336 matches
-
extra-biblice din aceeași perioadă. În linii mari, zeul Baal este caracterizat de Biblie prin atributele uzuale ale zeului furtunii pe care le găsim la Baal din Ugarit și la Baal-Shamen din Fenicia. Chiar și orientarea Regatului lui Iuda spre cultura feniciană este probată arheologic, deoarece capitala Samaria, chiar în secolele al IX-lea - al VIII-lea î.C., are în comun diferite expresii artistice și arhitectonice cu mediul fenician (Oggiano, 2005, pp. 85-8). Totuși, redimensionând unele afirmații polemice și denigratorii la adresa
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la Baal-Shamen din Fenicia. Chiar și orientarea Regatului lui Iuda spre cultura feniciană este probată arheologic, deoarece capitala Samaria, chiar în secolele al IX-lea - al VIII-lea î.C., are în comun diferite expresii artistice și arhitectonice cu mediul fenician (Oggiano, 2005, pp. 85-8). Totuși, redimensionând unele afirmații polemice și denigratorii la adresa acestei divinități, e foarte probabil ca Baal să fi primit cult în regatul Israel în secolele al IX-lea - al VIII-lea î.C. Pentru a ilustra acest
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a divinității. Teologia a templului închipuit ca locuință a zeului în mijlocul poporului său este confirmată nu doar în Biblia ebraică (Dt 12,11; 14,23; 1Reg 8,13; 2Cr 6,1-2; Is 8,18), ci și de unele inscripții regale feniciene și arameene, precum inscripția regelui Așmunazor din Sidon din secolul al V-lea î.C.: „[Eu și mama mea] am construit casele zeilor: templul lui Astarte din Sidon «a pământului mării» și am făcut să locuiască pe Astarte în «cerurile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în aproape toate limbile semitice antice (ugaritică, acadiană, feniciană, aramaică) unde, în afară de sensul tehnic al sacrificiului, în unele cazuri, poate avea și semnificația de a celebra un banchet (exemplul cel mai clar cu privire la aceasta se găsește în textele ugaritice, cf. Merlo, Xella, 1999, p. 202). Foarte frecvent termenul zebaḥ
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI, vol. 1, pp. 264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu contextul religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv de un credincios în limba feniciană. Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem, observăm că promisiunea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fel de a gândi - oferă viață lungă celor care se comportă cu devotament (1Rg 3,11 și 3,14). Această idee atestată în multe fragmente biblice, constituie patrimoniul religios comun și altor culturi religioase apropiate, după cum o arată unele rugăciuni feniciene și aramaice din mileniul I î.C., precum inscripția feniciană a regelui Șipitbaal (secolul al X-lea î.C.): „Baalat din Biblos să prelungească zilele lui Șipitbaal și anii săi peste Biblos” (KAI 7, liniile 5-6) sau binecuvântarea de pe o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
comportă cu devotament (1Rg 3,11 și 3,14). Această idee atestată în multe fragmente biblice, constituie patrimoniul religios comun și altor culturi religioase apropiate, după cum o arată unele rugăciuni feniciene și aramaice din mileniul I î.C., precum inscripția feniciană a regelui Șipitbaal (secolul al X-lea î.C.): „Baalat din Biblos să prelungească zilele lui Șipitbaal și anii săi peste Biblos” (KAI 7, liniile 5-6) sau binecuvântarea de pe o inscripție regală filisteană din Ecron (secolul al VII-lea î
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a persistat cultul yahwist, pe de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea și din zona de coastă unde au fost găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene din epoca persană (cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu siguranță variată, fie pentru că teritoriul siro-palestinian era împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie dislocată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sigiliu, și persană, al doilea. Cât privește însă teritoriul din partea de nord, trebuie să remarcăm că unele regiuni periferice, adică toată câmpia Șaron la sud de Carmel, zona Akko la nord de Carmel și Galileea nordică, trecuseră sub controlul cetăților feniciene. Această situație politică a dus la o puternică influență în aceste regiuni a culturii religioase feniciene împreună cu caracteristicile sale anexe grecești și egiptene pe care le-a dobândit prin intermediul relațiilor comerciale. În concluzie, în ciuda datelor restrânse pe care le avem
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unele regiuni periferice, adică toată câmpia Șaron la sud de Carmel, zona Akko la nord de Carmel și Galileea nordică, trecuseră sub controlul cetăților feniciene. Această situație politică a dus la o puternică influență în aceste regiuni a culturii religioase feniciene împreună cu caracteristicile sale anexe grecești și egiptene pe care le-a dobândit prin intermediul relațiilor comerciale. În concluzie, în ciuda datelor restrânse pe care le avem la dispoziție despre religia pe care au practicat-o evreii în epoca neobabiloniană, este foarte plauzibil
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în fond limitată pentru că, privind bine, pentru ambele teologii rămâne neschimbată necesitatea ca toți oamenii să accepte unica și adevărată religie și cultul unicului și adevăratului zeu: Yhwh. Din punct de vedere arheologic, în timpul primei epoci persane continuă influența culturii feniciene și egiptene și începe totodată cel al culturii grecești. Mai ales în Galileea, drept consecință a dezvoltării economice a cetăților de pe coasta feniciană meridională precum Dor, Akko, Iaffa, Sidon, se observă puternice influențe culturale feniciene (Niehr, 2008), prin utilizarea monedelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unicului și adevăratului zeu: Yhwh. Din punct de vedere arheologic, în timpul primei epoci persane continuă influența culturii feniciene și egiptene și începe totodată cel al culturii grecești. Mai ales în Galileea, drept consecință a dezvoltării economice a cetăților de pe coasta feniciană meridională precum Dor, Akko, Iaffa, Sidon, se observă puternice influențe culturale feniciene (Niehr, 2008), prin utilizarea monedelor bătute în Sidon și ceramică de tip fenician. Varietatea acestor influențe este documentată și de numeroase bullae (bulgări de argilă cu urme de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
epoci persane continuă influența culturii feniciene și egiptene și începe totodată cel al culturii grecești. Mai ales în Galileea, drept consecință a dezvoltării economice a cetăților de pe coasta feniciană meridională precum Dor, Akko, Iaffa, Sidon, se observă puternice influențe culturale feniciene (Niehr, 2008), prin utilizarea monedelor bătute în Sidon și ceramică de tip fenician. Varietatea acestor influențe este documentată și de numeroase bullae (bulgări de argilă cu urme de sigilii utilizate pentru sigilarea papirusurilor) aferente papirusurilor din Samaria descoperite la Wadi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
culturii grecești. Mai ales în Galileea, drept consecință a dezvoltării economice a cetăților de pe coasta feniciană meridională precum Dor, Akko, Iaffa, Sidon, se observă puternice influențe culturale feniciene (Niehr, 2008), prin utilizarea monedelor bătute în Sidon și ceramică de tip fenician. Varietatea acestor influențe este documentată și de numeroase bullae (bulgări de argilă cu urme de sigilii utilizate pentru sigilarea papirusurilor) aferente papirusurilor din Samaria descoperite la Wadi Daliyeh (cf. Dušek, 2007) în care motivele iconografice pot fi împărțite în trei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
situlă din bronz, produsă în serie, în Egipt, dar destinată să fie personalizată printr-o inscripție ce trebuia realizată ulterior într-un registru lăsat liber în acest scop. Această situlă, cu scene religioase egiptene, a fost personalizată cu o inscripție feniciană care afirmă: „(dar) pe care Akbor, fiul lui Bodeshum, l-a făcut lui Astarte pentru că ea i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Toate datate citate mai sus ne permit să confirmăm în această perioadă influența culturii feniciene în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
inscripție feniciană care afirmă: „(dar) pe care Akbor, fiul lui Bodeshum, l-a făcut lui Astarte pentru că ea i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Toate datate citate mai sus ne permit să confirmăm în această perioadă influența culturii feniciene în Galileea; foarte probabil, impulsurile culturale și religioase feniciene întâlnite aici nu s-au limitat doar la coasta nordică, ci s-au îndreptat și spre regiunile interne nordice. Cât privește însă regiunea internă meridională, adică Iudeea în sens strict, arheologia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca și cum ar fi punctul de sosire al religiei iudaice, ci pare mai corect să vedem aici coexistența unor iudaisme. Influența ulterioară a religiilor limitrofe este confirmată de descoperirile arheologice, mai pronunțate în regiunile nordice, dintotdeauna orientate mai mult spre lumea feniciană. Regiunea Iudeii în sens strict pare însă mai izolată din punct de vedere cultural și probabil tocmai datorită acestei „izolări” accentuate, se va maturiza cu timpul o religiozitate cu puternice trăsături ereditare. Prima parte a perioadei persane a fost doar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și dezvoltat infrastructura portuară moștenită de la civilizațiile antichității. Au folosit porturile din estul Mediteranei întemeiate încă de fenicieni: Byblos (actualul port Jubail), Sidon (actualul Saida), Tyr, Tripoli (din Levant); porturile egiptene (Alexandria, Cairo); porturile nord-africane construite de cartaginezi, romani și fenicieni (Cartagina - ulterior Tunis, Alger, Tanger); porturile de pe coasta iberică mediteraneeană (Cartagena, Malaga, Tarragona). Chiar și după preluarea hegemoniei asupra Mediteranei de către turci (în al doilea ciclu al Islamului - cel otoman), precum și după mutarea centrului de greutate al comerțului mondial în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
apare însă tetragrama sacra YHWH. Echivalarea în engleză a cuvintelor și expresiilor este realizată cu multă finețe, cu variații în funcție de contexte. Cand se prezintă prima dată o rădăcină verbală, îi sunt indicate și echivalenții asirian, arab, aramaic și uneori chiar fenician. • Walter Bauer, Griechisch-Deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments und der übrigen urchristlichen Literatur, Berlin - New York, 1971. Cuprinde vocabularul Noului Testament și folosirea lui la Sfinții Părinți. În plus, are marele avantaj filologic că urmărește cuvântul grecesc de la primele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cei care au contribuit la sprijinirea cruciadei pe care Cato Cenzorul a purtat-o în vederea distrugerii Cartaginei 46 (Khart hadasht, "noul oraș"). Fondată în 814 î.Hr. (potrivit tradiției), dar cel mai probabil în cursul secolului al VII-lea de către populațiile feniciene venite din Tyr, conduse, potrivit legendei, de regina Elissa (Didona, Dido în latină, cântată de Vergilius în Eneida), sora regelui sculptor Pygmalion, această "a doua Fenicie", cum numea Fernand Braudel Cartagina 47, a fost distrusă în 146 înaintea erei creștine
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Mitologia greacă relatează că Zeus, părintele zeilor, s-a transformat în taur alb cu coarnele poleite cu aur și în formă de semilună (metamorfoza taurină este de altfel prezentă și în cazul lui Dionisos), pentru a o seduce pe prințesa feniciană de o frumusețe răpitoare numită Europa. Acest taur alb avea o înfățișare atât de blândă, încât frumoasa nimfă i s-a suit în spate. Divinul animal a dus-o pe imprudenta Europa către îndepărtatele coaste ale Cretei. Aici, aproape de un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
arabă atât de vestită în timpul lui Avicena. EVREII șI MEDICINA IUDAICĂ De sub pământuri milenare răsare civilizația popoarelor semite a căror contribuție în dezvoltarea medicinei este exemplară fiind relaționată medicinei din Mesopotamia, Egipt, Grecia, medicinei romane și arabe. Pe urme asiro-babiloniene, feniciene, aramaice, cananeene s-au afirmat civilizația și cultura vechilor semiți. Săpături arheologice și cercetări de texte și obiecte oferă omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate. De la celebrul Cod Hammurabi (rege al primei dinastii din Babilon, sec. XVIII î.Chr., și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]