324 matches
-
te lupta pentru un bărbat nu este umilitor, e similar cu ideea de a sta la rând să iei pâine, simplu, natural, fără nici un fel de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să acționezi într-un anume fel doar pentru că așa ți-ai propus să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oboseală, de iritare, nu, ea o făcea pur și simplu preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul să rămână la fel, când despărțirea fusese ca o moarte, trecuseră zile și nopți lungi de absență și firul dintre ele nu se mai înnoda, nu mai regăseau făgașul prieteniei de odinioară, ceva se dereglase, nu mai funcționa și Fana nu-și planificase nimic în sensul acesta, nici măcar nu sesiza golul ce se născuse între ele, pășea orbește, furată și ea de marea plăcere de a se asculta vorbind, ce păcat, ea nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
persoane, cât și pentru transportat fructe spre vânzare. Dimitrie nu disprețuia un venit suplimentar de vreme ce dorea ca soția să fie casnică. Lui nici o muncă nu i se părea înjositoare, nu era de acord că-și pierde din prestanță, așa cum susținea Fana, prin urmare, atunci când era cazul, mânuia cântarul cu aceeași dexteritate cu care ținea în mână stiloul. Avea pe lângă casă o livadă și o grădină de zarzavat foarte îngrijită, îi plăcea să muncească, să obțină de pe o bucată de pământ recolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
folosea spațiul vertical cu mult succes, de altfel, fiind cunoscător știa bine ce soiuri să aleagă, ce fel de pământ îi trebuia, pulsul plantei i se părea la fel de simplu de deslușit ca și cel uman. Dar ceea ce o supăra pe Fana cel mai mult în privința automobilului lor era faptul că Dimitrie, tot din motive de necesitate, schimbase motorul mașinii, astfel încât să poată funcționa cu motorină, pentru că dacă tot avea pe mână parcul de mașini al fermei, să poată și el profita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
funcționa cu motorină, pentru că dacă tot avea pe mână parcul de mașini al fermei, să poată și el profita, în definitiv de multe ori își folosea mașina pentru bunul mers al fermei. Toate aceste dedesubturi o interesau foarte puțin pe Fana, supărător pentru ea era faptul că, mergând cu motorină, mașina lor avea un alt duruit, mai greoi, mai insistent, niciodată nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am văzut-o acolo printre molii și praf. Carmina se uită furiș către ceas. Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă prin forță ceea ce nu i se dădea de bună voie? Carmina zâmbi clipind. Ce viziune, ce viziune! Interpretând altfel surâsul gazdei, Fana confirmă: Da, m-am hotărât să fac un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu îndrăzni să întindă mâna către coperțile din mătase roz, presărate cu motive florale bogat nuanțate, probabil că albumul ședea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se gândi la momentul decisiv când gametul masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la femeia suferindă, căreia i se ridicase rochia lăsând să se vadă dantela furoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară. De la Trofin luaseră siguranța trăsăturilor Ce zici, spuse printre dinți Ovidiu. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară. De la Trofin luaseră siguranța trăsăturilor Ce zici, spuse printre dinți Ovidiu. Doamna de la masa aceea nu pare a fi chiar maman? Ba da, rosti moale Fana și atenția ei se dirijă către bărbatul care ședea pe scaun. Cine o fi individul, că nu arată rău deloc. Habar n-am, îi răspunse fratele, dar ne putem interesa dacă vrei. Se opriră lângă masa Sidoniei zâmbitori. Păreau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici n-ar fi fost... Faceți cunoștință. Ovidiu întinse foarte corect mâna, avea un zâmbet în colțul gurii, de presupus că era ironic, își aplecă și fruntea, puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă. Noi tocmai voiam să plecăm, îi făcu atenți Sidonia. Vă eliberăm masa. Se află așezată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rochie foarte largă în poale, puțin mai lungă decât rochiile ei obișnuite, asta îi dădea o notă de eleganță aparte, știa bine că are corpul suplu și un picior fără nici un cusur. La plecare, în hol își încrucișă privirile cu Fana, fata stătea sprijinită de tocul ușii de la bucătărie, fredonând cântecul "dragoste la prima vedere", era chiar obrăznicie să-i sugereze atât de clar ipoteza ei. Ah, tinerii nu prea mai au sensibilitate, hotărî ea, dar apoi își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar trecând peste felina mândră și surâzătoare ce i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată din minte. Răspunse la salutul ceremonios al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece ani mai în vârstă, i-ar fi putut fi tată. Fana trebuia să și-l scoată din minte. Răspunse la salutul ceremonios al unui fost coleg, pensionar acum, care se dedicase pentru tot restul vieții, albinăritului. Era un bărbat iute, chipul lui exprima robustețe, o privise cu un gen de superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]