1,278 matches
-
sensul amplificării eficienței ei și a satisfacției participanților la actul de comunicare. Principalele concepte cu care operează analiza tranzacțională, utile în abordarea de față, sunt cele de stare a eului și tranzacție. Berne (1961) descrie starea eului în mod complementar: fenomenologic, este un ansamblu de sentimente, operațional - un sistem de pattern-uri comportamentale, iar pragmatic, reunind cele două puncte de vedere, un sistem de gânduri și trăiri emoționale care determină un sistem concordant de comportamente. Stările eului (Copil, Adult, Părinte) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
au pierdut motivația, mișcarea poate să fie scoasă în afara legii, liderii ei sunt incluși în structurile puterii, mișcarea se poate să-și fi atins scopurile fundamentale și să devină astfel de prisos. Examinând critic macroteoriile (a resurselor intelectuale, structuralist-funcționalistă, raționalistă, fenomenologică, culturalistă, a relaționării persuasive), ca și modelele generale, cum a fost și cel prezentat mai sus, trei reputați specialiști americani în problemă, D. McAdam, S. Tarrow și Ch. Tilly (2001), consideră că ele sunt puțin fructuoase în descrierea, explicarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație artistică, contemplare, joc, dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă. Experiența transcendenței este realizarea „trăirii subiectivității pure”, ca o „experiență internă și fenomenologică”, afirmă E. Husserl. Ea reprezintă actul de convertire a empiricului În transcendent, de afirmare pură și totală a Eului meu personal. Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
econo-miei; iar comerțul pe scară mare ca pe un fenomen nedrept, inclus în sfera hrematisticii. Gîndirea economică a lui Aristotel, ca și cea a lui Xenofon, de altfel, a lui Platon și a altor autori greci, ni se relevă ca fenomenologică, neautonomă și chiar naivă. Privite însă și analizate în contextul valorilor dominante ale vremii, atît spiritual, cît și al bazelor economice ale respectivei societăți, meritele lor apar ca incontestabile. 2.1.2. Evul Mediu În primul mileniu după Hristos, gîndi-rea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sugrumă, cu ajutorul mașinilor dorinței psihosomatice, cultura modernă. "Pentru a pune lucrurile la locul lor, orice metamorfoză trebuie interpretată ca o psihogeneză",, (Raymond Ruyer). Noua gnoză, la ispita atmosferei sacristiilor, încearcă restaurarea unei gîndiri teolo-gico-metafizice, fără distorsionările abuzive in-duse de metoda fenomenologică clasică, fără distrugerea mitului, o gîndire onto-teologică, potrivit căreia ființele sunt întemeiate din ființa comună, la rîndul ei întemeiată de Ființa supre-mă care își este propria întemeiere. Științele, ideologiile și tehnicile născute din această concepție bazată pe întemeiere cauzală repre-zintă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
La Harvard, a fost asistentul lui William James ca lecturer în perioada 1934-1935 și și-a publicat prelegerile în 1938 sub titlul The Place of Value in a World of Facts (Locul valorii într-o lume a faptelor). Utilizând metoda fenomenologică, Köhler consideră abordarea sub aspectul valorii ca fiind subiectivă. După doi ani (în 1940) a publicat Dynamics in Psychology (Dinamica în psihologie), lucrare ce îmbină psihologia Gestalt cu teoria câmpului preluată din fizică, introducând aici teoria sa despre efectele figurale
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
soluție clară se ivește. Sunt doar două mișcări („impulsurile” pot apărea și la șopârle) ce au loc și se referă la obiectiv. Figura 5. „Găsirea soluției” (insight) de către Chica Köhler (1925, p. 196) concluzionează într-o manieră ce pare „ne-fenomenologică”; și totuși, ea se bazează pe experimentele oarecum singulare, nerepetate obsesiv: „Cele două mișcări sunt: 1. Tragerea în direcția firului, un procedeu sensibil, a cărui punere în practică o dovedește Chica. Nici un om, darămite un cimpanzeu, nu poate ști dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teorie despre învățare. Premisa de la care pleca era următoarea. Întrucât pacientul este cel conștient de ceea ce-l doare (cognizant of what hurts) și de ceea ce experimentează, este necesar ca experiențele sale particulare să fie cele care conduc, adică lumea sa fenomenologică (his phenomenological world) sau lumea așa cum este înțeleasă de el. Învățarea trebuie să fie și ea o experiență ca să aibă înțeles (meaningful learning). Pentru a conta, cunoașterea trebuie să fie o „experiență a descoperirii” (experience of discovery), mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se va vedea, merită resuscitate într-o epocă mult mai copleșită de antiumanism tehnologizant decât cea în care a trăit Rogers. 8.2. Teoria libertății de a învățatc "8.2. Teoria libertății de a învăța" Rogers a decretat în manieră fenomenologică că nu există decât două tipuri de învățare: cognitivă și empirică (vezi Rogers, 1967, capitolul „The Facilitation of Significant Learning”, pp. 37-43; vezi și Sahakian, 1970, pp. 508-534). • Învățarea cognitivă (cognitive learning). După Rogers, unele forme de învățare par a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și biblioteca pentru a-și satisface curiozitatea despre râme sau bomba cu hidrogen sau despre sex. Sentimentul relaționat cu învățarea empirică este: „Acum iau ceea ce doresc («what I want») și ce am nevoie («what I need»)” - observă Rogers în manieră fenomenologică. Rogers a încercat să definească pe cât posibil mai precis cinci elemente implicate în învățarea semnificativă sau empirică (significant or experiential learning): 1. Are calitatea implicării personale 1. Întreaga personalitate, atât în aspectul sentimental, cât și în cel rațional sau cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
adeverit este astăzi indubitabil; profeția a fost chiar depășită și, în mod fatal, autorul ei a intrat în desuetudine încă de la sfârșitul secolului trecut. 8.3. Critica educației clasicetc "8.3. Critica educației clasice" Rogers a exprimat într-o manieră fenomenologică păreri despre învățarea curentă și cea empirică ce s-au constituit într-o teorie hermeneutică a educației, interesantă și utilă încă. Prin observarea instituțiilor educaționale la toate nivelurile (de la clasa întâi până la facultate), Rogers a încercat să extragă din comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
aceasta însemna că știința psihologiei ar fi mai mult o știință a înțelegerii decât a previziunii, o analiză a legitimității a ceea ce s-a întâmplat mai degrabă decât un control în prealabil a ceea ce se va întâmpla. Adică o disciplină fenomenologică și hermeneutică. Această linie a gândirii era confirmată de clienți (care se simțeau încrezători că se vor descurca într-o situație adecvată, de înțeles și sănătoasă), dar care nu poate prezice în avans comportamentul lor. Era confirmată, de asemenea, de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
clasă. 4.6. Evaluările profesorilortc "4.6. Evaluările profesorilor" Inevitabil, profesorii ajung să judece copiii în termeni de aptitudini, handicap, elevi-model, copii-problemă etc. - rezultat al unei supravegheri căreia elevii trebuie să i se adapteze. Mulți sociologi (de orientare interacționist-simbolică și fenomenologică) au studiat cum se formează aceste judecăți și ce efecte au ele asupra copiilor. 4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi?tc "4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi?" Brandis și Bernstein (1974) au observat că
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
schimb, dispozitivele economice, politice și altele prin care se distribuie averea, venitul și accesul la hrană conferă acestor condiții umane un aspect profund social." (Johnson, 2007, p. 319). În privința fenomenologiei, aceasta este studiul experienței umane conștiente în viața cotidiană. Sociologia fenomenologică, inițiată de Alfred Schutz, este studiul conexiunii dintre conștiința umană și viața socială, dintre configurația vieții sociale, pe de o parte, și modul în care oamenii o percep, gândesc și vorbesc despre ea, pe de alta (Schutz, 1967). "Sociologia fenomenologică
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
fenomenologică, inițiată de Alfred Schutz, este studiul conexiunii dintre conștiința umană și viața socială, dintre configurația vieții sociale, pe de o parte, și modul în care oamenii o percep, gândesc și vorbesc despre ea, pe de alta (Schutz, 1967). "Sociologia fenomenologică are la bază ideea construirii sociale a realității prin interacțiunea dintre oamenii care folosesc simboluri spre a se interpreta unii pe alții și a atribui semnificații percepțiilor și experienței de viață." (Johnson, 2007, p. 164). Fenomenologia a căpătat importanță pentru
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
fenomenologie, încercând să combine caracteristicile teoriilor acțiunii sociale și structurii sociale: lumea socială se construiește prin procese de tipificare, care dobândesc apoi o calitate obiectivă, dincolo de grupul care le-a produs" (a se vedea Marshall, coord., 2003, p. 239). Sociologia fenomenologică își ia drept obiectiv primordial studiul a ceea ce Schutz numea lumea vieții a fluxului familiar de rutine, interacțiuni și evenimente cotidiene, văzute ca fiind sursa nu doar a experienței individuale, ci și a configurației grupurilor și societăților (cf. Johnson, 2007
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
că "frumusețea este în ochii privitorului", deci omul este măsura tuturor lucrurilor; Descartes consideră subiectivitatea ca fiind o "ingenioasă deducție". John Locke o numește o "deducție cauzală". Kant vorbește despre "argument transcendental", Hegel despre "dezvoltare dialectică"; Husserl 4 despre "analiză fenomenologică", iar Sartre 5 consideră subiectivitatea liberă ca fiind conștiința însăși, o esență ontologică a existenței umane. J.R. Searle 6, de la Berkeley, California, susține că, din cele trei caracteristici ale conștiinței - unitatea, intenționalitatea și subiectivitatea - ultima este esențială. Spiralogia consideră "frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
a fost o idee revoluționară, precursoare a agnosticismului. 4 Edmund Gustav Albrecht Husserl (1859-1938), filosof, matematician german, ctitorul școlii de fenomenologie. Critică pozitivismul, istorismul și psihologizarea logicii. Pentru a te putea apropia de esența lucrurilor trebuie să recurgi la reducția fenomenologică. Husserl scrie Filosofia matematicii. Analizează prezentarea "proprie" și "improprie" a lucrurilor, "exemplul casei". Este ctitorul mereologiei sau știința părții (importanța superioară a părții față de întreg) și a intenționalității ca o caracteristică esențială a conștiinței (orice obiect "mintal" are o intenție
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
se ordonează și, prin analiză, sinteză, generalizare, se întrevăd aspectele fundamentale cu legăturile dintre ele. Dincolo de cunoașterea obișnuită prin simpla observare, se urmărește realizarea unor experimente, intenționat concepute prin care să se obțină răspunsuri neechivoc la problemele neelucidate. Cu materialul fenomenologic obținut direct din investigarea practică se ajunge la un moment dat să se poată formula un set de explicații coerente, care să justifice materialul faptic cunoscut. Pentru a putea opera mai ușor cu mulțimea elementelor problemei, se elaborează un model
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
este incitat spre căutarea conotațiilor, mai mult, spre descoperirea unei enigme, pe care ironistul refuză să o dezvăluie." Reticența ironică determină faptul că decodarea este defazată și ulterioară lecturii, există un timp al ambiguității În care enigma se păstrează. Orientarea fenomenologică, realistă și rațională este doar o pistă falsă (nu este preferința autentică a autorului), dar, menținută multă vreme, poate produce, În final, o răsturnare a criteriilor raționalității. Intr-o povestire a lui Kafka, Colonia penitenciară, este descrisă, În spiritul exactității
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fiind că, în realitate, nu se restaurează nimic important) este un pretext comod pentru a ignora celălalt aspect, mai profund și mai real, ce scapă oricărui tip de interpretare cu care ne-am obișnuit. Este surprins în mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident, înlătură orice judecată sau o transformă cu ingenuitate într-una apocaliptică. Restaurarea sau reacțiunea reală începută în 1971-1972 (după momentul 1968) este, de fapt, o revoluție. Iată de ce ea nu restaurează nimic și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și idioată. Privirea pe care băiatul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor provine dintr-o asemenea îndepărtare și este atât de străină, încât le sărăcește și le ridiculizează, politic și ideologic, măcar în aceeași măsură în care, dimpotrivă, le valorifică fenomenologic. Războiul și prizonieratul, văzute prin ochii aceștia care, la fel ca ochii adevăraților poeți, văd tot și aleg esențialul, apar ca o bufonadă imensă: aceasta și deoarece De Gaetano are mult sentiment, dar nu este sentimental și moartea nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui, la jumătate de drum între idei și pasiuni, românul era destinat să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin în cele mai vaste și complexe înfăptuiri ale sale. În aceste române culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută dinspre un eu, sinteză eu-lui cu lumea, dintre inconștiență și conștientă, dintre sensibilitate și intelect. Singurul lucru care nu se schimbă la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
faza suprafluidă la temperatura T=2,19K. 9) tranziții în stratul superficial . I.2. Clasificarea tranzițiilor de fază Având în vedere varietatea tranzițiilor de fază, în sensul extinderii lor într-o plajă destul de largă de substanțe ( solide, lichide) cât și fenomenologice ( simetrie, proprietăți electrice, magnetice), au apărut o serie de clasificări ale acestor transformări Astfel o primă clasificare a fost făcută de Fischer, care arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții discontinue, cele în care derivatele de ordinul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
mai nuanțată, nu reușește, totuși, să se desprindă de postularea, chiar și ne-voită, a unei „obiectua lizări“ a sacrului, care, în manifestările lui, poate fi decupat, spațial și temporal, interior și exterior, față de profan. în acest punct, asumarea proiectului fenomenologic de către Eliade nu este riguros consecventă, cedând ispitei de a insti tui sacrul ca instanță, diferită de profan. în continuarea acestor demersuri de precizare și nuanțare a înțelesurilor sacrului prin raportare la manifestările lui și la ceea ce este diferit de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]