403 matches
-
de bal, dansul țigănesc, charlestonul, polka. Balerinii-actori care au interpretat acest spectacol, fascinant prin inedit și vioiciune spirituală, s-au subsumat concepției coregrafice a lui Ioan Tugearu, rezonând perfect cu aceasta. Astfel: Nae este interpretat cu mult umor ca un fante de mahala de Sergiu Cotorobai, Iordache (Marian Chirazi) este parcă scos din frizeria Nae Girimea, slugarnic, diplomat, încercând să salveze situațiile, cei doi eroi comici Crăcănel (Bogdan Tuluc) și Pampon (Adrian Ciapă) punctează excelent stările conflictuale comice ale personajelor, iar
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
sus). Mioara Apolzan n-ar fi lăsat, în O vară cu Maia, să scape astfel de improprietăți de atitudine. Nu că ocazii nu s-ar fi ivit. Unul din personajele etalon ale cărții, Dinu, e construit pe același calapod, al fantelui de birou. Inginer într-un institut de proiectare, acesta vădește o grijă neabătută față de propriul outfit. E, de altfel, și un redutabil profesionist, fapt care-i accentuează vagile fumuri de vedetă. Colegele, fără excepție, îl plac, pe câtă vreme el își permite
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
trebuie să fie cel puțin la fel de nesimțiți precum "anchor-men"-i, sau, în cazuri rarissime, să posede o candoare dezarmantă. Dacă nu ești un Mircea Dinescu sau un Andrei Pleșu, există toate șansele să ieși zdruncinat rău din confruntările cu acești fanți catodici, dresați să ucidă fără milă tot ce depășește limita de inteligență a unui retardat mintal. Cu excepția, în continuare unică, a lui Adrian Cioroianu, am impresia că nici unul dintre intelectualii de bună calitate n-au reușit să-i trimită acolo
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
moartea, ademenind-o, implorând-o, blestemând-o că nu mai vine să-i dea odihna și liniștea. Prima parte a romanului este o pendulare între reconstituirea adolescenței plină de erotism, abstrasă istoriei care se insinuează însă de fiecare dată în fantele istoriei personale a liceeanului și meditația asupra menirii literaturii a scriitorului ajuns la o vârstă când privirea evaluativă apare de la sine. Reconstituirea e declanșată sau pornește de la cuvinte și expresii încărcate de semnificație personală, păstrând în corola lor simbolică povești
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Angelo Mitchievici Loverboy (2011) Regia: Cătălin Mitulescu. Cu: George Piștereanu, Ada Condeescu. Genul filmului: Dramă, Romantic, Dragoste. Durata: 94 minute. Premiera în România: 07.10.2011. Produs de: Strada Film, Film i Väst. Distribuit în România de: Strada Film. Fantele de mahala, expresie degradată de donjuanism, nelipsit însă de armele „letale” ale speciei - zâmbet cuceritor, atitudine macho, un chip plăcut, o doză infimă de sensibilitate și sentiment al puterii -, iată ce întruchipează tânărul Luca (George Piștereanu). Amorezul îmbină utilul cu
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
hotelului refuzând oportunitatea de a o revedea pe Veli. Este aici puțină tristețe mascată de același comportament macho? Indiferență? O pedeapsă pe care i-o aplică instinctiv tocmai pentru că a cedat în loc să-l lase să se descurce singur? Nu știm. Fantele și-a reluat masca de don Juan impenetrabil, indiferent, călare pe motocicletă ca un haiduc pe calul lui. Iar Cătălin Mitulescu împiedică orice lacrimă, urcându-și călărețul în șa.
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te apuci cu degetele de nas... Ori, îți bagi vată în urechi, dacă putoarea te bate la urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și fonfi... Ceva excremențial. Bine zicea cronicarul sportiv al Cotidianului, când îl cita pe celebrul critic italian, în legătură cu mitocănimea urât mirositoare și cu personajul în pelerina neagră lungă până la pământ, - latrina ambulantă - care striga în gura mare în mijlocul mulțimii
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
povestea fiicei unui pastor, Dorothy Hare, o fată simplă, cu puternice convingeri religioase și etice, care pare să nu aibă noroc pe lume până ce nu pune ochii pe ea un burlac de vârstă mijlocie, chipeș și avut, un soi de fante provincial - domnul Warburton. Ținând cu dinții la credința ei, Dorothy îi refuză acestuia avansurile, însă gura satului (în persoana unui colportor de meserie - domnul Semprill) este de altă părere, iscând pe seama ei bârfe suculente. Din acest punct existența oarecum tihnită
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
femei de antebraț, în timpul conversației. Dantura completă, ca un mulaj de porțelan, a lui Corneliu Vadim Tudor. Asemănarea lui Miron Cozma cu un Eminescu pictat de un pictor amator. Tonul afectat cu care Răzvan Theodorescu pronunță cuvântul Ťculturăť. Figura de fante acrit a lui László Tökés. Zâmbetul lat, de om atotștiutor și vorbirea gângăvită, cu multe Ťăăăť-uri a lui Cornel Nistorescu. Tinerețea bătrânicioasă a lui Victor Ponta. Întoarcerea recentă a lui Petre Roman, îmbrăcat în haine de un bun-gust desăvârșit, la
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre creierul meu/ laminata// mă aflu undeva unde-i aproape întuneric/ se-aprind cîteva becuri/ (sau sori micuți, nu stiu)/ începe hăituiala alergarea începe vizionarea/ iar lumea e o hala nesfîrșită/ cu o lumină chioara (artificială?)./aDe
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Deatcu) nu mai este doar devitalizată și numai suferindă neapărat. Este hachițoasă, teribilistă, imatură, mai degrabă fetiță decît femeie. De aici se modifică și apariția lui Mircea Aldea, umanizată dacă vreți. Marius Stănescu nu-l joacă, ca de regulă, pe fantele de București, ci, dimpotrivă, mi se pare, pe victima, într-un fel, a toanelor Margaretei și ale familiei ei, mîncată de provincie și provincialisme, dar și a Wandei (Ana Maria Moldovan) care găsește un bărbat interesant într-o urbe neinteresantă
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo Dumitrescu (altă referință posibilă), Africa lui Manasia se află sub frunte. Acolo
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
l-a împrumutat acelei colorate istorii a infamiei de care vorbea Borges. Benya Krik poseda acea aureolă pe care o conferă naivitatea și admirația populară celor care sfidează legea, un bandit-haiduc fără scrupule, dar cu șarm și ștaif, amestec de fante de mahala cu maniere burgheze și cuțitar. Existența sa aventuroasă traversează ambele lumi, regimul țarist și cel bolșevic fiind puse astfel în contrast. O bună parte din film îl înfățișează pe bandit deambulând mândru prin Odesa asemeni unui prinț, trimițând
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și mărturisi de la un cap la altul păcatele tinerețelor, în
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
de lei. Om bogat, Iancu Creștinu da bani cu camătă. Din tinerețe se lăsase de negoț, ajungând stâlpul comunității. La șabăs purta tichie de mătasă și toată lumea știa că ascunde în candelabru galbeni. Dolfi Pălărieru era, cu Beno Hascalovici, amândoi, fanții cartierului. Mai ales Dolfi ținea la eleganță : totdeauna cu baston, ieșea în ghetre cu clape de culoarea mâlului și zâmbea galeș fetelor. Era băiat bun, în fiecare săptămână trimitea la Dorohoi o carte postală : „Dragă soră, în primele mele rânduri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
e mare (Nu chiar ca și cea de plumb), Se cultivă și la noi Pe întinsele ogoare; Oamenii îi zic porumb, Alții spun că-i... Deși nu-i prea bun de gură, Are haine elegante Și se poartă ca un fante, Unii sunt de legătură; Când o face pe poștașul Îți aduce și răvașul. De atâta săpătură S-a împuținat la gură. Se înalță și se-ndoaie Ca un arc multicolor Ce apare după ploaie Să bea apă de izvor. Îl
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
întâi să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpărând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-și savura și mai bine emoția, o lună mai târziu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă. O stâlcea în bătăi, ea țipa ca din gură de șarpe, apoi tipul deschidea fereastra și începea să urle romanța lui preferată: Femei, cât sunteți de frumoase! "Se întrec cu gluma", spuneau vecinii. Dar vă întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vă întreb eu, adică de ce se întreceau cu gluma? Bun, toate aparențele erau împotriva baritonului nostru precum și împotriva portăresei. Dar nimic nu dovedește că nu se iubeau. Nimic nu dovedește, pe de altă parte! că nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a început din nou să-l înalțe în slăvi pe răposat. La urma urmei, știu atâția care, în ciuda aparențelor, nu sunt nici mai statornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cicatricea unei tăieturi lungi mergând de la gură până la urechea dreaptă. — Mai adineaori ai ieșit de la mititica și n-ai para În pungă, zise. Peste nici două zile vei primi orice propunere dubioasă, cum ar fi aceea de a escorta vreun fante spilcuit, pentru ca fratele iubitei să nu-l Înjunghie la colț de stradă, sau de a reteza urechile cuiva din Însărcinarea unui creditor. Ori vei Începe să bați bordelurile și tripourile, ca să-i ușurezi la cărți pe necunoscuți și pe popii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Oricum, Alatriste rămase tăcut și impasibil; nu era el omul care să facă mărturisiri, și cu atât mai puțin unor străini pe care fusese cât pe ce să-i căsăpească. Prin urmare, chiar că nu-și putea Închipui de ce credea fantele acela c-o să-și deșerte inima În fața lor. La drept vorbind, oricât de mult ar fi vrut să afle ce mama naibii era toată tărășenia aia, căpitanul Începu să se gândească dacă n-ar fi mai bine s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Stătescu prin d. Dimitrie Sturza, a d-lui Chițu prin d. Stătescu și viceversa? Toate aceste personaje s-au perindat la ministeriu în cele patruzeci și atâtea de combinațiuni ministeriale cu care-a petrecut d. Brătianu anii săi de guvernământ; fantele de cupă a urmat craiului de treflă; ca-ntr-un joc de cărți s-au mutat și permutat acest personal în mînile abilului cancelar de la Florica, fără ca țara să fi observat o schimbare de sistem, o schimbare în vederile organizatorii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zăreai venind pe o potecă, printre agave și cactuși uriași, profilată pe cerul Louisianei, aveai impresia că fața ei albă ca varul e doar o mască și că același cer triumfător care-i înconjoară chipul i se zărește și prin fantele ochilor. Acum însă ochii lor erau întunecați, căci Monsieur Monsu murise. "Prea tîrziu", suspină Caterina, "ați sosit prea târziu, Părinte." Dar senzația de putere, ca un răsărit de soare, creștea în preot, o dată cu neastâmpărul sufletului. Fratele Armando simți deodată că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
picură în apexul cerului și difuza lent, atom cu atom, către margini. Între genele negre și groasei corneele lui Vasile reproduceau înserarea ca două gravuri bombate ale aceluiași peisaj. Ca acele diapozitive ușor diferite-ntre ele ce se introduc în fantele unui stereoscop. Dac-ai putea pătrunde sub chipul său ca sub o mască și-ai privi prin globii lui de cuarț împodobiți cu micile și strălucitoarele picturi, ai vedel în relief grădina și otelul, cucoanele și halba, decupîndu-se net pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trupul ca pe-un costum de zgârci, grăsime și piele asudată, fața ca pe o mască grotescă. O ființă căprui, un mare ochi, mai mare poate decât fantasma Bucureștilor de sfârșit de veac, își vădea o milionime de suprafață prin fantele pleoapelor lui Mr. Swan. Niciodată Vasile nu mai fusese astfel privit, încît să simtă că privirea îl inventează, îl construiește, îl naște, de parcă giganticul ochi ar fi fost planeta pe care trăiesc, supuse unei gravitații teribile, toate imaginile, inclusiv neînsemnatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceleași furci caudine fură mânați, ca niște oi ciocolatii, puricii. Privea printr-o cută a cortinei, fără să vadă cu adevărat, spectacolul "senzațional" al faimoasei dresuri, purici care săreau de pe-un butoi pe altul, care se strecurau, extraplați, prin fante incredibil de subțiri, care depuneau la comandă sute de ouă cât corcodușele, aruncate apoi, printre gratii, spectatorilor. Dresorul era-mbrăcat complet în purpuriu, strâns bine-n corset, iar în jurul mustăților daliniene, care-l făceau să semene cu un rac fiert uriaș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]