4,181 matches
-
după acest scandalos eveniment, la care Iorga s-a folosit, nepotrivit, de incidentul romanului Bălăuca și chiar Mite, declarînd că marele critic - se putea astfel? - defăimează marile valori naționale și, deci, locul său nu e în Academia Română. Firește că incidentul fatal l-a deprimat, încît, la 24 iunie 1936, mărturisea amar: "totală incapacitate de lucru de o săptămînă". Și la 21 august 1936: "tot august pierdut fără lucru și, în consecință, "bilanț negativ al vacanței"". E consemnarea cu care se încheie
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
cu anul 1888. E o decizie care mă mîhnește mult (căci mai e mult pînă departe), ea relevînd soarta dramatică a edițiilor critice la noi, prost retribuite și insuficient considerate. Poate că stimatul editor va reveni, totuși, asupra deciziei sale fatale. Dacă nu, n-avem decît să nădăjduim că, odată, cîndva, alt editor cu știința de carte a d-lui Tiberiu Avramescu îi va continua munca, reluînd ediția de acolo de unde e oprită. Dar se va găsi în viitorul previzibil un
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
de cultură occidentală? Occidentul nu este un monolit, îmbrățișează o diversitate de aspecte. Hai să repet ceea ce am tot căutat să argumentez de mulți ani. România (și nu numai ea, ci multe alte țări, învecinate sau ba) ar face o fatală eroare căutând să imite servil o imagine oarecare existentă acum și aici în fața ei. Problema sincronizării este mai complicată. Să ne gândim la Japonia secolului XIX (recurgând la un caz mai îndepărtat în timp și spațiu, jenăm mai puține sensibilități
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
mărfuri ne îndreptam, e drept cu oarecare încetineală, cu numai o săptămână înainte ca echipa morții să fie trimisă la Târgoviște (de cine oare?) ca să curme activitățile în această direcție ale cuplului Ceaușescu. Adversari și ei ai proprietății, dar cu fatale inconsecvențe - un milion și mai bine de apartamente construite, date cu chirie și apoi oferite spre vânzare. A termina acele sute de blocuri ridicate la ordinul defuncților a părut guvernanților de după 1990 a pactiza cu diavolul! Dacă n-am avut
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
mare, să se vaza: AICI ODIHNEȘTE COLECTIVUL FAM. ZĂVOI. Atît. Și ducînd mîna la ochiul drept, șterse de acolo o lacrima furișata pe neașteptate. * În legătură cu o scenă violență de amor... Atacul final la carotida... La animalele sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur, mușcătură feroce la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind impetuoasa și plină de
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur, mușcătură feroce la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind impetuoasa și plină de energie. Împerecherea imită acul fatal. Părerea unui cinic. Duioșia este contra vieții. Ea este în orice caz viața lăsîndu-se dezarmata datorită unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște inspiră duioșie. Ele se înmulțesc, rod iarbă, pomii, arborii, tot, dezastru ecologic, pînă ce oamenii încurajează
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
fost conduse cu pricepere, ofensiva noastră s-ar fi putut produce în luna mai și cu siguranță că în acel caz armistițiul ne-ar fi găsit cel puțin pe linia Buzăului. Întîrzierea aceasta de două luni și jumătate a fost fatală! Cui revine răspunderea?" Îi încrimina, în final, și pe cei care - impenitenții adepți ai imediatei intrări în război - au dezbinat țara în două ("criminalii cari au contribuit la această pe veci blestemată dezbinare"). Desigur, unele dintre acuzațiile generalului Averescu (mai
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
de soare. Același astru e luat reper à rebours - Soarele apune la stînga, o succesiune eliptică de peripeții ale unui personaj orb, care călătorește aleatoriu, intersectîndu-se cu alte personaje ciudate dintre care o blondă căreia vrea să-i povestească accidentul fatal pe care l-a avut, dar nu izbutește. Regizor și coscenarist, Fésös András, la cei 39 de ani ai săi, se declară emul al lui Wim Wenders, de la care a împrumutat laitmotivul umanității în derivă, pe care-l tratează însă
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
Mircea Mihăieș Pe unii îi amenință potopul, pe noi seceta! Dacă mai luăm în considerare și calculele astronomice legate de fatalul papă al 112-lea, nici nu știu de ce ne mai facem probleme privind viitorul românilor! Noul ministru al mediului, un domn care vorbește cu "în principal", se mulțumește să constate că producătorii de energie s-au repezit ca niște piranha
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
deși, cum reiese din recentul volum de corespondență inedită Eminescu-Veronica Micle, T. Maiorescu i-a propus, în 1882, să-și alcătuiască o ediție din opera sa lirică. Cum poetul n-a dat curs invitației și din iunie 1883 a intervenit fatala boală, rolul autorului l-a îndeplinit marele critic și protector Titu Maiorescu, care, se știe, și-a asumat el misiunea de editor. Și o face excelent, cu o antologie critică, sumarul reținînd 64 de poezii, excluzînd cele publicate în adolescență
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie la alte manifestări. Dar e probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de ani, fenomenul globalizării, spre care se tinde indiferent de voința unor țări sau popoare, prin uniformizare fatală, va pune capăt acestor teoreme despre specificul național sau identitatea națională. Și, oricum, dacă se admite prelungirea ei în timp trebuie să se țină numaidecît seama de factorul istorie, care o preface periodic potrivit condițiilor istoriei. Atunci, încă o dată, se
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
băutură contrafăcută. Printr-un straniu proces de transfer al responsabilității, votanții - îngrijorător de mulți - rămași și după turul al doilea sub vraja lui Vadim își imaginează că amenințările răcnite de acesta nu-i privesc defel pe ei, ci pe ceilalți. Fatală eroare! Dacă iubitorul de maidanezi va avea vreodată prilejul să-și pună în practică ideile, după ce-i va lichida pe stadioane, cu mitraliera, pe țigani, pe unguri, pe evrei, va fi obligat să dea în continuare de muncă asasinilor plătiți
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
om ușor impresionabil; e, mai degrabă, sceptic, nu se lasă emoționat de primul contact, iar jurnalul și l-a redactat după venirea în țară, lăsînd, așadar, timp notațiilor de la fața locului să se așeze, să scape tocmai de glazura emoției fatale de la întîlnirea cu o altă lume. Și această altă lume se compară doar cu ea însăși. Lucian Vasiliu a plecat în aventura sa (pentru că, în adevăr, este o aventură să călătorești cu trenul și cu avionul pe ruta Iași-București-Zürich-Hong-Kong-Kuhming (provincia
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
a reușit această performanță creînd, prin muzica funebră și fulgurante ralentiuri, senzația unei călătorii dincolo de bine și rău, dincolo de moarte. Cîțiva prieteni de joacă, preadolescenți de diferite rase dintr-un orășel din Carolina de Nord, sînt părtași la un accident fatal. Cu inocență cinică este evocat puștiul de culoare ce-și dorea să ajungă un George Washington. Finalul, într-un stil suprarealist, recapitulează cîteva dintre fetișurile "visului american". Cam de aceeași vîrstă sînt și eroii din alaska.de pe care autoarea, münicheneza
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
în Anglia. Se întorcea în Rusia cu nostalgie și curiozitate. în aceeași perioadă Anna Ahmatova, la peste cincizeci de ani, se bucura de o popularitate care o făcea vulnerabilă în fața puterii, stîrnind invidia și paranoia ce aveau să-i fie fatale. înainte de Revoluție făcuse parte din gruparea literară acmeistă, conceptual opusă simbolismului, înființată de primul ei soț, poetul Nikolai Gumilev. Deși se despărțise de acesta din august 1921, cînd Gumilev căzuse victimă unei vînători de vrăjitoare, Ahmatova și fiul lor, Lev
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
reacțiilor critice la răsunătorul eveniment, relevîndu-i în stilul său importanța: "Iată că, după 130 de ani, se publică încă o parte din scrisorile autentice ale celor doi actanți îndrăgostiți, care conturează prin cantitate și profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul marelui dramaturg e de o mare abjecție tocmai prin faptul că parodiază și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
Vărul Shakespeare și până la rugăciunile din Puntea, toată opera lui este un program, perfect conștientizat, de dezamorsare a gândirii tragice. În sistemul semiotic al epocii, "poantele" lui Sorescu erau puncte de lumină, legende cu final schimbat, demitizări benigne ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
mine, absolută) numiți de partide și nu de organizații de binefacere, sunt chiar niște fecioare neprihănite. Scoaterea basma curată a lui Ion Iliescu și a lui Vadim Tudor, ca să menționez isprava cea mai recentă, arată că eficiența Consiliului tinde spre fatala cifră zero. împingerea cercetărilor pe o pistă îngustă, și anume, expunerea unei singure categorii de colaboratori ai Securității, turnătorii, e cel mai grav lucru ce se putea întâmpla. Tehnic vorbind, probabil că nici Ion Iliescu, nici Vadim Tudor și nici
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
nașterea altei ere. Un contemporan al epocii sclavagiste nu și-ar fi putut închipui lumea fără sclavi ca sursă de energie a întregii societăți. Robul, sclavul era, vasăzică, barilul de țiței. Momentul Spartacus - criza Romei la apogeu - a fost unul fatal, de criză energetică, în timpul declanșării revoltei. La sfîrșitul Imperiului, avea să contribuie și criza sursei de energie, doar amînată, prezentă însă la viitoarea destrămare. Vorbind de sclavi și de ceea ce devine caduc în istorie datorită întîrzierilor, ne-științei, ne-cunoașterii
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
prea "anodine" spre a nu da de gîndit. în Cei 45, Chicot, un raisonneur prin excelență, este mesagerul unui rege pe lîngă alt rege. Cei doi sînt dușmani de moarte, iar scrisoarea e menită să rănească. însă îi poate fi fatală și ambasadorului, conștient că drumul e ticsit de vînători de capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Dimensiunea cosmică a luptei lui Oedipe cu destinul, a relației cu Sfinxul este demitizată și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a-l devora la propriu pe eroul dramei tăvălindu-l într-un acces de furie și de sexualitate; iar aceasta după ce veghease la propriu, dintr-o
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
rememorării, a regresiei în trecut, acolo unde poate fi dibuit momentul fisurii, al intruziunii morții, momentul în care coerența s-a frânt iar alteritatea s-a insinuat de la sine: "...întreruptă a fost aici pentru o clipă și Ťviațať morților, clipă fatală dacă ne gândim la filigranul eternității lor compromise, pentru că, se știe, lumina o dată lăsată să intre oxidează întreaga textură, osemintele și galeria, bijuteria și protezele și perucile, rana deopotrivă și amintirea ei." tmosfera romanului e apăsătoare nu atât din cauza fundalului
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
Metalică oglindă, ori mascată Oglindă de mahon, înnegurată De-un roșu asfințit ce-a adumbrit |st chip, care privește și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și strașnic împlinesc cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc în mreaja lor alertă, Și vezi spre seară cum le-a aburit Suflarea unui om ce n-a murit. Cristalul ne pîndește. Între patru Pereți de-alcov oglinda de apare, Nu-s singur
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
oglindește. De fier pădurea-i unde-așteaptă ora Lup cu destin ciudat legat de lună: Din cer să o doboare, s-o răpună, Cînd marea înroși-va aurora. (În Nord profetic soarta-i e știută Și-așijderi că-n aceeași zi fatală Spurca-va marea nava legendară Din unghii strînse de la morți făcută.) La Zürich ori Geneva, cînd nebuna Mea soartă a vrut să fiu și eu poet, Mi-am stabilit, ca toți, canon secret De-a defini cu-nverșunare luna. Amarnic
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]