543 matches
-
în acea groaznică zi când le-am spus că divorțăm. Făcea parte din ritual, unul dintre multele ritualuri pe care le împărtășeau cei doi, echivalentul alegerii unei casete de către mine în timp ce Mark punea floricelele la făcut. Lynn aranjă ceștile și farfurioarele; Harry turnă cafeaua. Lynn servi cafeaua; Harry servi prăjiturelele. Apoi Lynn se așeză pe fotoliul din răchită, iar Harry se sprijini de brațul vechii și desfundatei canapele de lângă fotoliu. Mark și cu mine ne-am făcut cu ochiul, bucuroși. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și întotdeauna are să se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scăzut. Trecuse de miezul nopții, o oră la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o. Femei ca lumea, sănătoase la cap... Degeaba c-a dat drumu’ la avorturi, că la destule le arde să se reguleze cu folos. Păi, Mirela, Getuțo, prietena ta și a Roșioarei... Roșioara puse ceașca cu gura-n jos pe farfurioară, ca pentru ghicit. — E și prietena ta. — Ba mai mult cu voi. Io n-am mai văzut-o de două-trei luni. Mi-e că s-a dat la fund... S-o fi dat, ridică Roșioara din umeri. Nici io n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de soarta ei și-a lui Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar fi trebuit să apară. Pusese pe masă, dinaintea Mirelei, un castron cu cârnați prăjiți și farfurioare cu tobă, șorici, șuncă și castraveciori murați. Moldovenii ei de la țară tăiaseră porcul și-i trimiseseră pachet, finuțo, la mulți ani, ia de bagă-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până vine Roberto am terminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
multă iubire pentru copii, pe care Dumnezeu mi-a răsplătit-o cu multă iubire din partea fetelor. Trebuie să recunosc, sunt copii reușiți. Arm scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bătut.) Câte impresii și amintiri îmi vin acuma în minte! Unde pot să le spun pe toate! Ce lucru mare a fost pentru mine când am descoperit, în grâu, un cuib de prepeliță, ca o fântână, mic, rotund, cât o farfurioară, înconjurat de un gărduleț - și când puii au dispărut parcă în pămînt! Era peste iaz, în câmpie, aproape de o pădurice, care de-acasă de la noi se vedea ca o sprânceană la marginea orizontului. Toate mi se păreau foarte departe - în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șorțul încheiat la spate îi strângea talia, accentuîndu-i rotunzimile. Eram comic în laboratorul acesta improvizat și între femei, dar ce importanță are mai mult ori mai puțin comic? Cu orgoliu de autor, mi-a dat să gust dulceața dintr-o farfurioară. Era opera ei! I-am adus elogii, mințind, căci conștiința n-a putut lua act de nimic: Adela era prea aproape de mine, încălzită, cu câteva perle fine pe albul secret de forma unei inimi. După ce a isprăvit dulceața, s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
puțin must negru care, numai must nu mai era pentru că, de fapt, nu mai înțepa la limbă de vreo trei zile. După cum s-a servit îndelung din licoare, cam cât ar fi băut vreo șapte ca ea, a ieșit din farfurioară pe vreo trei cărări, a scuturat din cap anapoda și, ca omul la chef, mi-a spus-o direct, brutal, neobrăzata:Du-te dracului, ce scrii aici sunt prostii! Măgarule, no să te creadă nimeni! Vorbele ei le-am pus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu știu de ce, probabil, pentru că astfel se răcea mai repede. Noi ne zgâiam la ei și încercam să ascultăm ce vorbeasc. Dar mama nu ne lăsa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu știu de ce, probabil, pentru că astfel se răcea mai repede. Noi ne zgâiam la ei și încercam să ascultăm ce vorbeasc. Dar mama nu ne lăsa să ascultăm ce-și spuneau. Ne zicea: „Nu vă băgați în vorba oamenilor cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a aprinde seara felinarele de pe unele străzi ale orașului și de a le stinge în zori, mai avea și misiunea, în toiul nopții, să bată în obloanele sau ferestrele unor oameni. Se uita întâi la un ceas mare cât o farfurioară de la ceștile de cafea, legat cu un lănțug, pe care-l scotea tacticos dintr-un buzunar al jiletcii, bătea în obloane și striga: - Este ora 11, e liniște în Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adus doamna care mă servea întotdeauna, o femeie serioasă, trecută de jumătatea vârstei. În momentul când a pus tablaua cu cafele pe masă, o ceșcuță a sărit în sus, s-a vărsat toată cafeaua din ea și a căzut în farfurioară cu gura în jos. Doamna și-a făcut cruce, și-a cerut scuze și a zis: - Domnule, eu nu vă mai servesc, nu că nu mi-ar face plăcere, dar ce se întâmplă... Am să trimit o fată să vă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de prospețime și claritate, un dulap cu două corpuri în sus, ca două aripi negre și frumoase, în care, în stânga țineau pahare iar în dreapta medicamentele; între ele, un spațiu unde stătea o farfurie străveche și un crucifix; sub crucifix o farfurioară pe care, de atunci și până acum, stă o ceașcă cu ulei, în care este un fitil ce arde, mi-a spus bunica, de vreo cinzeci de ani. Nu vă descriu întreaga odaie, ar lua prea mult timp, căci era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Părea să o fi iertat pe Tessie pentru ruperea logodnei, cu mulți ani Înainte, dar episodul plutea Întotdeauna În aerul dintre ei, ca norișorii de talc care ieșeau uneori din gulerul lui clerical. Ținând cu grijă ceașca de cafea și farfurioara, părintele Mike Întrebă zâmbind: ― Ei, Tessie, ce mai e pe-acasă? Mama știa, desigur, că părintele Mike, care venea săptămânal la noi acasă, ca musafir de duminică, știa foarte bine de schema cu termometrul. Privind În ochii acestuia, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o formă și cum o durere Îi explodează În tâmplă și cum el cade la pământ.) Spermatozoidul Îmi izbește din nou capsula; și Îmi dau seama că nu mai pot să-l Împiedic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth - cu un fragment alegoric din "The Sot-Weed Factor" -, Donald Barthelme cu texte scurte și dense ca niște creme fanteziste pe o farfurioară, Gass cu o poveste delicioasă, de o senzualitate extremă... Semănau și nu semănau cu noii romancieri francezi. Plăcerea textului era aici mai directă, mai impregnată de umor și de parodie, imaginea grafică se insinua jucăuș în pagină, caracterele literelor țopăiau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
coborând peste măsuțe "de cristal", reproduceri după Andy Warhol pe pereți - Marilyn Monroe mâzgălită pe un zid în paragină -, uriașe buchete de flori artificiale/ stânjenei și tuberoze, în fața recepției. înghesuindu-se în jurul marelui samovar pentru cafea, înconjurat de ceșcuțe pe farfurioare, mai mulți fellows: Barry, Nicole, Florin, Pia și ceva din profilul lui Antal. Liisa îl agresează cu întrebări pe Raymond Feder-man, al cărui accent franțuzesc aproape că a impresionat hârtia fotografică. Grecul, Michael, și Tatiana Venediktova asistă, în picioare, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asta cam e și filozofia mea de viață, În fiecare zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12 Jerry și cu mine am petrecut multe clipe frumoase Împreună. Îmi plăcea Îndeosebi cînd luam amîndoi micul dejun, Îmi plăcea farfurioara mea cu cafea tare și lapte, și cum citeam Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați ce-și Întindeau brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe nici un fel de cuțite sau furculițe. Bietul Henry pare atât de părăsit! zise Sally. O să mă duc și-o să-l încarc cu energie. Ieși în grădină și-l apucă pe Wilt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se uită la pachet. Nici nu mai trebuia să-l deschidă: știa ce conține. Păpușa aia infernală. într-un acces brusc de furie, Wilt apucă pachetul și-l aruncă direct în bucătărie. Pachetul traversă toată încăperea. Două farfurii și o farfurioară săriră de pe grătarul cu vase spălate și se sparseră de podea. — S-o fut în cur de curvă! exclamă Wilt, incluzându-le aici pe Eva, Judy și Sally Pringsheim, prinse laolaltă în spațiul de manifestare a furiei sale. Apoi bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
smulge acestui narcisism. În acea zi însă nu mă gândeam nici pe departe la implicațiile astrologice ale legăturii mele cu Gina. Ea stătea din nou lângă mine pe sofa, mîncîndu-și cu lingurița minusculă de argint dulceața de nuci verzi de pe farfurioară și îndemnîndu-mă, ca altădată, să beau din paharul de cristal vinul ușor, în care se simțea aroma de scorțișoară. Repetiția era posibilă: Gina era din nou fetița alintată pe care o știam, cu ochi galbeni și ten lucios, cu buze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avut frați și surori, iar tata venea rareori pe acasă. Așadar mulți ani am fost principalul companion al mamei. Ea era o persoană frumoasă, talentată, morbidă. Cred că mai tot timpul era beată. Îmi amintesc când odată a umplut o farfurioară cu un amestec de spirt medicinal și sare de bucătărie. A așezat farfurioara pe masa de bucătărie, a stins toate luminile și m-a pus să iau loc la masă vizavi de ea. Apoi a atins amestecul cu un chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am fost principalul companion al mamei. Ea era o persoană frumoasă, talentată, morbidă. Cred că mai tot timpul era beată. Îmi amintesc când odată a umplut o farfurioară cu un amestec de spirt medicinal și sare de bucătărie. A așezat farfurioara pe masa de bucătărie, a stins toate luminile și m-a pus să iau loc la masă vizavi de ea. Apoi a atins amestecul cu un chibrit aprins. Flacăra era de un galben aproape pur, o flacără de sodiu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]