299 matches
-
rang, fiind o destinație renumită pentru milionarii din state din nordul Europei, din UK, Irlanda, Germania. Orașul numără azi 124.332 locuitori (2006). Cu urme de locuire încă din paleolitic și neolitic, așezarea se remarcă și prin vestigiile pe care fenicienii, cartaginezii sau romanii le-au lăsat. Și stăpânirea islamică este vizibilă în peisajul arhitectural al Marbellei, musulmanii construind aici un castel precum și zidurile apărare. Nerja, un alt centru important din salba de stațiuni din Costa del Sol, are o populație
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
anatolian al Turciei, a pus la punct tehnicile de topire și de preparare a fierului. După decăderea acestui regat pe la -1200, răspîndirea metalurgiei fierului s-a făcut prin regiunile balcanice și de asemenea, fără îndoială, prin intermediul popoarelor de navigatori ca fenicienii. Unele regiuni rămîn încă mari producătoare de bronz, ca Armorica sau Languedoc; foarte importanta încărcătură de mai multe chintale de bronz a epavei de la Rochelongue (Agde) probează acest fapt. Totuși, rezistența mai mare a fierului avea să-i ușureze răspîndirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să controleze comerțul mediteranean. Ea constituie un sector privilegiat, punct de întîlnire a marilor curente comerciale care converg către Mediterana și aduc aici chihlimbar, cositor, blănuri, aur etc. Ea este de asemenea o bază de expansiune către interiorul țării pentru fenicienii care tocmai au fondat Cartagina în Africa de Nord, pentru etruscii din Italia centrală și pentru greci. Etruscii încep să exporte vin și ceramică. Grecii din Insula Rodos le fac concurență. Dar prima așezare se datorează unui oraș grecesc din Asia Mică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Tibni, a pus bazele unei dinastii mai stabile. Deși Biblia se oprește aproape exclusiv asupra „păcatelor” lui Omri (1Reg 16), el a fost un suveran cu mare relevanță politică: a construit splendida capitală Samaria, a încheiat alianțe politice cu fenicienii, iar numele său este amintit în analele asiriene printre regii din regiunea Siria-Palestina. Legăturile comerciale și culturale dintre regatul lui Israel și Fenicia au fost confirmate arheologic pe planul culturii materiale descoperite prin săpăturile din Samaria, în special prin ornamentele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
popoare, Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt”. Puternicul caracter teritorial și regal al zeului suprem Yhwh se exprimă în Biblie și prin limbajul figurat tipic zeului furtunii, stăpân al fenomenelor atmosferice, și prin imagini ce amintesc de zei precum fenician Baal sau cel sirian Hadad. De fapt, citind unele imnuri din Cartea Psalmilor, limbajul utilizat ne trimite imediat la descrierea zeului furtunii din textele de la Ugarit unde Baal este definit ca stăpân al forțelor naturii a cărui voce e ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
împotriva cultului lui Baal promovat de regele lui Israel, Ahab (1Rg 16,29 ș.u.), cât și ale predicării profetului Osea împotriva lui Baal (Os 2,10-24). Conform narațiunii biblice, regele Ahab și soția sa ar fi promovat cultul zeului fenician Baal, construind un altar dedicat lui chiar în capitala Samaria (1Rg 16,32), în timp ce ingenioasa povestire despre secetă și „confruntarea” dintre Ilie și profeții lui Baal (1Rg 17-19) îl prezintă pe zeul Baal cu trăsăturile tipice zeului siro-fenician al furtunii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de greutate strategic și comercial al lumii de atunci - bazinul mediteraneean. Arabii au înțeles să profite de această postură favorabilă și au utilizat și dezvoltat infrastructura portuară moștenită de la civilizațiile antichității. Au folosit porturile din estul Mediteranei întemeiate încă de fenicieni: Byblos (actualul port Jubail), Sidon (actualul Saida), Tyr, Tripoli (din Levant); porturile egiptene (Alexandria, Cairo); porturile nord-africane construite de cartaginezi, romani și fenicieni (Cartagina - ulterior Tunis, Alger, Tanger); porturile de pe coasta iberică mediteraneeană (Cartagena, Malaga, Tarragona). Chiar și după preluarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
est și vest. Pornind din Transcaucazia, pământul georgienilor și armenilor, cam acum șapte mii de ani înaintea erei creștine 1, a ajuns în India, apoi în China, prin intermediul caravanelor. Preluată de către popoarele Asiei occidentale 2 (sumerienii, babilonienii, asirienii, egiptenii, evreii, fenicienii...), vița de vie s-a răspândit din plin pe țărmurile Mediteranei. Grecii, inițiatorii viticulturii în Europa mediteraneană, sunt înlocuiți în lucrarea lor civilizatoare de către romani: mai întâi Sicilia și sudul Italiei (Magna Graecia), iar mai apoi regiunile de coastă ale
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pe muntele Ararat, și în Anatolia. Această varietate cultivată și răspândită mai întâi de sumerieni, apoi de către asirieni și de către urmașii lor peste Hellespont (care va lua numele de strâmtoarea Dardanele) și pe coastele Mării Negre (Pontos Euxeinos) a ajuns, prin intermediul fenicienilor, să cucerească Europa, unde o regăsim astăzi în cea mai mare parte a varietăților albe. • Vitis vinifera occidentalis, de pe ambele maluri ale Nilului de Sus, în Egipt, se află la originea varietăților roșii din Europa (cum ar fi cabernet sau
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
se refereau în mod explicit la spațiul maritim. În cele din urmă, mediterraneus va ajunge să semnifice "spațiu marin", devenind apoi, prin ștergerea termenului mare, un toponim, un nume propriu pentru Mediterana de astăzi. În jurul secolului al XV-lea î.Hr., fenicienii (popor din grupul canaanean, având aceeași origine ca și evreii) brăzdau deja Marea Mediterană în lung și în lat, transportând la bordul vaselor lor comerciale vin produs în Grecia, în Italia sau în Spania. După fenicieni, despre care legenda afirmă că
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
secolului al XV-lea î.Hr., fenicienii (popor din grupul canaanean, având aceeași origine ca și evreii) brăzdau deja Marea Mediterană în lung și în lat, transportând la bordul vaselor lor comerciale vin produs în Grecia, în Italia sau în Spania. După fenicieni, despre care legenda afirmă că ar fi inițiat Elada în arta cultivării viței-de-vie, grecii au descoperit peninsula italiană (pe care o numeau Oenotria: țara vinului), către secolul al VIII-lea înaintea erei creștine, întemeind aici colonii și centre comerciale prospere
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sacre din temple. Este asimilată cu Inanna și cu Ishtar. Fenicia s-a aflat în teritoriul de pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane, cu orașe vestite: Byblos, Ugarit, Sidon, Tyr, cu economie și cultură înfloritoare în mileniile II-I î.H. Fenicienii, navigatori iscusiți, au întemeiat colonii, în secolele XII-VIII î.H, în Cipru, Sicilia, Sardinia, Spania, nordul Africii. Fenicienii o considerau pe Astharte ca fiind soția zeului canaanean Baal, zeul atotputernic al ordinii cosmice, al vegetației, al vieții și al morții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răsăriteană a Mării Mediterane, cu orașe vestite: Byblos, Ugarit, Sidon, Tyr, cu economie și cultură înfloritoare în mileniile II-I î.H. Fenicienii, navigatori iscusiți, au întemeiat colonii, în secolele XII-VIII î.H, în Cipru, Sicilia, Sardinia, Spania, nordul Africii. Fenicienii o considerau pe Astharte ca fiind soția zeului canaanean Baal, zeul atotputernic al ordinii cosmice, al vegetației, al vieții și al morții. Ea patrona fertilitatea naturii, vânătoarea, personifica planeta Venus. Zeița se amesteca în luptele oamenilor și ale zeilor, se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ale centrului apropiat de la Ras Ibn Hani, o altă reședință regală. Textele găsite acolo sunt redactate În diferite limbi și sisteme grafice, dar cele mai interesante sunt cele În limba locală, un idiom semitico-occidental redat printr-un alfabet asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tema regelui/fiului de rege care moare, dar care poate să se transforme ritualic dintr-un mort simplu Într-un strămoș și să se bucure de un cult din partea celor care Îi supraviețuiesc. 3. EPOCA FIERULUITC "3. EPOCA FIERULUI" 1. Fenicienii și cartagineziitc "1. Fenicienii și cartaginezii" Popoarele feniciene, așezate pe coasta mediteraneană Într-o mulțime de cetăți portuare cu un spațiu limitat, reprezintă din punct de vedere cultural elementul cu cea mai mare continuitate În istoria Siriei și Palestinei. Cetățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rege care moare, dar care poate să se transforme ritualic dintr-un mort simplu Într-un strămoș și să se bucure de un cult din partea celor care Îi supraviețuiesc. 3. EPOCA FIERULUITC "3. EPOCA FIERULUI" 1. Fenicienii și cartagineziitc "1. Fenicienii și cartaginezii" Popoarele feniciene, așezate pe coasta mediteraneană Într-o mulțime de cetăți portuare cu un spațiu limitat, reprezintă din punct de vedere cultural elementul cu cea mai mare continuitate În istoria Siriei și Palestinei. Cetățile lor (Îndeosebi Biblos) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o mulțime de cetăți portuare cu un spațiu limitat, reprezintă din punct de vedere cultural elementul cu cea mai mare continuitate În istoria Siriei și Palestinei. Cetățile lor (Îndeosebi Biblos) sunt atestate Începând cu mileniul al III-lea, Însă fenicienii ne apar În cea mai clară lumină mai ales la sfârșitul epocii bronzului și În epoca fierului, datorită unor izvoare precum scrisoarea lui El-Amarna sau textele din Ugarit, iar după 1200 Î.Hr., datorită izvoarelor epigrafice directe redactate chiar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sfârșitul epocii bronzului și În epoca fierului, datorită unor izvoare precum scrisoarea lui El-Amarna sau textele din Ugarit, iar după 1200 Î.Hr., datorită izvoarelor epigrafice directe redactate chiar În alfabetul și limba feniciană, articulată În diferite dialecte. Religia fenicienilor din Orient, la fel ca cea din Cartagina și din alte colonii occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru avea un panteon propriu și divinități tutelare proprii, puse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Astartexe "Astarte" (numită aici Baalatxe "Baalat" Gubal „Stăpână a Biblosului”) tinde să se identifice cu zeița egipteană Hathorxe "Hathor" și, mai târziu, cu Isisxe "Isis". Elementul masculin al perechii poliade se numește aici Adonisxe "Adonis", În izvoarele clasice, din fenicianul ’ad½n, denumire care acoperă o figură tipică de Baalxe "Baal" local. Acesta este protagonistul unei istorisiri tragice: după moarte este trimis În lumea de „dincolo”, după care i se Îngăduie totuși o Întoarcere parțială la viață. În cinstea sa se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la rândul lor, acoperă vechi zeități indigene, tipice pentru această insulă. O mare importanță avea și cultul lui Melqartxe "Melqart", care se confundă aici cu Herakles și care deține la Kition (Larnaka) rolul Baalxe "Baal"-ului cetății. În Egeea, unde fenicienii se așază ca o comunitate de negustori, există urme clare ale devoțiunii lor pentru divinitățile cetății de origine, cu tendința de a privilegia zeii cu atribuții marine clare: Baalxe "Baal"-ul din Berytos (=Poseidonxe "Poseidon"), Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu atribuții marine clare: Baalxe "Baal"-ul din Berytos (=Poseidonxe "Poseidon"), Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra fenicienilor În sfera magiei, vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie penetrării În Egipt a populațiilor semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte pe Baalshamin („Stăpânul cerului”) și Îi includea pe Malakbelxe "Malakbel" și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui Bel”, teonimul care amintește de fenicianul Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart" din Umm el-Amed) este un zeu tânăr identificat cu Hermesxe "Hermes" - cu trăsături solare, cu atribute care Îi subliniază legăturile cu vegetația și animalele. Un altar palmirez din Roma care datează din secolul al III-lea d.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne fac să vedem o figură divină tipică, războinică și legată de regalitate, formată În mediul tradiției cultului strămoșilor regali divinizați, atât de tipic pentru zona siro-palestiniană. Există destule indicii care să ne facă să presupunem o posibilă Înrudire cu fenicianul Melqartxe "Melqart", și acesta „rege” al Tirului, asimilat lui Herakles. În acest sens, trebuie menționată o inscripție greacă de la Amman, dedicată unei persoane cu rang Înalt, „gimnaziarh pentru două zile”, care poartă printre altele și titlul de „cel care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
6. Mitul 203 Abrevieri 206 Bibliografie 207 Religiile Siriei și Palestinei (Paolo Xella) 211 1. Introducere 211 2. Epoca bronzului 214 1. Ebla 214 2. Mari și amoriții 217 3. Emar 219 4. Ugarit 220 3. Epoca fierului 227 1. Fenicienii și cartaginezii 227 2. Arameii 233 4. Statele naționale: amoniți, moabiți, edomiți, filisteni 242 1. Amoniții 242 2. Moabiții 245 3. Edomiții 246 4. Filistenii 247 Abrevieri 248 Bibliografie 249 LUMEA CLASICĂ Religiile preelenice din Creta și micene (Paolo Scarpi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]