361 matches
-
a justiției. În care altă profesiune s-ar fi putut Întîmpla așa ceva? Nimeni nu va pricepe aceasta afară de noi care ne-am simțit destule ori neputincioși ca și cei pe care Îi judecam, lăsînd mai Întotdeauna În asemenea Împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută În secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare Întunecate unde-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
judecam, lăsînd mai Întotdeauna În asemenea Împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută În secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare Întunecate unde-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să Înțeleagă toate acestea ținînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica mică era degajată și toate lemnele din partea aceea, un perete întreg, lipseau. Mă uit mai bine și văd că și peretele stivuit din stânga era înjumătățit... Am înțeles într-o clipă ce se întîmplase. De la cărți și lucrurile mele personale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica mică era degajată și toate lemnele din partea aceea, un perete întreg, lipseau. Mă uit mai bine și văd că și peretele stivuit din stânga era înjumătățit... Am înțeles într-o clipă ce se întîmplase. De la cărți și lucrurile mele personale de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica, pentru că la noi rânduiala... Însă prințul nu mai apucă să fumeze. În vestibul intră un tânăr cu niște hârtii în mână. Valetul se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la prinț. — Gavrila Ardalionovici, începu valetul confidențial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
inimii sălbatecă / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme” de până acum, începutul unei anumite degajări de supraâncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina în Petre Schlemihl și Patmos, restrângând dispersia asociativă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o speranță; ușa deschisă șansa dialogului. Ferestrele au tot un rol simbolic în imagine; de la ferestrele enorme, care ne dezvăluie tot ce se petrece în planul III, la fereastra cu proporții normale, care ne prezintă atât cât trebuie, și până la ferestruica de închisoare, prin care pătrunde o firavă rază de lumină. Avem ferestre cu forme verticale care aspiră spre înălțimi, spre cer, sau cu dominantă orizontală, care accentuează apăsarea și presiunea unei existențe mediocre. Dar aceste goluri pot fi transparente, opace
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fără adâricime". Îl văd pe Don Juan într-o chilie, într-una din acele mănăstiri spaniole pierdute pe o colină. Și dacă mi-l închipui privind ceva, atunci nu mi-l închipui privind fantomele iubirilor trecute, ci, poate, printr-o ferestruică fierbinte, câmpia tăcută a Spaniei, pământ magnific și fără suflet, în care se recunoaște. Da, pe această imagine melancolică și plină de strălucire trebuie să ne oprim. Sfârșitul ultim, așteptat, dar niciodată dorit, sfârșitul ultim e vrednic de dispreț! COMEDIA
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Unica ieșire care străpunge incinta este prevăzută și ea cu o triplă protecție: placa grea de lemn a podului mobil, ridicat la perete cu ajutorul unor lanțuri, apoi poarta zăbrelită, enorm grilaj metalic urmat de o poartă barată cu fier. Prin ferestruicile asemenea unor strîmte fante practicate direct în zidul turnurilor, apărătorii aruncă săgeți (mai tîrziu cu ajutorul arbaletelor) asupra atacanților ochiți, astfel, din flanc. Prin găurile podelei meterezelor, galerii construite în afara și deasupra zidurilor, se aruncă pietre mari sau se lasă să
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă repăd spre găzuțul care ardea pe prichiciul sobei, stâng mucul de lumină care pâlpâia sfielnic și ne tragem amândouă, eu și Profira, la marginea pervazului celor două ferestruici, să vedem ce face namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă rugăciunile la ceas de primejdie și rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de a fi trimis la Zalmoxis ca mesager. Inițial, am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de a fi trimis la Zalmoxis ca mesager. Inițial, am început să vorbim în limba geților, chiar dacă interlocutorul meu cunoștea bine greaca și latina. Știa deja totul despre mine. Citise chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ăsta e singurul lucru pe care l-au făcut: ne-au dat voie să ieșim din vagon, să ne spălăm și ne-au dat apă. Apoi ne-au urcat iarăși și - spre Auschwitz. Interesant e că atunci când mergeam, vedeam pe ferestruica aia niște oameni Îmbrăcați În haine vărgate și ziceam: „Oare ăștia ce-au făcut?”. Vedeam și soldații de lângă ei. Nu ne-am Închipuit ce o să se Întâmple cu noi. Aici e o greșeală foarte mare a americanilor și a rușilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mult. Acolo am urcat cumva În vagoane pentru vite, acoperite, cu obloanele trase, circa 70 de persoane Într-un vagon mic, cu o fereastră mică și cu sârmă ghimpată, ca să nu putem fugi de acolo. Dar cum să ieși pe ferestruica aia? Am pornit fără mâncare și am mers patru zile și patru nopți, iar pe 29 mai am ajuns la Auschwitz. Nu se poate descrie ce a Însemnat pentru 70 de oameni, bătrâni, bolnavi, femei, copii, fără apă, fără mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Era o închisoare mare, pă patru sau cinci nivele, cu celule de-o parte și de alta. Mijlocul era gol, cu plasă de sârmă... Fiind foarte mulți arestați, toate celulele erau pline... Deși mai reușeam să vorbim pe-afară pe la ferestruici, n-aveam nici un fel de legătură cu familia sau cu exteriorul... Absolut nimic. Eu cel puțin, în această perioadă dă la arestare până la eliberare n-am avut nici o legătură: nici pachet, nici scrisori, nici vorbitor, nimic, nimic. V-au bătut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de pușcărie... dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla în cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram în palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer... și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începând cu mobila și tablourile și sfârșind cu antichitățile așezate în firidele adânci ale ferestruicilor - era în perfect acord cu acea construcție medievală și trăda un bun-gust desăvârșit. Am aflat că proprietara, care era profesoară, se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
unei călugărițe cu îndemnul de a-și alege singură canonul. Ea a cerut să i se dea de mâncare la două zile, la patru zile, apoi s-a mutat într-o chilie astupată și a primit hrana printr-o mică ferestruică. Așa a vrut să trăiască ultimele zile, așa a și murit. Maria, nepoata avvei Avraam, este o fetiță nevinovată crescută în mânăstire, unde a învățat Psaltirea și alte scripturi. Unchiul ei, avva Avraam, care a adus-o în mânăstire, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
special: ele erau veceurile. - Bine, dar unde se duceau toate cele pe care le slobozea omul? îl întreb pe... ghiduș. - Jos. Mai ales în capul oaspeților nepoftiți - râde cu poftă omul. Deasupra porții de intrare în fortăreață se află o ferestruică în formă de cruce. Șugubățul ghid ne explică: - La această cruce nu se închina nimeni, prin ea se trăgea asu- pra invadatorilor. Interiorul, compartimentat, masiv și auster, te duce cu imaginația până în depărtatul timp al Evului Mediu. Cu toate încercările
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
după multe clipe strada mă chema iarăși, balansul corpului în mișcarea pașilor purtați pretutindeni rămânea o provocare. M-a servit ca pe vremuri cu o dulceață de caise cu sâmburi gustoși, muiați de sucul gros și dulce. Atunci am văzut ferestruica dinspre curte. Era deschisă. Pe peretele din casă, am deslușit în razele soarelui portretul unei tinere cu zâmbet diafan. Am început să număr anii. Mă întrebam, desigur, dacă se aflase pe perete și la ultima mea prezență. Mă îndoiam, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
speteaza lăsată pe spate. Înainte de a mă așeza, am privit cuvertura de aceeași culoare cu cea de pe banca de afară ce acoperea un pat de lemn masiv cu o lustruială veche, negricioasă. Aerul mi se părea greu de respirat, deși ferestruica dinspre curte era larg deschisă. Aș fi vrut să dorm și să mă visez în altă parte. Sau aș fi vrut să plec atunci, dacă nu trebuia s-o aștept pe mătușa. Mă simțeam obosit, agasat. Ticăitul ceasului de pe perete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să iasă, să iasă. M-am ridicat și m-am apropiat de peretele pe care se afla desenul, ceasul ticăia în spatele meu. Aproape înfiorat am întins mâinile spre el. Rama era lustruită. Am preferat să mă retrag, fără teamă. Prin ferestruica mică răzbeau glasurile vesele de copii jucându-se sub arbori. Am luat tabloul și l-am întors pe dos, cartonul era îngălbenit de timp. L-am șters ușor cu brațul dar nu avea praf. Atunci am văzut dedicația pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu limbile negre uriașe, întipărite parcă pe cadranul alb. Ticăitul nu se mai auzea, auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele verzi ale copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în altă vară. Și, deodată, mi s-a făcut iarăși somn. Mă luptam din răsputeri să nu adorm. Poate aerul încărcat din cameră era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gestul ei de a da la o parte „un colț de pocladă, ca s-audă și mortul și să se uite la cer cu găvanurile negre ale căpățânii” - credința că el „vede” și „aude” toate, „numai nu poate vorbi nemică”. Ferestruica se face și pentru ca „pe acolo mortul să se poată uita în rai...” înmormântarea însă ocupă, în film, un spațiu narativ mai mare decât în roman și este prezentată cu toate elementele specifice acestui ritual: buciumul, pomul care însoțește carul
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
fusesem arestată în același timp cu un „lot“ (așa li se zicea) de tineri care făceau parte dintr-o mișcare de rezistență care fusese lichidată în primii ani ai regimului. Un băiat care mă cunoștea, Ionică Varlaam, mă zărise la ferestruica celulei mele. Fără îndoială că era unul dintre cei care erau torturați în noaptea aceea. A doua zi, am avut prima întrevedere cu maiorul Ionescu, anchetatorul, care mi-a cerut să scriu o lungă declarație detaliată în care a trebuit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]