ți-e inima la vârste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Încolăcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, al „nepătrunsului ascuns”. Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
și eu să fiu la înălțimea acestei lucrări. Nu știu cât am reușit, oricum am vrut din tot sufletul să continuu ceea ce a început Părintele Paroh Grigore Luțai. Ca să fac o legătură între cele două ctitorii, aș spune că rădăcinile celui mai falnic stejar din acest parc dendrologic sunt înfipte în pământul românesc de dincolo de Tisa, de unde își trag seva din vatra vechii ctitorii a Maramureșului. A fost o perioadă grea. Maicile de aici au venit de la alte mănăstiri. Suntem doar patru. Am
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CARTEA VIEȚII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CARTEA VIEȚII Când vei deschide cartea vieții, Printre file vei citi cu drag, Despre anii falnici ai tinereții, Trecuți și de acest prag. Anii adunați în calendare, Care au întărit cândva pereții, Prinși în multe file fiecare, Formează iată cartea vieții. Au fost multe evenimente, Mergând pe cărările tristeții, Care mai de care evidente, Scrise apoi
CARTEA VIEȚII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364343_a_365672]
-
de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, în „adâncimi de întuneric” (L. Blaga). Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]