1,523 matches
-
dintre logiciști, intuiționiști și formaliști în așa-numitele fundamente ale matematicii. Așa a ajuns la tema diferenței dintre esența formei cunoașterii și materia cunoașterii. Altfel spus, subiectivitatea cunoașterii ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
timp (zeci de mii de ani de către Guénon, adeptul ciclicității susținută de vechii indieni) sau, după doar circa trei mii de ani de formare a Europei spirituale prin greci și romani, la modernii care, naturalizând spiritul, vor trebui să practice fenomenologia intențională, după Husserl. Ambii autori au analizat problemele modernității în perspectiva intuitivă a rolului determinant al principiilor spirituale în întreaga existență (Guénon) ori a intuirii esențelor (Husserl). Ei au pus în antiteze, dar au și pledat prin critici mai aspre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Bogdanei (adică Darul lui Dumnezeu), cum s-a numit Moldova inițial, și multe alte subiecte canalizate de același ideal: perenitatea cultural-spirituală a românilor în sensuri variate, din care unele tind să rămână necunoscute și neaplicate în viețile lor de către oameni. Fenomenologia lui Ed. Husserl l-a atras pe "modernistul" scriitor Camil Petrescu (1894-1957). El i-a dedicat un studiu, apărut în Istoria filosofiei moderne, vol. 3, 1938, iar multe din ideile husserliene le-a folosit în elucidarea subiectelor din voluminoasa lucrare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
studiu, apărut în Istoria filosofiei moderne, vol. 3, 1938, iar multe din ideile husserliene le-a folosit în elucidarea subiectelor din voluminoasa lucrare de filosofie, terminată în anul 1940, Doctrina substanței, publicată de-abia în anul 1988. Numărul pasionaților de fenomenologie ca o nouă cale de evidențiere a importanței subiectivității umane intenționale a crescut la noi și peste Ocean. Atât scrierile lui Guénon, cât și multe din cele ale lui Husserl (traduse în limba română după 1989) au fost apreciate de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Orient pentru inițiative reparatorii ale Occidentului. O explicație mai abstractă a crizei umanității europene a susținut Ed. Husserl în anul 1935, la venerabila vârstă de 76 de ani. Filosoful era îndreptățit să se refere la propriul sistem speculativ, denumit "fenomenologie transcendentală" sau "intențională". Această construcție i-a fost sugerată în cursuri de către profesorul său vienez, Franz Clemens Brentano (1838-1917). Husserl a dezvoltat câteva din problemele conștiinței intenționale perceptive, a rolurilor ei în existența și cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative și boli (în sens metaforic, n.ns) ale națiunilor europene. Înlăturarea acestor fenomene se poate face prin "terapeutica naturală" de sorginte empirico-tradițională sau/și prin "medicina naturalist- științifică". Autorul își propunea să testeze capacitățile fenomenologiei transcendentale și ale științelor spiritului (sau "creierul culturii europene") pentru vindecarea maladiei numită "criza umanității europene". Vrând să ușureze înțelegerea proiectului său de către cititori, autorul sugerează să privească "criza europeană" din perspectiva teleologiei istorice a scopurilor infinite, sesizabilă pe căile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înrădăcinate în istoria omului care muncește, decide și vorbește. Habermas de aici pornea în construcția sa antropologică. Legăturile cunoașterii cu aceste interese sunt marcate de frecvente reprimări și de tot atâtea reconstrucții ale dialogului. Însă analizele despre interese făcute de fenomenologia transcendentală, de pozitivism (6) rămân la fel de speculative ca și cele pe care le susținea Heidegger în analitica Dasein-ului și mai ales în hermeneutica "grijii". (7) Habermas a conceput critica ca o teorie a competenței comunicative, formată din arta de a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și credințele pe care "tradiționaliști" ca Guénon și Durand le-au dezvăluit aspecte peste care cei menționați până acum au trecut. Tradiționaliștii Filosofii citați până aici și-au susținut punctele de vedere despre tradiție și reformă culturală fie de pe pozițiile fenomenologiei transcendentale husserliene, evocate în prima parte, fie ale unor idei pregătite printr-o "dialectică marxistă à la Marcuse", scandate în amplele mișcări liberale de masă din anii 1960 din Occident, descrise amănunțit de A. Bloom, mai în fugă de G.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
intervenția continuă a lenei, eșecului în istoria comunităților. Mai reținem sugestia că, ontologic, limita caracterizează ființa (metafizică, n.ns) iar nelimitatul duce către "nimicul pur". Privită împreună cu actele încercărilor (gr. peira) omenești, limita devine prudență (phronesis) în etica aristotelică sau "fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită", pe care autorul o numește peratologie. Împreună cu hermeneutica (filosofică la Gadamer, care recomanda "fuziunea orizonturilor", și științifică la W. Dilthey), cu iconologia și imagistica, peratologia devine partea centrală a antropologiei filosofice vechi și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a valorilor și virtuților morale, definitorii pentru lumile oamenilor de astăzi, de la cele mai "primitive" care se conservă prin tot mai rarele rezervații la cele mai "expandate" în Cosmosul Apropiat. (38) Structuralismul, hermeneutica și filosofiile mai vechi, de genul pozitivismului, fenomenologiei și existențialismului, nu pot lipsi din eforturile de înțelegere a orizonturilor și limitelor societăților și oamenilor care trăiesc în ele. În 1994, R. Trigg scria pentru ediția românească a uneia dintre cărțile sale că "Nici o persoană nu poate exista fără
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
19, 42, 51, 57, 64, 78, 86, 181-184, 267-3-268, 282 ezoterism / 88, 161, 174, 236, 346 F fascismul / 10, 16, 62, 346 Federația Rusă / 16, 28, 59, 72, 130, 216, 239, 242-243, 279, 303, 307, 314 Fénelon Fr. / 107, 110 fenomenologia / 89-90, 159 Festugière A.-J. / 140 Feuerbach L. / 77, 105, 184 filosofia contemporană / 286, 289 istoriei / 45, 234 socială / 36, 310, 315 filosoful-rege / 109, 264, 292 Florian M. / 92, 110, 289, 291 Fontenelle B. de / 103 Fortado C. / 67 Foucault
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mecanismul analitic al structurii. Formele de analitică în care se articulează o bună parte a gândirii contemporane și despre care am făcut doar câteva exemplificări mai semnificative, trimit la o considerare fenomenologică a realității ca și condiție comună a lor. Fenomenologia este baza folosirii metodologice a analiticii. Aceasta din urmă, de fapt, se poate organiza orizontal, poate clarifica conexiunile și evidenția raporturile doar dacă contextul la care se referă este oferit de prezența fenomenului pur, adică dacă într-un atare context
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fapt, se poate organiza orizontal, poate clarifica conexiunile și evidenția raporturile doar dacă contextul la care se referă este oferit de prezența fenomenului pur, adică dacă într-un atare context s-a îndepărtat orice temei metafizic și orice deformare psihologică. Fenomenologia este astfel punctul de plecare comun al unei mari părți a gândirii contemporane, într-un fel reprezentanta ei de bază, mai ales a instanțelor sale de clarificare totală. Fenomenologia este în special o metodă, o atitudine, un fel de a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
context s-a îndepărtat orice temei metafizic și orice deformare psihologică. Fenomenologia este astfel punctul de plecare comun al unei mari părți a gândirii contemporane, într-un fel reprezentanta ei de bază, mai ales a instanțelor sale de clarificare totală. Fenomenologia este în special o metodă, o atitudine, un fel de a privi lumea. Pentru a-i indica propriile procese s-a folosit uneori expresia sugestivă de «purificare a privirii». Ideea de bază ce susține întregul discurs fenomenologic este convingerea că
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresivitate este îndreptată întotdeauna spre alte conștiințe. Expresivitatea și comunicarea, prin referința reciprocă, evidențiază temeiul lor comun și unitar în ceea ce este corporal, perceput la nivel trupesc. Aprofundarea acestor elemente ar însemna, în bună parte, dezvoltarea unor teme specifice ale fenomenologiei husserliene, aspect ce nu intră însă în interesul acestui studiu. Ne-am referit la ele doar pentru că sunt reprezentative pentru noua perspectivă fenomenologică și pentru sensibilitatea, de multe ori nereflectată, dar puternic simțită și trăită. Multe din obiceiurile și atitudinile
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum, pune probleme care cer noi categorii de interpretare, deschide o problematică antropologică în termeni diferiți de cei tradiționali. Și în acest domeniu fenomenologia joacă un rol important întrucât, pentru a clarifica multiplele chestiuni legate de sens și implicate în contextul sexualității, este necesară identificarea unei idei care să dea sens fenomenului sexual și pe care se pot construi mai apoi alte sensuri. O
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vorba așadar de un orizont și nu de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de a accede la însăși integralitatea ei. Cazul socratic rămâne ca paradigmă a condiției filosofului în fața puterii, o condiție a căror figuri emblematice nu sunt doar cele indicate. Între opoziția lor, chiar în interiorul aceluiași fundament teoretic, se articulează o vastă fenomenologie. Între cana de cucută dată lui Socrate și guvernul republicii lui Platon se pot identifica, de fapt, poziții intermediare, iar acestea pot marca și astăzi condiția existențială a filosofului: opoziția clară, distanța; alianța cu principele, filosoful consilier al principelui; filosoful
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
opoziții sau, cel puțin, a unui neajuns între experiența de credință și decizia de a urma o riguroasă și radicală cercetare filosofică în sensul tare al expresiei. O astfel de contradicție, sau mai simplu, acest neajuns, reprezintă o caracteristică a fenomenologiei conștiinței filosofului credincios, este o situație limită datorată deseori unui temei inadecvat pus la baza problemei sau slăbiciunii spirituale a cercetătorului? Putem să începem cu o considerație mai degrabă elementară, dar care totuși condiționează demersul nostru. Cu cât mai tare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trecut al modernității mai timpurii, pentru a ne referi la o societate tot mai individualistă. Abordarea specifică proiectului iluminist de societate și paradigmelor sociologice clasice este una de tip realist, care contrastează puternic cu abordările constructiviste inițiate și realizate de fenomenologia sociologică sau de neoinstituționalism. Individualitățile și relațiile sunt considerate ca fiind generice, în sensul că sunt eludate multe specificități istorice și contextuale și sunt invocate cu insistență raporturi de determinare și constrângere. Să observăm cum referințele teoretice se fac în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fără a se reduce însă la ea. Nietzsche a vorbit despre conectivele evidente între tragedie și mitologie 1, observând că tragedia nu poate supraviețui morții acestui sistem de credințe, convenții și mentalități care este mitologia. În lucrarea sa, Tragicul, o fenomenologie a limitei și depășirii, Gabriel Liiceanu afirmă că „mitologia cu virtuți tragice, de tipul celei care a făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
trăind, decât murind pentru faptele sale. După Nietzsche 2, tragedia presupune un sentiment pesimist al vieții, dar și o atitudine etică afirmativă și eroică. Întradevăr, așa cum arăta G. Liiceanu, „teoria tragicului nu și-a câștigat maturitatea decât atunci când înlăuntrul unei fenomenologii a răului, morții și suferinței a știut să descopere nașterea paradoxală a binelui, vieții și bucuriei”3. II. Trei mari autori tragici, o singură legendă: Electra II.1. Marile Dionisii, cadrul reprezentațiilor dramatice Această sărbătoare, care are loc la sfârșitul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Bogdan Dragoș precum au văzut înflorind crinii Casei de Valois în herbul lui Alexandru Vodă. Ca un asemenea crin alb să se prefacă în ardei roșu, de proveniență fanarioto - bulgară, iată un problem psicologic ce merită atenție și a cărui fenomenologie, a cărui serie de evoluțiuni, o vom împărți în următoarele stadii: Stadiul întîi. Stare nervoasă de superescitare a instinctelor conservatoare c-o nuanță de feudalism. Confundare lesne de înțeles, deși eronată, a binehrăniților Pătărlăgeni cu marii criminali ai tragediilor lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este intitulat, fără alte explicații în text, Un complex al lui Oedip răsturnat. În succesiunea lui Rebreanu, D.R. Popescu ar fi tentat și el de „romanul total”. Introducerea la Incursiuni în literatura diasporei și a disidenței (1999) se dorește o fenomenologie a exilului, dar, în afara câtorva recenzii la cărți privind această problemă, autorul nu oferă și principiul unificator, astfel încât volumul, care ar fi trebuit să încheie „panorama” critică a literaturii române moderne, rămâne un survol pe deasupra fenomenului. SCRIERI: Fantasticul în proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]