28,109 matches
-
înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
citește și recitește jurnalul tău când vine la noi Eu nu l-am citit demult și l-am uitat tot așa ca el și mă pregătesc să îl reiau mi-e dor de cum te bucurai tu la ski, cum resimțeai fericirea alunecând pe zăpada sticloasă, amator dar hotărât să revii iarnă de iarnă am un tablou de la mama într-una din camere cu un peisaj de la Balcic și de câte ori ridic ochii spre el te văd la plajă inspirând aerul fierbinte și
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
care pe om vine femeia să-l meșteșugească... Mirele Mamei Pământului, mă iartă, iartă, Dă-mi Floarea Făinii, Mama Pitei, Colacul de Sâmbră La masa celora ce-mi caută ceartă Și mă caută cu laudă strâmbă, Pune-mă la Galele Fericirii Cu Miresele Salmoxine Sofine care-și așteaptă Mirii, Și-om rupe pâinea Bucuriei la Masa cu Soarele între toți Domnii cu Numele Tapae -Locurile de unde-am plecat între toate popoarele Și-am primit nume de munți și ape, Du-mă
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
azvârle sub streșini de periferie cum le uită acolo cum le ispitește să se-mbete crunt cu tot soiul de amintiri care de care mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire e pregătită de mult - în anxioase culise - o cădere banală de cortină și câteva ropote de aplauze hilare vor înghiți într-un vuiet grotesc toată scena toată tărășenia și iată - va bolborosi chiar gura ta fără tine - și iată - chiar
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
putea fi scenele terifiante prilejuite de bombardamentul aviației anglo-americane asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944 (tot în zi de 4, Doamne Sfinte!). Cum-necum, am ajuns în fața locuinței mamei Dora, cufundată în același întuneric de nepătruns și de rău augur; din fericire, ici și colo se agitau pe la geamuri luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
vor face acte și va putea primi oferte de rezidență oriunde în lumea liberă, chiar și-n America și Australia. În caz că va fi prinsă la graniță, îi spuse, să-i telefoneze neapărat ca să intervină la cunoștințele sale din Poliție. Din fericire, n-a fost nevoie să apeleze la domnul Carsky, deși a trecut granița printr-un loc ales la întîmplare, la fel de ostil ca ziua aceea de miez de noiembrie friguros, întunecată de nori și ceață saturată de burniță. A luat-o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Numai vreo doi rechini de presă veniseră cu nevestele și se holbau la țîțele modelistelor. Le-ar fi trebuit o cură de curinol compensat, gîndea Telu. După vreo șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
sângele tuturor curge împins de aceeași speranță făceau ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalți temerari și să simtă gustul unei fericiri spre care tânjește orice suflet omenesc: bucuria exploratorilor. Leonard adunase suficient material pentru film și se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
plugul ara pieptenul pieptăna acul cosea oglinda oglindea foloseam lucrurile pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream le împrumutam, le schimbam, le trimiteam de-acasă să pască depărtările și era așa de bine și cald, fericirea era posibilă pe-atunci trecea pragul casei la chindii și noi comunicam unii cu alții așa cum comunică apele în mare. Apoi a trebuit să ne întoarcem la lucruri să le despuiem de forme să le jefuim de conținut să le
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea ne visează într-o limbă moartă la masa cantinei studențești cuvintele se-ntind între noi năpădite de-un somn tiranic inimile noastre: doi maci de fier și-un fluture intrat în sevraj nu știu să flirtez la naiba și azi
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ceară dreptul e un mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima roasă de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din tine o putere ce drămuiește fericirea într-un război fără tabere adverse însă cu o miză mult mai mare: corpul mișcat din loc de o durere vecină cu dragostea străzile nu duc nicăieri pentru că se termină acolo unde pierzi sensul lovirii și nu poți să-l
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
în mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară. Din tot ceea ce am trăit ca moarte Chiar și osemintele mele adunate în urne De mii de ani se arată sub sabie
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
se arată sub sabie și aromă Duse pe scuturi de duhurile celor vii. Ține-mă bine în brațe - îi spuneam mereu mamei Când abia învățasem să merg - Țineți-mă bine în brațe, duhuri Ale nemuritorilor intrați în oameni Și făcuți fericire și joc. * îmi vine să plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde rugul, Pentru a mă trage în plămânii săi Până la
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i se uscase pe buze. Atunci a venit toboșarul ascuns Și a anunțat verdictul: Locul acesta va rămâne plin de el Până la sfârșitul veacurilor, și dincolo. (10 ian.-31 mai 2007)
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
secară al tainei de pe urmă ce va fi fost oare în pădurea de fagi se simte dâra a ceva ce nu există precum o fugă de idei ca un coșmar cu bonetă catilinară și tristă trandafiri cățărători năvălesc în turla fericirii pe loc sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului doar pentru a lua-o de la început Putrefacția purității și puritatea putrefacției Pe Himalaia urlă zăpada cu palmele împreunate V Cât din noi a fost dat întâmplării Și cât erorii
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
de pomana Omului cea de drum lung. Și dintr-odată s-a dus, s-a purtat dintr-odată mai iute ca gândul Nu sfârșea cuvântul, numele locurilor, Cât și ajungea într-acele locuri, șla ele.ț Spune: Omule-Pomule de la Maialul Fericirii Pioase (Pioasei jubilații), Spune-mi numele Locului Acela Păzit De numele Irotisei, Hierodula sufletelor, De nimeni altcineva cunoscut, strigat, Numai de Zeul-Erou Cavalerul Nume Secret, Al Treizecilea Salmolsis Zeul-Om Fiul Timpului, măsura Timpului, însuși Timpul cel din vremea sa
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Apei, Zi-mi Fiul Oii Argat înțărcat, zi-mi Numele Mamei Mioare Cetățean, Ortac, Vârtosul Manimazos, Zeus cu O Mie de Suflete, Kaloian Frumosul Pământului, Salmoxis înțărcatul în Biserica a III-a Secretă din Muntele de cretă Și de Ritul Fericirii Fiului Iepei, Zi-i Irotisei, șhierodulei sacre a ritului,ț Și Hierodulei Cerealia Syria Lumina Serii, Cere-le lor aripi de Zburător, Cere-i întreitei Erote a Troiei, Cetatea Celestă Cu Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
să cred că îmi aparțin, că mie îmi trecuseră prin cap, că le grăisem chiar eu. În schimb ei, de la un moment dat, fraza acesta i s-a potrivit și nu prea. Oricum, seninătatea, împăcarea și acel special sentiment de fericire s-au spulberat brusc, s-au dus pe apa sâmbetei. Era chiar într-o sâmbătă când s-a întâmplat. Au năvălit niște gealați peste ea, trăia singură, ăia au tunat și au fulgerat: Gata, așa nu mai merge, o așteptaseră
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Așa cum 11 simțeam uneori și acum, când îmi mușcam din greșeală limba. Nu-mi plăcea deloc gustul asta. Mai ales acum, cănd 11 socoteam că pe-o rea prevestire. Dar când am ajuns acolo, În piață, lucrurile fuseseră tranșate. Din fericire, fără vărsare de sînge. În fața puhoiului de contra-manifestanti care, presând din toate parfile, urlau din adincul bojocilor ,JVu ne vindem fără!“, oamenii Seniomlui cedaseră. „Emanații" apăruseră victorioși la balcon, dar În glasurile lor se simțea Încă emofia prin care trecuseră
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
să fim atât de nemernici? Of, Doamne, cum de ne mai rabdă pământul? Cum vom putea să trăim mai departe cu o conștiință atât de încărcată? Cum am putut și cum vom putea să ne mai bucurăm de viafa, cănd fericirea noastră se-ntemeiaza pe-atafia munți de cadavre? Dar să știi, Pompiliule dragă, să știi, Pompidou, ca noi, americanii de rând, n-am fost la curent cu toate acestea. Noi mestecam întruna chewing-gumm și pop-corn, Si-acasa, si pe stradă, si
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]