410 matches
-
cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus într-un timp social, într-un destin comun. Ov. Papadima se împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat în folclor, care vede în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat în folclor, care vede în lume un întreg furnicar de ființe stranii (Ursitele și Ursitoarele; zânele bune și zânele rele; Partea; Piaza Bună și Piaza Rea; Noroacele, Diavolul și Spiridușul; îngerii și sfinții; Ceasul Rău și Sfânta Cruce
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cei interesați se remarcă o grupare ce vorbește cu pietate despre destin, în timp ce alții "flirtează" cu el sau sunt "îmbufnați". Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare "a rupt" destinul unui om, s-a pus în calea destinului său, ceea ce nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea, constatăm în literatura română veche o privire ceva mai nuanțată asupra sorții, asupra poziției omului în lume. Această viziune nu iese din cadrele bisericești, însă ea devine ceva mai personală și nu mai adoptă integral fatalismul. Nu întâmplător, cei care inovează, deși într-un mod mai degrabă timid, față de doctrina Bisericii Ortodoxe, înțeleasă ca o dogmă față de care nu te poți abate, au fost scriitorii culți, cei care luaseră contact cu diverse opere filozofice și istorice
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
umane.El populează basmele cu o mulțime de personaje și elemente de decor precum Dumnezeu, Sf. Petru, pustnici, acțiuni, jurăminte, obiecte sacre, etc.În ceea ce privește relația dintre destin și cele două faze amintite de evoluție a culturii populare, putem observa că fatalismul , frica în fața necunoscutului, împăcarea cu soarta, au căpătat mai târziu o raționalizare. Astfel , în cele mai reușite narațiuni din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o întâmplare , ci ca
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dezechilibru, de devianță și de dereglare. Alte abordări, bazate pe scale de atitudine, vor fi privilegiate mai apoi, În scopul de a evalua, cum face Leo Srole, corespondentul psihic al acestor disfuncționalități, reprezentative pentru situații În cadrul cărora domnește resemnarea sau fatalismul. După cum observa Philippe Besnard Într-o importantă lucrare consacrată acestei teme, semnificațiile termenului sunt multiple, nu lipsite de ambiguități și, uneori, contradictorii. G. F. & BESNARD Philippe (1987), L’Anomie, ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
orice deviere rasializantă, manifestările de intoleranță generate de etnocentrism și xenofobie, pe care antropologul le consideră „inevitabile”. Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
verdict va primi. În ce privește destinul individual însă, știm că omul se poate mântui aici, în istorie. Hristos s-a făcut om ca noi să ajungem dumnezei, după har. Omnisciența sau preștiința lui Dumnezeu nu presupune anularea libertății umane într-un fatalism peren sau într-o predestinare inertă. Dimpotrivă, Adam, prin alegerea sa, oricât de nefericită ar fi fost, a demonstrat cu prisosință că darul sau, mai degrabă, povara libertății este la îndemâna noastră. Alegem tocmai ca să scăpăm de această povară. Hristos, noul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
formă de libertate? Ar fi de ajuns să ne amintim de Oedip, care își împlinește destinul tragic tocmai pentru că părinții săi încercaseră să-l evite. Icar și Ahile sunt și ei pedepsiți pentru că i-au sfidat pe zei. În acest fatalism universal, deși legat în lanțuri, Prometeu apare ca singurul om liber al Greciei antice. Într-o lume supusă schimbării, o palidă umbră a adevăratei lumi a Ideilor, trupul omului nu este decât o închisoare a sufletului nemuritor, cel care nu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
85. Spre deosebire de Hobbes sau Spinoza, Vico nu consideră că societatea este rezultatul unui proiect rațional, ci al providenței sau al naturii, pentru că niciodată o societate civilă nu a fost întemeiată pe ateism 86, În definirea providenței, Vico se distanțează de fatalismul stoic sau epicurian, deoarece aceasta folosește pentru atingerea scopurilor sale voința liberă, deși coruptă, a omului. Perspectiva evoluționistă a lui Vico evidențiază rolul religiei în civilizarea umanității și descoperă în legea naturală prototipul normativelor civile: "Această Nouă Știință sau metafizică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
excurs politic pentru că el se leagă de și ilustrează una dintre bolile grave ale mentalului românesc - sudic, mai ales! - de origine turco-grecească, cum o consemnează, de altfel, Într-un excelent capitol din cartea sa, Din psihologia poporului român, Gh. Drăghicescu - fatalismul! Într-o altă parte, am comentat discuțiile aprinse pe care le aveam cu amicii mei la sfârșitul anilor ’50, aveam cu toții În jur de douăzeci de ani și nici o carte publicată, trăind, cum se spune, de azi pe mâine, În afara
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vor trebui serioase eforturi din partea suprastructurilor prezente și viitoare ca să ajungă cât de cât la acel echlibru Între individ și administrație, singura cheie reală și posibilă a unei reale normalizări. Am luptat toată viața contra acestei „molime seducătoare” care este fatalismul românesc, luptă cu atât mai dificilă, ridicolă chiar, de multe ori, cu cât, e adevărat, istoria, chiar și cea a ultimelor decenii după al doilea război, dădea mereu o sarcastică dreptate celor ce clamau imposibilitatea noastră de a lupta cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decât noi. Noroc... ce Înseamnă cu adevărat noroc; În cultură, mai ales? Numai... geografie, cum suntem adesea Înclinați s-o credem În momente de restriște, apăsare, umilință istorică, cum ni se Întîmplă cu o regularitate ce ne Împinge spre un fatalism și practici expeditive? Oare norocul unei națiuni seamănă Întrucâtva cu norocul unui individ? Ni s-a părut totdeauna excesivă ideea; de exemplu, unui Nae Ionescu, pe care, zelul naționalist avea să-l ducă pe el și pe ucenicii săi, vai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care ne acuză străinii și de care ne acuzăm noi Înșine: corupția și lenea, două păcate majore, care au produs altele mai mici și teribil de „infiltrante”, printre care minciuna și bârfa ridicată la rang de adevăr, chiar de lege, fatalismul dus la exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil să Înjosească, să dezarmeze orice inițiativă, ajungându-se până acolo Încât naivitatea să treacă drept prostie, iar hoția drept deșteptăciune! Acest „balans”, cum l-am numit mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să-l furi... Dat fiind faptul că viitorul era nesigur, supușii Imperiului Otoman au adoptat o atitudine oarecum hedonistă față de viață și au dovedit o mare înclinație către lenevie. Munca propriu-zisă era în general puțin prețuită... Mulți autori consideră că fatalismul (kismet), profund înrădăcinat în modul de viață al creștinilor din Balcani, este un produs al influenței islamice. Fatalismul derivă din doctrina predestinării, care afirma că totul a fost rînduit de Alah sau de Dumnezeu și că nici un muritor nu-și
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
hedonistă față de viață și au dovedit o mare înclinație către lenevie. Munca propriu-zisă era în general puțin prețuită... Mulți autori consideră că fatalismul (kismet), profund înrădăcinat în modul de viață al creștinilor din Balcani, este un produs al influenței islamice. Fatalismul derivă din doctrina predestinării, care afirma că totul a fost rînduit de Alah sau de Dumnezeu și că nici un muritor nu-și poate schimba destinul. Creștinii, ca și vecinii lor musulmani, acceptau ideea că ce ți-e scris în frunte
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade îl portretizează pe Decebal confirmă încă o dată regula generală că trecutul este scris
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
așa de mari însușiri, poporul român trebuia să fie de multă vreme pe aceiași treaptă de cultură cu popoarele apusene: Francezii, Italienii, Englezii. Dacă a rămas multe vreme înapoiat în cultură, aceasta se datorește situației geografice" (Constantinescu, 1928, p. 10). Fatalismul geografic și blestemul Carpaților (ca element despărțitor al unității destinate a românilor) sunt motivele invocate pentru justificarea întârzierii cu care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei naționale românești, românii au reușit să învingă natura, realizând Marea Unire. Voința de unire a românilor a răzbit împotriva fatalismului geografic, transformând Carpații din zid natural ce separa leagănul românității - Transilvania - de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de scuze, invocarea conspirațiilor sînt răspunsuri tipice pentru membrii acestor culturi. Cunoașterea este situațională și relațională, iar ambiguitatea sporește deseori în situații de incertitudine, în loc să se dizolve. Culturile puternic dependente de context sînt alcătuite din subiecți modest autodeterminați, predispuși la fatalism și dezangajare (Hall, Hall, 1990). în opoziție, culturile slab dependente de context, precum cele din America de Nord sau din majoritatea țărilor din Europa Occidentală, produc indivizi logici, liniari, predictibili, individualiști și orientați spre acțiune. în aceste arii culturale se valorizează în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în logica totalitară, atitudinea submisivă față de autoritate (în plan public) și resentimentară (în plan privat), deresponsabilizantă și plină de suspiciune reciprocă constituie mai degrabă regula decît excepția gramaticilor relaționale interpersonale. Transmis intergenerațional (Gavreliuc, Gavreliuc, Cîmpean, 2009), cinismul relațional conduce la fatalism, duplicitate expresivă, speranță socială deficientă, toate fiind expresii ale unei raportări la "celălalt" într-o manieră instrumentală. Semenul cu care interacționez devine, conform acestei logici relaționale, un mijloc prin care îmi pot atinge scopul de a-mi depăși deficitul de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
care pot reconfigura consistent tiparele relaționale și atitudinale ale tinerilor, înregistrează scoruri atît de ridicate ale cinismului social este o expresie a întinderii și gravității acestui simptom de patologie socială. Multe din speciile comportamentale caracterizate de neîncredere instituțională și interpersonală, fatalism public și autism social românesc de astăzi își află explicația și în această raportare duplicitară și instrumentală la "celălalt" necunoscut, achiziționată după lungi decenii de supunere consimțită tacit și de dezangajare "adaptativă". Totodată, pregnanța colectivismului în cele două loturi de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sentimente corelate cu o atitudine submisivă și fatalistă (Gavreliuc, 2002a, p. 220). Studiul citat, coordonat de R. Goodwin, semnalează existența unei corelații semnificative, la nivelul celor trei culturi, între "viziunea fatalistă asupra lumii" și "motivarea spre autodezvăluire": cu cît nivelul fatalismului este mai ridicat, cu atît subiecții au fost mai ezitanți în a împărtăși gîndurile sau sentimentele personale cu cei din jur. Sentimentul neajutorării este însoțit cel mai frecvent de un nivel scăzut al autoeficienței percepute (Bandura, 1995, apud Goodwin et
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
autohton, iar sigurul lucru care contează e "să mă scot acum și aici, căci nu se știe ce va fi mîine" [bărbat, aproximativ 35 de ani]. Temelia absenteismului, dezinteresului și autoritarismului în spațiul public românesc se află (și) în acest fatalism orb al dezangajării și furtișagului. Care e, de fapt, un furt de sine. Un alt scenariu comportamental de data aceasta implicit, "natural" care privește deschiderea prosocială către "celălalt" pe care îl rezumăm pe scurt, studiată în prealabil și la nivel
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fiind privită fie ca actor singular, fie ca grup de apartenență, instituție sau scenariu imaginar), descrie o specie de proces de grup care nu este apanajul unei strategii de viață individuale. Avem de-a face cu asumarea colectivă a neputinței, fatalismului, implacabilității ratării, care potențează un comportament dezaxat, aparent inexplicabil, tipic autistului clinic. Cel din urmă este descris în patologiile individuale drept un personaj pe scena propriei existențe, care pune în mișcare acțiuni repetitive, monomane, întreținînd o calitate precară a relațiilor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]