1,716 matches
-
material sau cultural, care să lase lumea ceva mai săracă. Un fel de răzbunare subliminală ne împinge să o sărăcim cu viclenia celui care știe că este condamnat să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
definitoriu pentru sfârșitul de secol XIX și începutul secolului XX și marchează componenta sa decadentă în construcția identității feminine și masculine constă în sublinierea privirii meduzante, emblemă a unei alterități virtual punitive. Figura femeii, privirea ei se încarcă de o fatalitate care transcende condiția socială și-i conferă un statut redimensionat mitologic. Femeia fin de siecle are ceva din fascinul și spectralitatea privirii Meduzei și surâsul Sfinxului" (p. 116). Tonul lui Mitchievici e sigur și calculat, un pic cam sobru, oarecum
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
care îl invidiază. Astfel de raționamente funcționează în economie, dar și în politică, lumea culturală sau sport. De ce se întâmplă toate acestea? De ce preferă oamenii să trăiască în tensiune și frustrare în locul unei confortabile stări de normalitate? Este ura o fatalitate înscrisă în gena românilor sau un virus pervers, însămânțat cu premeditare în virtutea ideii că o societate divizată este mai ușor de controlat? Gabriel Liiceanu este unul dintre filosofii noștri importanți care, în ultimii ani a meditat constant asupra raporturilor morale
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
demoralizant, îți macină nervii, îți solicită tot felul de implicări, mai ales că mai sunt și președinte al PEN Clubului de la Chișinău. - Resimțiți îndepărtarea de literatura proprie și ",virajul" spre eseul politic ca pe un sacrificiu sau ca pe o fatalitate? - A fost un "derapaj" inevitabil. Începi să faci publicistică sub presiunea evenimentelor și a nedreptăților. În cazul meu, nu este vorba de pasiențe intelectuale - "cine cu cine se combină și ce iese din asta" -, ci o replică motivată de o
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
se ordonează în jurul unei obsesii ascunse, în jurul manifestărilor unui instinct al cruzimii, în care eroul nu se recunoaște pe sine, cel care "în treizeci de ani n-a avut să-și impute o scenă de brutalitate" . Instinctul apare ca o fatalitate, dictată, ereditar, de sîngele unui neam prea vechi - așadar ca o vină transindividuală... (...) Anamneza aduce așadar la suprafață motivele pe care le-am întîlnit în Fiara (sîngele, vocea străină, nebunia, voluptatea de a ucide) atribuite și aici vocii transindividuale a
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
unor corespondențe între îmbrăcăminte și comportament, precum și între moda vestimentară și moda lingvistică a fost exprimată în cultura română cu destulă consecvență. Față de alte modele interpretative (de pildă: limba ca organism), acesta e predominant social; permite intervenționismul, dar acceptă și fatalitatea schimbărilor dictate de modă. Pasajul cel mai cunoscut și adeseori citat pentru ideea legăturii dintre haine și mentalitate este desigur cel al lui Alecu Russo, din Studie moldovană, 1851 (comentat de Șt. Cazimir, de Liviu Papadima ș.a.), în care schimbarea
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente. Fără a evita să privească înaltul, discursul său e cu picioarele pe pămînt. Mai bine zis pe caldarîmul orașului de care se distanțează moralmente ("municipiul ș
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
din bucătărie în metafizică și retur, și speranța surdă că denunțul poate mîntui și de singurătate, și de prejudecăți, și de moarte, ea pune față în față imaginea crudă și reverberația ei aburită, tăietura dură și reflexul ei de lumină, fatalitatea realului și aspirația surdă către o altă lume, imanența brutală și visul purificator. Inventariind, Laura Mara dezactivează stereotipiile, denumind obiecte și lucruri, ia în posesie natura lor profundă, descriind situații aparent comune, reconstruiește din temelii lumea însăși. O reconstruiește repede
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles al literaturii mimetice și al ideologiei propagandistice. În același timp, satira și/sau parodia prozatorului se adresează "fatalității abrevierii în societatea de consum", dar și relației dintre un dictator și un opozant (Bibliografia generală). Așadar, primele două volume ale tetralogiei reușesc să se desprindă de tiparul romanului de tip "arbore" (cu intrigă, coerență și ordine interioară, structură închisă
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
violență, de ură, de gesturi limită, reprobabile, perverse, societatea lui Milosevic și a războiului aberant, lumea, de fapt, în care pendulăm și noi, în orice colț de lume. Violența a devenit o stare aproape ubicuuă, un dat, un fel de fatalitate. Dincolo de gard, un loc de joacă banal, cu elemente uitate parcă pe acolo. Un loc în prelungirea existenței și a trupurilor noastre rostuite pe gradene, un loc pe care aș putea să-l ating, dar o face el mai întîi
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
prea, dar am să vin după ce merg să mânânc! Bine? Nu-i bine! Este mâncare destulă aici, dacă te mai vede cineva Îmi mai ies alte vorbe! Copleșit de presimțiri sumbre, elevul din anul doi trăia sub imperiul unei iminente fatalități, presimțea că această poveste din care nu știa cum să iasă se va termina prost pentru el! O privi pentru prima oară pe Tuți, așa mai de aproape dar nu direct și o văzu frumoasă, dar o frumusețe rece, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iure, încă mai mișcă, de facto, guvernul Boc a intrat în moarte clinică. Patriciu și viitorul PNL În PNL va câștiga candidatul susținut de Dinu Patriciu. E ca încălzirea globală, ceva care nu poate fi demonstrat, nici combătut. E o fatalitate, o axiomă, cum sunt Traian Băsescu pentru PDL sau Ion Iliescu pentru PSD. Nimic esențial nu se poate întâmpla în partidele lor fără ei. Îl susține Patriciu pe Antonescu sau pe Tăriceanu? Neimportant. Se pare că pe Antonescu. Cu el
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări poate avea graba, atunci când fatalitatea hotărăște că trebuie să fie așa, și nu altfel... Lucrând peste zi cu sârguință la birouașul său retras, ca să dea bine în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica clipă, în care se îndrăgosti... Marius nu credea în dragoste la prima vedere, ci în atracție trupească instantanee, și atât. Era de părere că această expresie este doar o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica clipă, în care se îndrăgosti... Marius nu credea în dragoste la prima vedere, ci în atracție trupească instantanee, și atât. Era de părere că această expresie este doar o vorbă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amândoi ajunseseră a-și cunoaște simțămintele de iubire reciproce și așteptau doar acel magic moment declanșator, moment ce iată că nu s-a lăsat prea îndelung așteptat. Cu toate că nici Silvestru și nici Carla nu prea cunoșteau ce este norocul sau fatalitatea, amândoi au putut vedea cum nu se poate mai limpede cât de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să nu-și exerseze această nouă deprindere a sa, tot consolidând-o și consolidândo. Altă cale n-avusese de ales. De fapt, fata viam invederunt 1, căci, 1 Soarta a găsit calea (în limba latină). dacă există un dram de fatalitate în fiecare dintre noi, în acest tânăr erou exista cu mult mai mult! În condițiile acestea, el începuse să trăiască izolat, dar nu singur. Selectiv fiind și trecând totul printr-o sită a sa proprie, acesta știu să-și păstreze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după cum se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în sufletul fiecăruia, se dă în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în sufletul fiecăruia, se dă în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă. Altminteri, viața ca trăire irepetabilă implică o largă paletă de bucurii dar mai cu seamă de nenorociri, unele previzibile, altele bizare, subsumabile unei entități incontrolabile numită destin. Fatalitatea decide cel mai adesea - pare să ne spună autorul la fiecare pas. Moartea este, în aceste proze, nu o ipoteză ci o certitudine aproape palpabilă. și ea poate veni natural ori prin violență sau sinucidere. Vânătoarea și braconajul se pot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noi, europenii (ca și nord-americanii), nu reușim, dintr-un orgoliu nemăsurat sau din pură ignoranță, să învingem o altă utopie: mentalitatea că suntem „unici“, că, cel puțin din punct de vedere cultural, nu avem origini... Nu poți învinge rigorile unei fatalități istorice și geografice practicând cu o consecvență demnă de o cauză mai bună închiderile lingvistice! Spațiile goale, când e vorba de receptarea spiritului unui popor, creează neînțelegeri și sentimentul inconfortabil că planeta gândește... sectorial. Ne putem explica și așa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
traducere realizată de Adina Cobuz pune, de minune, în evidență impresionantul suflu epic al autoarei. Energiile contrare care se izbesc uneori, în interiorul aceleiași fraze, totul emană senzație densă de straniu. Amestecul de voluptate și moarte, frica de continua amenințare a fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre salée) este o tragedie antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică, personajele sunt conduse de un Destin implacabil. Ele nu au nici forța, nici voința să iasă de sub vraja propriului destin tragic. Își asumă propria condiție (mizeră) ca pe o fatalitate, fără să se revolte și fără să o problematizeze. Deasupra lor stăpânește întotdeauna o forță superioară care le determină actele și căreia i se supun necondiționat. Amorurile sunt blestemate, relațiile incestuoase dintre tată și fiică se consumă cu voluptate sub
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
se revolte și fără să o problematizeze. Deasupra lor stăpânește întotdeauna o forță superioară care le determină actele și căreia i se supun necondiționat. Amorurile sunt blestemate, relațiile incestuoase dintre tată și fiică se consumă cu voluptate sub semnul aceleiași fatalități reciproc asumate, nu există loc de fugă, singura evadare este în moarte. La fel ca în tragedia antică (mitul lui Oedip - nu întâmplător actrița Ioana își invită la un moment dat prietenii la premiera tragediei Oedip Rege) sau în cea
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]