2,317 matches
-
ce fac. Mă mișcam ca într-un vis. Obiectele parcă se topeau în fața ochilor mei. Am traversat camera și am deschis o ușă a cărei suprafață albă se zărea în întuneric. Am ieșit într-un culoar. Lumina slabă venind de la felinarul din fața casei printr-o ușă deschisă mă ajută să găsesc scările. Am început să urc scările, pășind cu grijă și ținându-mă bine de balustradă. Ajuns sus am văzut imediat raza de lumină ce pătrundea pe sub ușa camerei lui Honor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat după ce am tras o gură de aer rece și înecăcios de afară. Am privit pe fereastră. Mult sub nivelul meu, Lowndes Square dormita în ceața felinarelor prin care se înălțau, ajungând până aproape de fereastra mea, trunchiurile negre ale copacilor. Nu reușeam să-mi dau seama dacă lumina difuză prin care întrezăream formele de jos era a amurgului sau dacă era doar lumina felinarelor alungând noaptea. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dormita în ceața felinarelor prin care se înălțau, ajungând până aproape de fereastra mea, trunchiurile negre ale copacilor. Nu reușeam să-mi dau seama dacă lumina difuză prin care întrezăream formele de jos era a amurgului sau dacă era doar lumina felinarelor alungând noaptea. Cerul era acoperit și întunecat. M-am întrebat cât o fi ceasul. Ceasul meu stătuse și telefonul încă nu era conectat. Din ceea ce puteam vedea, nu prea păreau a fi oameni jos în stradă. Poate nu dormisem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
extremă, cu tunete pe un cer Întins În timpul zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul de a se revărsa. Ca să fiu sigur - brusc, inexplicabil, m-am simțit Împins de cineva, - m-am ridicat și am apăsat pedala și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul de a se revărsa. Ca să fiu sigur - brusc, inexplicabil, m-am simțit Împins de cineva, - m-am ridicat și am apăsat pedala și mai tare, până la următoarul felinar ce pâlpâia. Dar, Îndată ce am ieșit din conul de lumină, Întunericul umed m-a cuprins din nou. M-am ridicat Înc-o dată, am apăsat pedalele până la un punct În care nu se mai simțea decât un gol elastic și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndată ce am ieșit din conul de lumină, Întunericul umed m-a cuprins din nou. M-am ridicat Înc-o dată, am apăsat pedalele până la un punct În care nu se mai simțea decât un gol elastic și am ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
menționate În Badeker“. Când m-am mutat aici În 1923, În timpul celor mai cumplite luni ale Inflației, n-au trecut decât câteva zile până să aud de Cancelarul Sănătății. „Mai ieftin nu găsiți decât la Froehlich“, spuneau doamnele postate sub felinarele din jurul gării, aproape de hotelul În care găsisem camere de Închiriat, dar unde nu puteam rămâne peste noapte. În vechiul meu oraș natal, oamenii nu erau deloc Încântați de reputația cancelarului. Din punct de vedere pur științific, biologia sa sexuală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o dedică acum ștergerii și lustruirii lamelelor jaluzelelor; peste zi se bagă pe după ele și le șterge cu cârpa, iar la asfințit se uită prin jaluzelele ei curate-lună la zăpada de afară, la ninsoarea care s-a pornit la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge la paroxism. „Pe unde o fi?“, geme ea de fiecare dată când pe stradă apare o pereche de faruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt: toate știau ce Înseamnă o plimbare și dacă nu le plăcea cum arătai, spuneau că tocmai sunt obligate să se Întoarcă acasă. Dar Coral Musker voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și Josef nu se putea baza să-l audă când se apropia, dar tic-tacul ceasului Îl făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sine, astfel Încât să poată spune: „Eu nu te-am părăsit niciodată“. Trenul se opri chiar când ajunse la locul său și tânăra văzu pe fereastră că erau Într-o gară mică și noroioasă. „Subotica“ scria cu litere negre Între două felinare. Clădirile gării nu erau decât un șir de barăci și nu exista peron. Un grup de ofițeri vamali În uniforme verzi se prezentară Între linii, Însoțiți de șase soldați. Nu păreau că se grăbesc să Înceapă verificarea. Se Îndreptau, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva să bem. El clătină din cap: — Nu am voie să plec de la ușă. Doctorul Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse Grünlich iarăși, Încruntându-se la ei. Se adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde, pe o bundiță veche, dormea cîinele făcut covrig, termina. A doua zi cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi închipui că între timp băiatul ăla timid și mai degrabă tăcut s-a schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea aripi și nici parașută, era doar el, împreună cu gașca lui fioroasă. În blocurile din față se aprinseseră luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urmărea jocul celorlalți copii până când se lăsa seara. Atunci dispărea pentru o clipă și se întorcea cu Cristos. Arăta cu ochii spre mine și strada se pierdea ușurel într-o hărmălaie din ce în ce mai îndepărtată se mai auzeau niște câini lătrând luminile felinarelor începeau să pâlpâie și să se rotească cu Cristos cu tot vedeam geamul nostru de la patru luminat strigam ma și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau unul câte unul. Era pe la ora când, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dâra aia de la avion dispăruse și ea demult. Nici umbră de pești pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă ținea în brațe (și mama mă ținea în brațe doar când picam de somn, iar eu picam de somn doar când era foarte târziu), eram singuri în curte, chiar la poartă, am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un alt copil, de fapt, îl ținea în poală și-l legăna încet, un bebeluș adormit. Erau Maica Domnului și Pruncul, înțelegeți!? Ne priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă pitică și creață (n-am să mai spun nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Deltă, de exemplu, în campingul de la Murighiol, a stat o seară întreagă la terasă (cu un amic, Sandu, un subinginer care-i spunea șefu’ și care avea un Fiat 800 și o nevastă Sanda), m-a pus să umblu pe sub felinare și să prind rădaște (ca să dăm a doua zi la somn) și, la un moment dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]