714 matches
-
sistem medical din Europa, sub Albania, Bulgaria și țări trecute prin război, cum sunt cele din spațiul iugoslav. După 1989, nu a fost construit decât un singur spital, în Iași. În celelalte se moare din cauza infecțiilor instraspitalicești, aparatură nouă zace ferecată în subsoluri, iar o anchetă deschisă de curând este simbolul întregului sistem- o secție pentru marii arși se dovedește a fi o instalație performantă de tratament anti-aging luată la suprapreț. Un alt afiș care s-a viralizat pe rețelele de
Conjurația imbecililor. Șoferii, secretarele și rândașii partidului s-au instalat în funcții și se pregătesc să ne conducă () [Corola-blog/BlogPost/339215_a_340544]
-
pădurea deasă, când Cocorii vin acasă și cântă de bucurie. Matinal, codrul răsună zi de vară până-n seară, pe soare și vreme bună. Iubirea renaște iară și perechi în ea adună, pentru iluzii de-o vară. Sonetul dorinței Cu speranța ferecată-n amintire, când iubirea plutește pe aripi de dor, chemarea inimii se înalță în zbor. Dorință să-mi ducă în a ta privire. Prin arșița Verii, de al lacrimei izvor, dorință în care te aștept să revii, un veac te
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
asfințitului apele nopții. Însingurarea se furișa în vânătorii de comori scormonind în cenușa necropolelor, pietrele se obișnuiseră să nu vorbească doar să sclipească din când în când în râuri ochi de flacără. Tărâmul rămas cu aer de templu gol se fereca în dorința îmblânzirii de sine și zâmbea celor lipsiți de prejudecăți. Diminețile lichide acopereau același gând al depășirii limitelor, strigătul unui clopot tulbura pădurile, păsări de metal țineau sub aripi răsăritul. orizontul galben se ridica din ape. Referință Bibliografică: Apele
APELE NOPŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341291_a_342620]
-
Acasa > Poeme > Antologie > EREZIA OPTIMISMULUI FATAL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ca orice utopie Citadela Binelui Absolut are toate porțile ferecate Pe câmpul de luptă din jur Te (z)bați cu tine însuți pe viață sau pe moarte Nu mai contează um bra aproapelui sau discreția îngerului de pază Sunt tolerate în cușca fiecărui indi vid Castrată omenirea a tras jugul
EREZIA OPTIMISMULUI FATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342065_a_343394]
-
mai departe dar, unde am rămas? -La...la Nuștiucând și Nuseștie... -Ah, da! ...poruncesc: -Vistiernicul Soare, scânteind în Lună Plină cu fulgere prin Norii lui Magellan, va deschide cu Cheile Zorilor din corola sa solară, lacătele Lacrimilor Înghețate ce au ferecat Porțile Speranțelor ale vistieriei. Praful de stele, adunat de milioane de ani va fi împrăștiat de meteoriți și asteroizi pe Sfera Celestă, în tot Neantul, în toate inelele galactice, până dincolo de Proxima Centauri. Puneți suflet și dragoste la această lucrare
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
rădăcinile în sus Și de-atunci bărbatul își tot cară Crucea Mântuitorului Iisus. Prin cuvânt divin al spațiului curbat Ne adâncim în vârtejuri proaspete de briză Zăbovind mereu într-un păcat La margine de univers,pe o baliză Cu sufletul ferecat într-o valiză. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: La margine de univers, pe o baliză... / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile
LA MARGINE DE UNIVERS, PE O BALIZĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342557_a_343886]
-
va renaște, Voi apărea și eu, atunci, în primul ceas, Dintr-un măreț regat eternizat în noapte, În care numai eu am mai rămas. Mă simt uitat în timp, 'ntr-o lume paralelă, Într-o cetate tristă, ascunsă pe pămînt, Sunt ferecat în ea, și nimeni nu regretă, Că am placat demult, sub sacru legămînt. Privesc acum din umbră legat de a mea soarta, Spre muntele ce-mi stă acum în loc de poartă, Aș vrea să-l urc din nou legat de-o
VOI VENI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342691_a_344020]
-
de ieri Devin tot mai mici Până dispar într-un punct... REPETIȚIE Zilele copie nopțile În oglindă Iatacului cu tapet Și anecdote răsuflate Privesc laguna Prin fereastră deschisă De la pervazul meu cu pernuța Prin casă se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde Într-un joc inventat când surfez Peste lanurile vecerniei Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică ceață-arcuită Bronzata în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroșite
VERSURI DE DEPARTE de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341545_a_342874]
-
-o, amplificandu-ne cu fiecare ocazie individualismul, egoismul. Ne-am plăcut atât de mult pe noi înșine, încât de frica atingerii din afară, a alterării egoului supradimensionat, ne-am încins cu centuri după centuri, pe care mai apoi le-am ferecat temeinic. Acum avem prea multe chei de căutat, prea multe lacăte de descuiat, pentru a ajunge la adevărata noastră ființă; la propria natură de fapt. Știu că are dreptate dar simt nevoia să polemizez. Mă abțin cu greu. --Dai dovadă
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
prea năzdrăvan. Venise mașina ce avea să-i ducă, Trecură prelung pe lângă o luncă, Pe la care au mai venit și-altă dat, Cu prietenii veseli la un scăldat. La internat într-o cameră fiind, Cuvinte deștepte cam nezăbovind, I-au ferecat pe vecie-n prietenie, De i-a legat cuvinte de cucernicie. Vrednicia de a fi lor înșilor fideli, Înțelepciunilor fără de corecteli, Dintre a relațiilor cele de amici, Ce n-au inimi mici ca de licurici... Începutul anului li s-a
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
odoarele de mare preț se numără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiție, de către Doamna Maria de Mangop - soția Sfântului Voievod Ștefan cel Mare - în 1472 din Constantinopol și craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit și dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488. Timpul alocat vizitei acestui obiectiv înscris în agenda de lucru a doamnei Rodica Rodean fusese deja depășit. Trecuse de ora prânzului. O parte dintre noi se întrebau unde
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
-n sufletul-grădină de flori înrourate te caut cu privirea iar peoapele-mi plecate regretă rătăcirea rămân înlăcrimate căci asta mi-e menirea DEZAMĂGIRE Am așteptat un semn dar nu mi-e dat Să-mi bucur sufletul însingurat de vreme Ce-i ferecat de nu știu ce blesteme Iar tot ce mă-nconjoară e trist și-nnegurat. Demult, când totu-n jur se năruise M-am cufundat într-un ocean de-amar Și chiar de-aș vrea să scap e în zadar Rămân neputincioasă și mă
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
iubi. Deasupra acestora nu se mai află, practic, nimic. Cu excepția divinității creatoare, evident. Atunci când așez pe hârtie idei, mă simt acasă și tot ceea ce mă definește ca ființă și neființă, deopotrivă, face parte dintr-o emoție totală și unică, ce ferecă și desferecă nu oricum, ci cu migală și tumult, un univers al spiritului omenesc intersectabil în orice clipă cu un altul născut deja din lumina și din întunericul acestei lumi cu iz de aparentă imperfecțiune. Și nu e vorba aici
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
gândirii Îmi port visul pe nisipul fierbinte, De țărm se sparge valul nemuririi Iar marea șoptește cuminte. O apă lină curge-n stele Și peste cer se-așterne vis, Călător al unei clipe efemere Pășesc pe țărmul încins. O poartă ferecată peste nori Am descuiat cu cheia unui gând, Visul renaște în câmpul de flori Cu miros de cer și de pământ. Călător voi fi spre zarea cea albastră Unde cerul coboară pe pământ, În tril de pasăre măiastră Îmi dezmierd
CĂLĂTORUL de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343321_a_344650]
-
om lipi și l-om șui și arbor ape vechi catarge... Așa ne-am fost și noapte și azur Lumină și-ntuneric și splendoare; pe malul mării cu nisip velur la vremea când se-ntorc în port cocoare... Precum cuvântul ferecat în tom în mine implantat ești ca-n genom. CEZARINĂ ADAMESCU Prier, 2012 Referință Bibliografica: SONETE PRIMĂVĂRATICE - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 474, Anul ÎI, 18 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarină Adamescu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
readuc lumina. Când gloata e meschină, făcând rău fără rost, Mi-ar plăcea să fiu cactus... Să-mi pun spinii drept scut, să stau la adăpost. Când sulițele încinse în suflete străpung, Mi-ar plăcea să fiu cactus... Cu gânduri ferecate-n tăceri care împung. Mi-ar plăcea să fiu cactus...rămâne o dorință, Poate în altă viață ...dac-o fi cu putință. Referință Bibliografică: Rondelul cactusului / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016
RONDELUL CACTUSULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340182_a_341511]
-
propriului spirit. În van îmi spărgeau urechile sufletului cu îndemnuri insistente, să iau vreo decizie, sau să fac anumite lucrurice mi-ar fi schimbat viața. Consideram pe atunci absurd să-mi plec urechea sufletului la strigăte fără culoare și formă, ferecate în lumea prohibită și ignoram de cele mai multe ori plânsul îngerului în vise. Mă străduiam să fac ceea ce credeam că se cuvine și e rațional, căutând să rămân ancorată în dimensiunea unde forța gravitațională mă ținea cu reminiscențe de materialism dialectic
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian bazileul ridicându-și fruntea tivită-n laur ,,Kyrie eleison, Kyrie eleison ˮ, un murmur se n-alță deodată
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
ei s-au îngrijit. Te-am simțit ca o soră, uneori ca o mamă. Multe -am mai învățat noi una de la alta! Ne-am încredințat secrete Pe ale mele, tu le-ai luat cu tine. Ale tale sunt pe veci ferecate in mine. Of, Doamne, cum m-a paralizat, cum m-a încătușat inerția-mi, iar pe tine, pudoarea si rușinea! Din cauza lor, am pierdut zile, și luni, și ani întregi, și n-am vorbit destul, nu ne-am văzut destul
TE-AI DUS (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378332_a_379661]
-
Lumini ce doar în mine strălucesc. Că prinsă ești în visurile mele Și nici nu vreau acuma să gândesc. Cu dalbe falduri de pură femeie Și orbitoare-n vraja-ți mă ascund. Tu mi-ai furat a gândurilor cheie Ce ferecate-n mine m-au durut. Tu-mi stai plăpândă și vezi în lumină Ceva ce ți se pare pur nepământean. Mă uit la tine ca la stea divină Sărutul fugitiv eu ți-l furam. Întinde mâna-ți caldă spre perdele
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
unui gând, menit să iște Cohorte sinilii de amintiri, - n depărtare. Iubite, nu pot pașii să -mi înving În fiecare vară- n gând, privind, Mă poartă pe al mărilor pustiu Căci e în mine, încrustat și viu Glasul de valuri, ferecat în tainice luciri. Mi- e dor să scriu sub soarele duios Cu degetele pe nisip, plutind în amintiri, Adulmecând ivirea vreunui nor umbros, Poeme despre neuitatele iubiri... Referință Bibliografică: POEME PE NISIP / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
Literatura > Beletristica > A CÂTA OARĂ...(SONET) Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului A câta oară drumul ne desparte Desculți să rătăcim printre cuvinte, Să ne scăldăm în lacrimile sfinte Ce-au ferecat trecutul într-o carte? Nădejdea să ne-ndrume înainte- Îți cer să lași regretele deoparte Și nopțile care-au plecat deșarte Se tânguie-n aceeași rugăminte. De ce să renunțăm la tot și toate Când încă multe-au mai rămas de
A CÂTA OARĂ...(SONET) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378617_a_379946]
-
atriu drept Și-acuma tare se frământă, să plece sau să-mi stea în piept? Că a venit un zburător, de la vreo câțiva ani lumină Neobosit și călător, fără popas, fără hodină Să vadă de mi-e dorul slobod sau ferecat în atriu stâng, Să vadă de mi-e bine-n lume, dacă trăiesc sau de mă frâng. Să simtă el, cu boarea-i rece, cum plâng, când plâng, cum tac, când tac Cum, fiindcă știu că este înger, izvor în
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le mai vrea nu-i nimeni să le ierte sufletele ferecate în lut când chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul când din lutul veșniciei s-au făcut lucrurile cu strigat de piatră, strig azi despre lutul pătimirii noastre cum a mistuit atâtea vremi și atâția Prometei... Referință Bibliografica: Statuie
STATUIE IN AMURG de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381990_a_383319]