858 matches
-
pentru că mă consideră sigură. Sheba, Bangs, toți, se dezvăluie în fața mea cum ar face-o în fața unui castrat sau a unui preot - cu sentimentul că eu sunt atât de în afară, atât de departe de realitatea lumii largi, încât sunt ferită de orice posibilă amenințare. Numărul secretelor pe care le primesc în custodie e invers proporțional cu numărul secetelor pe care se presupune că le dețin. Asta mă îngrozește. Faptul că mi se spun secrete nu e - și nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de miros de fum, dar nimic. S-a uitat în sus și-a văzut un vultur care se rotea pe cer. La naiba, a exclamat Danny chircindu-se. Moartea. 11 Cabana Red Salmon Lodge era așezată într-una din lateralele ferite de vânt ale muntelui Parker, lângă o secțiune mai lată și mai leneșă a râului. Clienții se simțeau acolo liniștiți și în siguranță, deși niciodată nu se aflaseră mai în pericol. Pajiștea din fața cabanei era mereu expusă inundațiilor, zona era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cel mai mare dintre toți vânătorii cei mari de pe lume!“ Erau cucoși sălbatici la Valea Mare și, în unele dimineți, jucau și se băteau pe viscoliturile rămase. La o mie cinci sute de metri înălțime, se afla, într-o așezătură ferită, un pâlc de brazi bătrâni. Culi se ducea de cu sară ca să-i asculte pe cucoși cum vin pe sus cu zgomot, ca să se așeze pe spice de brad. Îndată ce-i știa unde sunt, se retrăgea și se întorcea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dat să-l mai întreb ceva, eram plin de întrebări profunde în acele clipe, simțeam cum urcă în mine, de undeva dinspre splină, chiar întrebarea fundamentală a existenței mele, dar nu am mai continuat. În fața mea, chiar sub coada armăsarului, ferit oarecum de ochii mulțimii, ascuns după soclul înalt al voievodului, profesorul Bumbu urina concentrat. Cu o mână se ținea de soclu și, mult aplecat înainte, studia concentrat întâmplarea. Bumbu, unul dintre marii noștri specialiști în bizantismul literar, profesor renumit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci... Popa clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
distilată? Ce știi tu despre știința pe care trebuie să o Înmagazineze un mare savant pentru a demonstra cât de vitală este pentru om agresivitatea și să obțină apoi premiul Nobel pentru biologie? Copiii, după părerea acestuia din urmă, trebuie feriți mai Întâi de agresivitatea care zace În ei și abia apoi de cea a oamenilor mari. În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se așeză în fața ei cu mâinile întinse și cu zâmbet obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Ne-a luat mai mult de o oră pentru a traversa distanța de cinci cvartale până Înapoi la hotel. Ne-am sărutat, Înșfăcat, atins și pipăit În toate intrările ascunse pe care le-am găsit, folosind fiecare alee pustie sau ferită, fiecare gang, copac sau bancă ce ne-ar fi putut proteja de privirile dezaprobatoare pentru câteva minute. Când exteriorul galben-auriu al Four Seasons Începu să se vadă din stradă, reușisem să stabilesc dincolo de orice Îndoială că Sammy purta boxeri Calvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
omului. Este o carte care confirmă un drum ascendent și împlinește în chip fericit o carieră cu resurse încă nebănuite. Vasile Filip Caietul crâșmarului Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!”... ― Acuma ce mai aveți de spus? Iaca că o venit vremea să arătăm ce știm, no... Numai Dumnezău să ne ferească de năpaste, no! ― Noi încî mai sântem feriți cumva, cî nu ni aflăm chiar în țava puști’, da’ saracu’ infanteristu’!... Ci sî faci el când nu ari macar o beldie dupî cari sî sî adăposteascî? ― Mă! Da’ tu nu făcuși instrucție de infanterist? Făcuși. Așa că, înainte de a pleca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Masculul feroce al lui Lucy îl stoarce de-o vreme pe Solly pentru niște poze murdare de-ale gagicii. Eu i-am tăiat puțin macaroana. L-am cam bruscat pe băiat. Lucy are nevoie să tragă într-un loc mai ferit, fiindcă știu sigur că grecul are amici la șerif, în West Hollywood. Amici de-ai tăi. Mai știu că vindea ceva iarbă pe teritoriul lui Dragna și asta l-a înfuriat nasol pe Jack D. Două motive bune ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit. În acea dimineață, ciudatul personaj se Întorcea pentru a patra oară după ce fusese alungat. Se așeza În același loc, nu privea pe nimeni și aștepta. Alexandru Încercă să-i distingă trăsăturile, dar nu reuși. Brusc, flacăra narghilelei se aprinse. Pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a fi escortați spre una dintre taberele din munți. Sosirea lor era secretă. Acestea erau condițiile evadării pe mare, În caz de catastrofă În țară. O știuseră Încă de la plecare. Dar nimeni nu crezuse că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care puteau sosi cei care nu apucaseră să ajungă la Bradu Strâmb. Sub ocupație otomană, țara lucra pentru eliberare. Poruncile măriei sale ajungeau repede pretutindeni și arătau că luptele care vor veni nu cer doar vitejie, ci și organizare. Pe drumuri ferite călătoreau spre locurile indicate de voievod căruțe cu fier pentru vârfurile săgeților și pentru săbii, căruțe cu lemn pentru săgeți și scuturi, căruțe cu piei pentru platoșe. Alte porunci spuneau că oamenii pricepuți la tăierea arborilor și la meșteșugul lemnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Longa. Debut. 2 * Să râdem de oameni ca noi; proză scurtă; 2003 ed. Ars Longa 3 * Halimaua; roman; 2004 ed. Timpul 4 * Tusea măgărească; roman; 2005 ed. Ars Longa 5 * Vițelul privit de departe; roman; 2005 ed. Ars Longa 6 * Feriți linia trec proști fără oprire -; proză scurtă; 2006 Ars Longa 7 * Alba-neagra; roman; 2007Ars Longa 7 * Ospăț cu rădăcini de mit; roman; 2007 Ars Longa 8 * Miracolele de la Glodeni; roman; 2008 Ars Longa 9 * Calendele măgarilor; proză scurtă; Ars Longa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Armata, În urma unui vestit ordin dat de Mareșalul care conducea Întreaga țară, se străduia să-l treacă, Începuseră să apară o grămadă de răniți la picior, mai ales la stângul. Or, În tranșeele săpate la repezeală, picioarele erau cele mai ferite. „I-au bănuit pe răniți de automutilare”, povestise Colonelul, „dar gloanțele scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost rusești. Până la urmă taina s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant aproape la firul ierbii. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu acest prilej, Își proptea palmele pe bucile lor sau, În glumă, le Împingea cu capul și-și vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar cei din mijlocul remorcii nu aveau de ce se ține - fapt, ținem să repetăm, condamnabil de legile din orice țară civilizată), atunci când camionul se clătina din toate Încheieturile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cadru natural pictorului Foiște și prozatorului Gurgui, care aveau să valorifice acea priveliște În opere de artă cu o mare Încărcătură de idei și simțăminte. Au dus-o cu mașina la pădure, au așternut o pătură Într-un loc ferit, i-au dat să bea niște lichior de cacao și s-au Întors cu spatele când fata se dezbrăcase. La Început se rușinase să stea goală În fața a doi bărbați ce-și păstrau țoalele pe ei, mai apoi, Însă, ajutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te cerți, cumetre? Ce nu se poate? Gândește-te că oamenii au fost și ei tineri... Și tinerețea își cere drepturile ei... Așa că nu cerceta aceste legi... cum ar fi spus poetul”. “Nu mă lași să am și eu dreptate, ferita Sfântului” - i-am reproșat gândului de veghe... Încet-încet, am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
călugăr...În chilie se zărește doar o luminiță, cea de la candela atârnată în colțul dinspre răsărit. Știu de ce. Bătrânul e în biserică, la vecernie... Intru și eu, să mă închin la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe al bătrânului...Domol, melodios, îmbietor...În cele din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vedeam cum își căuta de lucru, în silă parcă. E toamnă și nu mai are ce face în grădină, decât s-o sape și asta - știu sigur - o va face după plecarea mea... De nenumărate ori l-am surprins privind - ferit cumva - către hamacul meu. Când geana de cer de la asfințit a devenit aurie, bătrânul a închis ușa magaziei și a venit la mine: De ce nu ai dormit? De-aș ști ți-aș spune cu dragă inimă, părinte - am ocolit eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mergeau bine. Toate provinciile orbitau în jurul Beijingului. Credința în el era colosală. Încuraja venerația apărând de cât mai puține ori în public - un truc antic de creare a puterii și terorii. Iar atunci când chiar își făcea apariția, își ținea fața ferită, iar discursurul era scurt și evaziv. Arunca vreo câteva comentarii în timpul întrunirilor. O silabă sau două. Un zâmbet misterios și o strângere fermă de mână. Era o metodă eficace. Nu mai avea acum pentru ce să-și facă vreo grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca o revărsare... Ca o viitură neagră uriașă, mocirloasă și amară, rea. O vâltoare nămoloasă, care îneacă, care puhoiește, care șterge tot. Trecut, prezent și ce-o fi după... Feriți, din calea ei! Feriți, mă! Ferește-te! Ferește! Dă-te! Pleacă de la picioarele mele! Pleacă! Lasă-mă...! Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și se duce naibii! continua Dănuț să vorbească. Hei, ce faci, femeie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de țărani cuprindea și bătătura pentru horă, și ulița din șanț în șanț, fără să se miște și închizînd drumul, parcă ar fi vrut să oprească trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia, dominând toate glasurile și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]