526 matches
-
de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub mai multe stăpâniri, dar politica nu-l interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir cina singur. De obicei lua masa în compania prințului. Manuc, însă, lipsea de aproape o săptămână din București. Îi lăsase vorbă că are o treabă la una din moșii. Generalul regreta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca savoarea păstrăvului proaspăt. Asta însemna pentru Marele Komandir a mânca sănătos! Cât despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu o singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scăzut. Trecuse de miezul nopții, o oră la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o. Femei ca lumea, sănătoase la cap... Degeaba c-a dat drumu’ la avorturi, că la destule le arde să se reguleze cu folos. Păi, Mirela, Getuțo, prietena ta și a Roșioarei... Roșioara puse ceașca cu gura-n jos pe farfurioară, ca pentru ghicit. — E și prietena ta. — Ba mai mult cu voi. Io n-am mai văzut-o de două-trei luni. Mi-e că s-a dat la fund... S-o fi dat, ridică Roșioara din umeri. Nici io n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de soarta ei și-a lui Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar fi trebuit să apară. Pusese pe masă, dinaintea Mirelei, un castron cu cârnați prăjiți și farfurioare cu tobă, șorici, șuncă și castraveciori murați. Moldovenii ei de la țară tăiaseră porcul și-i trimiseseră pachet, finuțo, la mulți ani, ia de bagă-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până vine Roberto am terminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe fereastră! — Nu știam că Jeff mai bea porcăriile alea, am spus eu. — Costă o avere, asta e adevărat, zise Rachel gânditoare. Linda Îi nimerește Întotdeauna punctul sensibil. — De ce-l urăște atât de mult? Întrebă Lesley, cu ochii cât niște farfurioare albastre. Părul bălai i se ciufulise În jurul capului și Încă mai purta canadiana de schi roz bombon și strălucitor. Ce mai, Barbie pe pârtie. Paharul de ceai este vândut separat. Rachel dădu din umeri: — Jeff refuză să fie În relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa ceva. — Lesley, unde te aflai În după-amiaza În care a fost ucisă Linda? am Întrebat-o fără nici un fel de introducere. În cazul ei era inutil să te Învârți În jurul cozii. — La cumpărături, Îmi răspunse, făcând ochii mari cât niște farfurioare de culoarea cerului. Și-apoi m-am dus acasă. Mai era cineva cu tine? — Nu. Are vreo importanță? — Polițiștii vor vrea probabil să știe unde era fiecare În acel moment, am zis eu, dând din umeri. Mă refer la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
întreabă Teofana. — Nu! M-am săturat. Au fost foarte bue. Săru’ mâna. Teofana îi mai face o surpriză plăcută lui Alexandru scoțând termosul cu cafea. —Ce-ai acolo? Apă rece, ceai? Cum pe atunci nu se prea întrebuințau pahare și farfurioare de unică folosință, ea scoate un pahar de plsatic și-l umple cu cafea neagră careși revarsă mirosul aromatic întinzându-l lui Alexandru. — Pentru asta meriți un sărut. O sărută pe obrajii cu gropițe în timp ce fata are grijă să nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a curmezișul! Auf Wiedersehen! Lebewohl! Capăt de linie! Ne pare brânză! Nimeni nu călătorește înainte! Niemand! Nimeni! La rampă! La depou! La fleici! Este bătut în cuie! Epurarea! Dixit! Așa a fost scris! Pân'aici! Pupici! Canci! Unde scrie? În farfurioara ta cu lapte? Aberezi? Te dai profet? Bufonule! De unde-ai mai scos-o? Nimic nu este scris, în mod definitiv! Există variante și variabile matematice. Alternative. Fluctuații. Influențe. Conjuncturi. Calcule. Proiecții. Ipoteze. Versiuni. Care tind să se materializeze și ele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
smulge acestui narcisism. În acea zi însă nu mă gândeam nici pe departe la implicațiile astrologice ale legăturii mele cu Gina. Ea stătea din nou lângă mine pe sofa, mîncîndu-și cu lingurița minusculă de argint dulceața de nuci verzi de pe farfurioară și îndemnîndu-mă, ca altădată, să beau din paharul de cristal vinul ușor, în care se simțea aroma de scorțișoară. Repetiția era posibilă: Gina era din nou fetița alintată pe care o știam, cu ochi galbeni și ten lucios, cu buze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună, meticulos, fără grabă, fărâmele de scobitoare pe marginea farfurioarei. Ghibercea se adresă unui tânăr pe jumătate chel, cu ochelari negri, așezat la capătul mesei. - Începe d-ta, Dumitrașcu. Pantazi îl ascultă, răsfoind în același timp dosarul. După câteva minute, ridică mâna și-l întrerupse. - Ziarele acestea, apocrife, cum le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru întîia oară. - M-am gândit că s-ar putea ca înșiși autorii operației să ne fi sugerat ideea mesagiilor subversive și a complotului. - Nu prea înțeleg... - Nici eu, adăugă Ghibercea. De ce și-ar fi dat atâta osteneală? Pantazi apucă farfurioara și o trase încet în fața lui. - Mulțumesc, spuse. Numai aici se poate bea cea mai bună cafea fără caimac. Nu înțeleg cum o faceți... Apropie ceașca de buze și sorbi cu grijă. - Și, ca de obicei, e fierbinte, adăugă. Excelentă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aveau mulți români onorabili în acele clipe. Nu cumva, m-am gândit, este adevărat ce s-a spus, că aici a umblat o mână criminală ? Și domnul Ialomițeanu se înclină, la modul său exagerat, în fața madamei Ana, care îi oferă farfurioara cu fructe glasate, dulciul său preferat. — Cineva care să atenteze la bruma noastră de pregătire militară ? surâde Profesorul. De vreme ce stocul de artilerie a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea, după ce își căpătase peste tejghea farfurioara cu prăjitură, se întorcea să-și caute din privire un loc la una din măsuțele rotunde din colțul dintre vitrină și perete. La fel și ea, în clipa când s-a întors a dat nas în nas cu Paul. În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că n-aveam ochi pentru tine, a spus Paul fără să fie câtuși de puțin sigur că e convingător. Atunci spune-mi ce profesiune am declarat atunci că îmi doresc, nu-l slăbi ea. Cineva în spatele lui Paul, cu o farfurioară în mână, ceru permisiunea să treacă printre masa lor și masa învecinată căci locul de trecere se pare că era prea strâmt. Paul fu nevoit să de ridice și să-și tragă scaunul. Când se reașeză, privirea Getei parcă se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uită lung la Paul c-un zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Frumos ajutor! Eu care am crezut că ești un adevărat prieten! Mi- e foame, foame, foame! - Miauuu, Miauuu! Sunt prietenul tău, motanul. Ți- e cam foame? Ei, să vezi! Totuși sunt un bun prieten. Să știi că mai e pe farfurioară pațină mâncare! - Cum să mănânc eu din farfurioara ta? - Când ți-e foarte foame! Foamea ți-aduce multe rele, te slăbește, te sluțește! Nu e înțelept, așadar, să-ți strici foamea cu dulciuri! Ingrid povestește bunicii treaba cu pisoiașul. - Știi
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
un adevărat prieten! Mi- e foame, foame, foame! - Miauuu, Miauuu! Sunt prietenul tău, motanul. Ți- e cam foame? Ei, să vezi! Totuși sunt un bun prieten. Să știi că mai e pe farfurioară pațină mâncare! - Cum să mănânc eu din farfurioara ta? - Când ți-e foarte foame! Foamea ți-aduce multe rele, te slăbește, te sluțește! Nu e înțelept, așadar, să-ți strici foamea cu dulciuri! Ingrid povestește bunicii treaba cu pisoiașul. - Știi ceva? Spune Buna. Te-ajut și pe tine
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o cană de 200 ml pe care din ziua următoare o folosesc la obișnuita cafea decofeinizată, gândindu-mă la Gil. În gând mă adresez spunându-i „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță” și las să se scurgă pe marginea farfurioarei câteva picături de cafea. În urma dispariției lui Mircea Paiu în iunie 2008 am păstrat la vedere un măr frumos, care s-a menținut un an și care încă nu s-a descompus în totul și-l văd și pe el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]