9,565 matches
-
Alexandru LUNGU Floare de cenușă un arbore de zgură pe depărtarea focurilor de odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
Carpaților, În zona Vrancei. Trăitor În preajma durității munților, poetul Alecu Croitoru se luminează În spațiul liniștit al șesului, unde soarele parcă stă În spinarea miriștilor. El caută pe Omul care l-a invocat, pe care l-a chemat printr-un farmec al descântecului și, Îndelung zăbovind, observă doar ...o umbră. Tăcere și iar tăcere! Nu mai este Întinsa câmpie a Bărăganului, În care dropiile, din eseul lui Odobescu, măsoară distanțele și anotimpurile pentru vânătorii Încercați. Nu sunt nici câmpiile cu poezia
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
adesea nedorite. 881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare mereu una ciudată și nelalocul ei. 882. Lumea este un stindard al absurdului. 883. Tocmai În veșnicie timpul lipsește. 884. Cântecul este corola nemuririi. 885. Vraja lumii se destramă doar prin farmecul morții. 886. Care viață nu-și poartă durerea și fericirea, deznădejdea sau speranța? 887. Nimic nu este mai sigur față de tine ca și propriul tău Destin. 888. Chiar și cei mai frumoși ochi fără de Lumina Divină a Iubirii pălesc. 889
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
cu totul. XXX. Metehnele bîtrâneții Mironosiță multiubită ai jucat un rol prăpădit povestind baliverne despre dragostea mea foarte rară în toiul nopții; n-ai ce să-i faci este simplu ca bună ziua, ca foamea lupului, cum se nimerește, ca prin farmec, de-a fir a păr, cu toate metehnele bătrâneții în vremurile de-odinioară. n (Din Il canzoniere romano)
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
răutatea, sora mai mică a sălbăticiei... Mama: Trebuie să aibă vreun rost și mirosul de tămîioară, că prea e din cale-afară de plăcut omului. Bagi nasul, aspiri parfumul neasemuit, ți se încălzește sufletul. Vrei să te bucuri în continuare de farmecul lui, tragi încă o dată pe nări, însă deja mirosul s-a pierdut. Doar atît a fost - un semnal scurt, parcă anume pentru tine, la dezmorțirea primăverii într-o clipă norocoasă... Cum aș scrie fără ochelari, bazîndu-mă doar pe iscusința mîinii
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
dispărea ca prin minune. Nu vedeam. Nu auzeam. Nu gândeam. Faptul că nu eram în stare era deja ceva, dar faptul că nici nu simțeam dorința era și mai și. Lumea cu frământările ei cotidiene, mai curând meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu nu mai aveam nevoie de nimic. Absolut nimic. Ca și cum, din ceața unei vieți întregi, m-aș fi trezit pentru prima dată singur în fața soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
rațiune nici nu-mi mai trebuia. Întâlnirile mele întâmplătoare cu Betina din acea primă perioadă, sperate și căutate fără îndoială, dar încă neprogramate în vre-un fel - căci nu mi-aș fi asumat în nici un caz riscul de a rupe farmecul în cercul căruia mă simțeam atât de bine -, îmi erau suficiente. Mă făceau fericit. În fine, mă aflam în acea stare de beție perpetuă, care mi se părea a fi chiar fericirea absolută. Iar când, peste încă o vreme, trecând
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
asemenea anvergură, cu ochii pe aurul înnegrit al stucaturilor baroce de pe tavan , stridente față de discursurile stereotipe, întrerupte de aplauze la fiecare citat din cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
simple, descripitv-sugestive, aflate într-un fel de litigiu formalist cu scrierile colegilor condeieri din generația sa, îmi amintesc de niște poezii de-ale lui Arghezi, Călinescu sau Minulescu. Evlaviosul călugăr se recunoaște mai păcătos decît "diaconul Iakint" care gustase din farmecele fetei înnoptate în chilia sa: "Ești frumoasă / și proaspătă ca laptele muls dimineața. / Nimeni nu a atins trupul tău. / Carnea ta fierbe. Buzele ți se înroșesc și sînt moi. / Sînii se întăresc și își ascut vîrfurile / așa cum se ascut niște
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
cei mai gustoși, un remediu paradoxal pentru boala prințului. Această ipoteză, lansată malițios de către inginerul Bașaliga, distruge însă mitul iubirii dintre prinț și K. F. Inginerul Bașaliga și locotenentul Copaciu merg însă mai departe în distrugerea acestei legende care face farmecul locului: o percheziționează pe K. F., îi confiscă scrisorile și răspândesc zvonul că ele sunt confecționate de femeia singuratică, abandonată. Bătrâna nu rezistă umilinței și va muri. Cu ea piere o lume, tocmai cum doresc cei doi odioși și discreți
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
ale Occidentului. Devenise cunoscut și admirat de marele public și îndeosebi de tineret, datorită românului sau în parte atobiografic “Maitreyi”, iar în lumea orientaliștilor prin studiul sau despre Yoga. Scenă pe ecran se mută acum la Paris. Acolo el descoperă farmecul acestui mare oraș. Hotel de Suède unde se stabilise Eliade devenise locul de întâlnire al intelectualilor români în exil. Se plimbă în fiecare zi două ore și explora toate locurile de cultură și știință, vedem întâlnirile cu Eugen Ionescu, Emil
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după care Începură să pălească, până când bărbatul scoase un strigăt de durere, din cauza lumânării ce-și recăpătase căldura firească. Rigiditatea corpurilor dispăru ca prin farmec, odată cu dispariția luminii nefirești. Lumânarea căzută din nou pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeia grijulie fată de soarta covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de parc, singura accesibilă, și nervii rigizi ca dâra de zahăr de pe tort: << La mulți ani!>> Ecourile ciripelilor periate prin pene de plopi goi Încă, bucle lucioase rupte de Țignale, frâne, bufnituri”. Viața sub acest regim opresiv este lipsită de farmec, pălind În fața problemelor zilnice Înfruntate de oameni. Cu toate acestea, printre porii cărții pulsează o revoltă ascunsă, mascată În lăuntrul sufletului de teama de a nu face sau spune ceva interzis. Oroarea comunistă este atât de accentuată, Încât , În mod
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
asupra lucrurilor peste care trecem prea grăbiți zilnic și care au devenit parte a unui peisaj monoton. Deși cu o dimensiune mică, fiecare capitol reușește să relateze Într-o nuanță cenușie o concluzie clară, fapt admirabil, dar care Își pierde farmecul În acest tot unitar parcă prea aglomerat. Imaginea recurentă a căsniciei ratate are În centru ideea că „o căsnicie durează Între două da-uri”, cel de la starea civilă și cel al divorțului și concluzia că „dacă poți suporta mirosul gagicii
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
să dau o copie după el odată cu alte bucăți ale Maestrului, fiindcă mi se cerea ceva caracteristic românesc. Nu știu dacă am aprobarea D-tale, dar am facut-o din dragoste pentru D-ta și pentru opera această plină de farmec și de mistica românească! Sunt convins că va avea un răsunător succes. Dacă însă ești contra acțiunei mele - cam independența, o recunosc - scrie-mi și o voi cere înapoi imediat. Din dragoste pentru muzica țării mele și pentru talentele vădite
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
pentru un public. Această intimitate publică, această ipocrizie fină de intelectual, mânată de un singur scop: scrisul, beletristica. Așa cum Mario Vargas Llosa arăta unui public nerăbdător calea de manipulare „a teniei” care este scrisul. COLOANA SONORĂ A PROPRIEI VIETI ÎNTR Farmecul acestuia este că depășește tipologiile. Deci, „autobiografie” ar trebui să fie un cuvânt pe care să Îl retrag, așa cum ar trebui să retrag și „romanul”, de fapt, lăsând loc doar tehnicii. În postmodernul permisiv și extrem de „random” (așa cum niște studii
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
tocmai de la străbunica ei. „Sunt unele obiecte cu o valoare sentimentală impresionantă, să știți. Iar oamenii țin la ele ca la niște ființe dragi". Strălucirea enigmatică a pandantivului îmi fură privirea. „Cele mecanice, în special, au o rezonanță și un farmec aparte". Ca și cum timpul a uitat să mai lase riduri în urmă. Admir formele și figurile lor. Unele sunt precum fluturi căzuți asupra florilor, încercând să culeagă nectarul ademenitor. Ceasuri jucăușe, în care dansul acelor indicatoare pare mai vioi ca niciodată
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
E grea și meseria asta, să nu credeți", mărturisește doamna cu entuziasm. Ceasornicar, meserie pe cale de dispariție în vremea contemporaneității. Cine să își mai repare ceasul când își cumpără altul, poate chiar mai frumos în loc? Și totuși meseria are un farmec aparte, e o tradiție a generațiilor de care nici doamna, ca nici toți ceilalți ceasornicari, nu se pot desprinde. E frumusețea observării timpului și trecerii lui, a întregii lui ființe ce devine parte a muncii ceasornicarului. Și mai mult, e
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
cu fulgere în ochi aurii și cu dogoarea trupului arcuit, n-am putut rezista. O primăvară se petrecu în sufletul meu, cu flori și parfum de liliac. Și cum să ții piept propriei tale înfloriri? Sau cum te poți opune farmecului inocent? Atâta viață într-un oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan vorbesc!), zgribulit, s-a ghemuit, mulțumindu-mi prin gâdilături
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
anume, din relativ în absolut, din primitor în dăruitor. 1. Timp evenimențial (impresiv) = corespunde TA în plinătatea forței sale. Astfel, el atrage OS prinzând-o la margine și, totodată, incubându-se ei. Această ermetică poziționare a TA în OS, îi anulează farmecul oricărei extensii spațiale sau respirații temporale. Conform acestei percepții, OS se identifică cu însăși marginea sa, care o limitează compact, la scara unei dimensiuni ireductibile, de factură elementară, nestructurată sau indescriptibilă compozițional. Este ca și cum, în raport cu timpul, OS ar avea o
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
l-a fascinat prin concentrația de suflet și esența spiritului, în care s-a păstrat tradiția străveche a atâtor popoare” (,,se bucura de simpatia tuturor, fiind cunoscut de multă lume, când ieșea pe stradă, era înconjurat de mulțime”, ,,avea un farmec cuceritor de povestitor și toți îl ascultau cu gura căscată”; ,,...întrebat de ce face atâta paradă de românism - pictează, în exclusivitate, țărani români, casa îi este amenajată în stil românesc, îmbracă deseori costumul popular românesc... - când, de fapt, nu-i decât
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
iarna, încep din 30 noiembrie de la Sf. Andrei și țin până la Sf. Ion -7 ianuarie. Este o îmbinare de tradiții, obiceiuri și datini - unele venite din perioada precreștină - cu sărbători religioase creștine. Binevenite în anotimpul alb, aceste sărbători dau un farmec aparte anotimpului friguros, impregnându-l cu bucurie, veselie, dar și cu mister și trăiri spirituale. Sfantul Andrei este cel ce a propovaduit Evanghelia în părțile Traciei și ale Scythiei, inclusiv în zona Dobrogei de azi. Este o sărbătoare religioasă, pe lângă
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
Panaci), localități învecinate cu zona Bistriței, de unde își trage obârșia. Dar ceea ce aduce o notă distinctiva Bucovinei față de alte ținuturi românești, la pragul de trecere dintre ani, sunt uraturile și jocurile cu măști, concentrate în obiceiuri care și-au păstrat farmecul și prospețimea de-a lungul anilor. Bucovinenii, ca dealtfel toți românii, și-au dorit din totdeauna holde bogate. Această dorință transpare în cunoscutul Plugușor, datina prin excelență agrara, si este evidențiata de recuzita plugușorului (plug, bici, clopote, buhai), de elementele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
de viață, sau exerciții de admirație pe versuri de delir, sunt reale avertismente despre căderea și decăderea noatră, din care aflăm că adevărul nu este în afara vieții, iar viața neadaptabilă la opera poetică, deci la creație, ar fi lipsită de farmec și frumusețe, necesară într-o lume paralelă, în care domină teatrul de stradă arogant și cultura de margine, sau noncultura”. Volumul este „un îndemn să ne păstrăm coloana vertebrală vertical în fața nesiguranței și obscurului, a nonvalorilor, a realității pe care
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
în care scriitorii să ocupe locul ce-l merită. O Românie liberă-așa cum istoria străveche o atestă”.Tinerețea petrecută la Revista Luceafărul alături de bunii săi colegi de litere, de condei, consacrați, l-au umplut de lumină, de bunătate, de farmec, de ambiție, de mărinimie, uneori de tristețe, de succes, de curaj, de rafinament, de bucurie, de responsabilitate, dar și de dor și cinstire pentru Marele sau Neam. Măreția unui Om ales înflorește din aură Chipului în care se reflectă harul
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]