284 matches
-
în engleză. Vestimentația lui Audrey Hepburn a fost realizată de Givenchy. O'Toole apare aici ca Simon Dermott, surprins de Audrey Hepburn în casa ei cu un tablou falsificat sub braț. Hepburn o interpretează pe Nicole Bonnet, fiica unui genial falsificator de obiecte de artă, Charles Bonnet (Griffith). Tema centrală a filmului este recuperarea dintr-un muzeu din Paris a unei statui de Cellini, falsificate de bunicul lui Bonnet, înainte ca aceasta să fie descoperită și expusă ca atare, și este
Cum să furi un milion () [Corola-website/Science/324686_a_326015]
-
a unei statui de Cellini, falsificate de bunicul lui Bonnet, înainte ca aceasta să fie descoperită și expusă ca atare, și este animat de relația romantică între personajele interpretate de O'Toole și Hepburn. Charles Bonnet (Hugh Griffith) este un falsificator de artă profesionist și tocmai a împrumutat o sculptură de Cellini falsificată unui muzeu. Într-o noapte, fiica lui, Nicole (Audrey Hepburn), îl surprinde pe Simon Dermott (Peter O'Toole) cu unul dintre tablourile falsificate din casa lor sub braț
Cum să furi un milion () [Corola-website/Science/324686_a_326015]
-
Între timp, Axinte reușise să-și dea seama că piatra este fermecată și se duce la crâșmă să ceară de băut, dorind să plătească cu monezi vechi din aur. Cârciumarul Romică (George Robu) îl denunță pe Axinte la poliție ca falsificator de bani; șeful poliției nu are niciun om capabil la dispoziție așa că-l trimite să facă anchetă la Sadova pe imbecilul agent Garcea (Mugur Mihăescu). Polițistul îl oprește în trafic pe agentul secret David și pleacă amândoi spre localitatea unde
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
deoarece munca nu-i poate produce acea voluptate pe care i-o produce furtul și înșelăciunea. Personajul are identități multiple, prezentându-se sub diferite nume și afirmând că a avut ocupații numeroase (consul, circar, „nene la o casă de fete”, falsificator de acte și de bani). În opinia sa, oamenii merită să fie disprețuiți pentru că muncesc și se supun legilor, adăugând ulterior că singura șansă de supraviețuire a omenirii o constituie renunțarea la conștiință ("„Eu, băiete, nu mai am de mult
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
scris de romancierul Titus Popovici, care a valorificat prin acest film „disponibilitățile civice” ale satirei și a început o colaborare fructuoasă cu regizorul de comedie Geo Saizescu. Punctul de plecare al scenariului l-a constituit afacerea Bachus, mai precis cazul falsificatorului de vinuri Gheorghe Ștefănescu care a făcut vogă în epocă. Titus Popovici a adăugat: „sunt prea trist ca să scriu drame”, mărturisindu-și revolta și dezgustul față de personajele incriminate în scenariu. Rolul personajului principal (Bachus) a fost gândit special pentru actorul
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
află Henri Charrière, care datorită tatuajului său de pe piept este poreclit Papillon. El este acuzat de a fi omorât un proxenet, lucru care a fost de el negat toată viață. În timpul transportului pe mare al deținuților, Papillon se împrietenește cu falsificatorul de bani Louis Dega. Papillon salvează viața lui Dega, care a fost atacat de doi deținuți. Ajunși în Saint-Laurent-du-Maroni, din Guyana, cei doi sunt supuși la munci grele. De la deținutul Clusiot, ei află că va sosi în lagăr un om
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
Signa. Acestea sunt lăsate de testator celui mai bun prieten al său - care nu este altcineva decît Gianni Schicchi ! Rudele sunt înfuriate și încearcă să protesteze, dar tot ele se calmează repede cînd Schicchi le reamintește pedeapsa care se aplică falsificatorilor de testamente. După semnarea testamentului de către notar și cei doi martori, aceștia pleacă. Se produce o mare învălmășeală, rudee indignate se aruncă asupra lui Gianni Schicchi care, în cele din urmă, reușește să-i scoată afară din casă - acum proprietatea
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
Amintim astfel scena cînd rudele vin pe rînd să-l roage pe Gianni Schicchi și acesta promite la fiecare obiectele cele mai valoroase ale moștenirii, sau scena cînd, la protestele rudelor înșelate, Schicchi le amintește pedeapsa ce-i așteaptă pe falsificatorii de testamente (Adio, Florența)."
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
acumulările nejustificate și a le confisca, a promovat Legea numărul 18/1968 supranumită Legea ilicitului. Codul Penal sancționa cu pedeapsa capitală delapidările mai mari de 50.000 de dolari. Marea corupție a fost prevenită și sancționată exemplar. Faimosul Gheorghe Ștefănescu, falsificator de vinuri, a fost condamnat la moarte. Pe atunci, nivelul corupției era modic față de cel de astăzi. Se rezuma la un cartuș de țigări, o sticlă de whisky sau un pachet de cafea. Dictatorul nu avea nicio propritate, toate imobilele
Adevărul despre averea lui Ceaușescu. Dezvăluiri în exclusivitate by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/103254_a_104546]