2,704 matches
-
percepții mai mult sau mai puțin controlate. La limita dintre ficțional și istorie, romanul Cei morți înainte de moarte explorează ororile comunismului, înregistrând raportul instabil dintre victimă și călău, dintre culpă și expiere și, mai ales, confruntarea protagonistului cu propriile sale fantasme și limite. Moartea, timpul demonizat, istoria tragică, rezistența în fața răului, valorile prieteniei și ale iubirii, demnitatea percepută ca redută a ființei umane în fața convulsiilor terorii comuniste - sunt temele privilegiate, recurente ale unui roman cu indiscutabilă miză etică. E vorba aici
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
noastră, în legătură cu ediția Perpessicius a operei eminesciene, importantă nu numai prin valorificarea ineditelor, cât mai ales prin relevarea relațiilor de adâncime dintre teatrul eminescian și poezie, dintre publicistica pe teme istorice și proză, și prin semnalarea unei circulații subiacente a fantasmelor și obsesiilor poetului. Ediția critică George Coșbuc, începută în 2006 de profesorul Gheorghe Chivu, în cadrul colecției de „Opere fundamentale” a Academiei Române, nu a avut șansa de a fi receptată așa cum merita. Nu intenționez să discut aici despre difuzarea defectuoasă a
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
îl reprezintă pe autor, simbol al puterii, al curățeniei și al mândriei. Este vorba, cum demonstrează cu amplă argumentație Bogdan Crețu (sprijinit și de o foarte bogată bibliografie critică a predecesorilor moderni, de la Petru Vaida la Gabriel Mihăilescu), de o fantasmă, de un inorog eliberat de determinările medievale: „inorogul lui Dimitrie Cantemir este cel al renascentiștilor, nu cel medieval” conchide el. Mai direct spus: el nu este numai un precursor al modernilor noștri, din păcate ignorat de urmași, ci și un
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
libere. Plângeam, tânjeam după libertatea lor... Nostalgica ,ptr.o clipă , m-am transformat în pasăre; Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis, de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de tot,neînțeleasa... Iar Tu,Piatra din ocean, încetează, să mă mai chemi în visul tău, cănd noaptea vine. Ileana Vičič Stâncă. Referință Bibliografica: Privind cerul pastelat / Ileana Vičič Stâncă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul
PRIVIND CERUL PASTELAT de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381686_a_383015]
-
doi ratați, cu bani ascunși în butoniere, veninul din pahare, gustă, seiful, chiar și plin, cifrează spaime, ascunde minciună multă, te voi iubi în continuare cu fracul închiriat din basme, ce poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme, e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă- alunecând în timp, un domn ce rătăcește într-o tavernă mohorâtă ca orice vis cu volatile crime... Ne vom trezi la viață, dezamăgiți că visele se vor trăite
UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381700_a_383029]
-
libere. Plângeam, tânjeam după libertatea lor... Nostalgica ,ptr.o clipă , m-am transformat în pasăre; Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis, de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de tot,neînțeleasa... Iar Tu,Piatra din ocean, încetează, să mă mai chemi în visul tău, când noaptea vine. Ileana Vičič Stâncă. Citește mai mult Privind cerul pastelatPrivind cerul pastelat,invidiam pasarele,care zburau libere.Plangeam,tânjeam după
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
libere.Plangeam,tânjeam după libertatea lor...Nostalgica ,ptr.o clipă ,m-am transformat în pasăre;Aveam aripile lor,vedeam multiplele flori.Calatoream prin Univers,întorcându-mă în țara mea de vis,de dor... Eram că acel călător,prizonier în propriile fantasme,vise...Abandonată de tot,neînțeleasa...Iar Tu,Piatra din ocean,încetează,să mă mai chemi în visul tău,cănd noaptea vine.Ileana Vičič Stâncă.... X. REVENIRE, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Revenire
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
libere. Plângeam,tânjeam după libertatea lor. Nostalgica,ptr.o clipă, m-am transformat în pasăre. Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis,de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de toți,neînțeleasa. Iar tu,piatra din Ocean, încetează , să mă mai chemi în visul tău, când noaptea vine. Vreau să te uit, nu te mai arată în visul meu, când noaptea vine! Citește mai mult Privind cerul
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
care zburau libere.Plângeam,tânjeam după libertatea lor.Nostalgică,ptr.o clipă,m-am transformat în pasăre.Aveam aripile lor,vedeam multiplele flori.Călătoream prin Univers,întorcându-măîn țara mea de vis,de dor... Eram că acel călător,prizonier în propriile fantasme,vise...Abandonată de toți,neînțeleasă.Iar tu,piatra din Ocean,încetează ,să mă mai chemi în visul tău,cănd noaptea vine.Vreau să te uit,nu te mai arată în visul meu,cănd noaptea vine!... Abonare la articolele scrise de
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
și deschiși, oamenilor care zâmbesc și împart zâmbete. Diamond target! Diamantul-target e forma perfectă, forma aspirațională, forma fericirii. Diamantul e conceput că o formă care desemnează, reprezintă și țintește. E forma unui imaginar kilometru zero, de unde începe altă lume, alte fantasme alte lumini și umbre, de unde ne e permis orice. Hai să ne imaginăm acest semn că pe un portal către o altă dimensiune a vieții, spre mai bine și mai frumos sau măcar spre ceva ideal. În acest sens forma-suport
Cetăţuia se umple cu instalaţii artistice impresionante la 18+ festival [Corola-blog/BlogPost/98978_a_100270]
-
a ciulinilor, toate coapte de atât soare. Așa am învățat să iubesc Brăila, fiindcă toate străzile și clădirile sale semănau cu tablourile întâlnite cândva în opera unor artiști, redate în culori nemaivăzute. Așa am învățat să iubesc Brăila, fiindcă prin fantasmele povestirilor primite de la moși și părinți, m-au trimis într-o lume frumos de tulburătoare: de la culoarea Dunării la galbenul din câmpuri înpânzit de maci, de la clădirile frumos ornamentate la străzile în formă de evantai pline cu salcâmi, de la peregrinarea
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
Autorului Autor: Maria Sarchizian Vântu-i dus parcă-n pustie Nici o frunză nu se mișcă Ziua face loc, să vie Înserarea,ca o umbră E o seară ca în basme. Liniștea-i asurzitoare, S-a oprit orice mișcare, Pomii parca sunt fantasme. Numai luna plină, mare, De jăratec se aprinde, Și în timp ce noaptea vine, Orizontul îl cuprinde. Obosită, ziua pleacă, Seara dispare ușor, Și încet o beznă neagră Se-adâncește-ncetișor. Noaptea-nvăluie tot satul. Doar pe-o uliță departe, Focul stins încă mai scoate
LUNA PLINA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384318_a_385647]
-
care-i culegi. Ne spulberă crivățul iubirii de multe, Ne îndoim ca și nucii când i-acoperă neaua, Și-n vise doar focul ști-va s-asculte, Cum trecem prin viață urmărindu-ne steaua... Ne ninge iar iarna cu albe fantasme Din sfântul trecut ce s- a pierdut printre stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basme Într-o albă bezea cu flori mici de-acadele. Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari, Și ne transformă în veseli oameni de
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
independență” față de intenționalitatea auctorială, aducând vorba despre teoriile lui Borges, despre atitudinea intertextuală. Alter-ego-ul ”scriptorului” nu este ziaristul Gabriel Dunea, cum ar părea la prima vedere, ci un povestitor poate convențional, aproape absent din narațiune, Mihail Manea, care își apără fantasmele născute în solitudine: Eu, spuse Mihail Manea când îi veni rândul, nu voi putea scrie decât ceea ce am trăit. Eu nu am avut povești de dragoste cu domnul Gabriel și deci a trebuit să mi le inventez. Pentru că omul, contrar
RECENZIE: ION MARIN, ”Vremea șacalilor” – Romanul vieții gazetărești [Corola-blog/BlogPost/94221_a_95513]
-
acest Dunea, pe care însumi am zămislit-o ca însuși creatorul, împrumutându-i forma, chipul și asemănarea. Sigur, nu aș putea avea orgoliul lui fără să mă aștept că eu sunt mai generos, că eu niciodată nu-mi voi pedepsi fantasmele născute într-o clipă de singurătate. Într-o perioadă în care romancierii profesioniști au ajuns cât să-i numeri pe degete, genul proteic pare susținut mai convingător de profesioniștii gazetăriei care, de altfel, se arată deschiși inovației și experimentului și
RECENZIE: ION MARIN, ”Vremea șacalilor” – Romanul vieții gazetărești [Corola-blog/BlogPost/94221_a_95513]
-
păcatele terestre - certe, poetul păcătos...acesta...eu, să-L rog pe românește să ne ierte. ce bine e să plângi în limba ta! ce bine e să facem nunți ca-n basme când are cine binecuvânta prin viața ponegrită de fantasme. și când o fi să fiu vultur bătrân și o să zbor la Doamne-miluiește, femeia mea - cu busuioc în sân, să mă jelească tristă...românește. Alexandru CETĂȚEANU
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
pus la colț. Apoi l-am rebotezat Scaun pentru Fantome de Origini Strămoșești. El a rămas în trei picioare. Nu m-am simțit vinovat și nici obligat să-l repar". O seamă de inserturi onirice apar la intersecția, plină de fantasme dansante, dintre rețeta avangardistă și o puternică atracție către universul copilăresc al închipuirii neîngrădite: "Aflată între somn și starea de veghe, mă las cuprinsă de o frică absurdă. Dar dacă ea, pielicica fină de brontozaur, îmi este hărăzită mie în
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
și nici după aceea nu-și pune prea multe probleme din pricina simplă că moare de bătrînețe. Așadar, spre deosebire de gîze, de pești, de păsări și de minunata lume a mamiferelor - cel puțin pînă la proba contrarie -, omul are imaginație, proiecte și fantasme. Dacă imaginația și proiectele intră în discuție ceva mai tîrziu, atunci cînd trebuie să dovedești că nu ești albină, deși nici că ești arhitect n-ai putea susține cu mîna pe inimă, fantasmele se instalează de la cea mai fragedă vîrstă
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
proba contrarie -, omul are imaginație, proiecte și fantasme. Dacă imaginația și proiectele intră în discuție ceva mai tîrziu, atunci cînd trebuie să dovedești că nu ești albină, deși nici că ești arhitect n-ai putea susține cu mîna pe inimă, fantasmele se instalează de la cea mai fragedă vîrstă. Luînd de bună imaginația priapică a bătrînului Freud, dar și mărețul lui proiect de a construi o lume cutremurată pînă în străfunduri de frisoanele unei acuplări cosmice, însuși actul fondator al suptului, adică
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr filiform și timid, deși în planul real evita femeile și
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr filiform și timid, deși în planul real evita femeile și părea posedat de vocația neprihănirii, mi-a mărturisit odată că marea lui fantasmă erotică se leagă de o scenă a ejaculării diluviene, de viziunea unor cearceafuri înecate în viituri seminale care, mai apoi, să dobîndească prin uscare măreția și sonoritatea unor imense folii de tablă imaculată. Ca să nu mai vorbim de haremul privat
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
și a medicului de circă și, evident, sora medicală care folosește momentul vaccinului antitetanic doar pentru a evalua frăgezimea masei musculare a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în plină erupție și cu mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
și sînii cosmici ai figurinelor neolotice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă ale pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt documentar și de un indiscutabil instinct viril. Dar dacă Tonitza și-a plasat
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
bărbatul și femeia, omul și fiara, linia statică și cea dinamică se armonizează în tremoloul unei muzici care transportă țipătul acut al orgasmului occidental în melosul gregorian al liturghiei răsăritene, este de consultat exclusiv hieraticul Sorin Ilfoveanu. Dar cum despre fantasmele translucide și despre senzualitatea sa isihastă poate vorbi calificat doar un singur om, adică Ștefan Agopian însuși, cel care se găsește la originea istorică a trudei mele de a inventaria aceste mici obsesii artistice de pe marginea marilor obsesii erotice, mie
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]