446 matches
-
în Tracia pe muntele Kogainon, stăpânind valea ternarei și întunecatei Hecate. Femei suverane, bacantele avide de sânge și putere, cu frumusețea lor sălbatecă, prin vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale lunii, însetate de sângele victimelor omenești, își amenajau sanctuare în văi sălbatice și pitorești. În acea zi au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei. Fusul trupului tânăr și abrupt trasa, în fumul dimineții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
N-am știut să împlinesc suava înlănțuire, turmentarea posesivă, am pierdut iarăși, prea repede, cifrul dialogurilor păsărești. Mă îndrept, prin urmare, eliberat, spre vreo nouă captivitate, demență la fel de infantilă, în brațele partenerelor, unde îmi regăsesc, pentru scurt timp, înfrigurarea, simțurile, ferocitatea de puber întârziat și casant. Le împărtășesc jocurile, tristețea, cruzimea, indulgent cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
filosofia maselor. Doamne, ce electorat numeros au întemeietorii de religii! Iisus a murit pentru fiecare celulă di n noi. Moise a propovăduit o stomatologie echilibrată. Metoda lui fundamentală era dinte pentru dinte. Iisus a înnobilat condiția umană pentru câteva milenii. Ferocitatea descalifică orice religie. Am impresia că de câtăva vreme sunt în tură inversă cu îngerul meu păzitor. Încet - încet, omul contemporan se debranșează de sacralitate. Religiile se pot revigora fertilizând morala, nu polemizând cu știința. Fanatismul în religie este ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Omul este viețuitoarea care își respectă cu strictețe strămoșii. Pe unii i-a dus la muzeu, pe alții - în parcurile zoo. Deocamdată, omul este singura maimuță aproape integral epilată. Instinctele au mai pierdut din vitalitate. Au câștigat însă în șiretenie. Ferocitatea oamenilor este ereditară. Intoleranța este o cucerire a condiției umane. Ereditatea se erijează în ursitoare. Copii, aveți grijă de genele noastre! Drumul de la animal la om a fost parcurs în milioane de ani. Pentru retur, sunt suficiente câteva gesturi. Oare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga suferă de un ciocoism profund dezagreabil, iritat de o permanentă secreție de venin coroziv, și care destrăbălând credințele, ambianța, dezgustând devotamentele, îi chinuiește sufletul într-un infern de zvârcoliri, contradicții, ferocități și amărăciuni deplorabile. Fără un singur prieten, fără prietenia măcar a unui câine, urând și oamenii și animalele și cerul îl supără zborul rândunicii, ciripitul vrabiei, parfumul florilor, lumina zilei, privirea cinstită, vorba curată: ar înțepa ochii copiilor și ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au duhurile cu fiarele sălbatice, mai mult sau mai puțin primejdioase, unele deosebindu-se prin cruzimea și turbarea lor, altele prin puterea răului pe care-l fac între celelalte fiare sau șerpi. Astfel, unul este numit leu datorită furiei și ferocității sale, altul basilisc după veninul său care ucide chiar înainte de a fi fost simțită mușcătura, iar alții au primit denumirea de onocentauri, arici, ori struți, datorită răutății lor mai puțin primejdioase”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care a provocat vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de frenezia sa. Lupta îl fascinează prin ceea ce face din ea o crimă; o voluptate sângeroasă îl îmbată. Nu mai este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le-am făcut așa cum poeții antici ni le-au transmis. De asta nu m-am gândit că mi-ar fi permis să schimb ceva din comportamentele lor. Singura libertate pe care mi-am permis-o, a fost să mai îmblânzesc ferocitatea lui Pyrrhus." Această fidelitate față de izvoare merge totuși mână în mână cu multe denaturări, cu condiția ca verosimilul să fie salvat și ca eroul piesei să fie conform cu imaginea pe care și-o fac spectatorii asupra epocii. În A Doua
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Și acest mecanism este supralicitat, fiind, în fond, o mașină de stors lacrimi, un mecanism de fabricat resentimente. Orice act de violență cu sens invers pare justificat. A exagera puritatea, vulnerabilitatea și buna credință a victimei înseamnă a sublinia ignominia, ferocitatea, imbecilitatea adversarului, care să nu uităm este un adversar ideologic, înseamnă a-l scoate din sfera umanului pentru ca eliminarea lui să devină o binemeritată lecție și totodată un act civilizator, similar operei sanitar-ecologice pe care o realizează eroul înfruntând monștrii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
La început mai ezitant apoi, în salturi, se avântă din nou în inima codrului. Cutreiera codrii pentru hrană, umblând cu pasul lui cel lung și ușor care parcă nu obosea niciodată. Din ce în ce, tot mai mult, se trezea ferocitatea latentă ce zăcea în el. Setea lui de sânge devenea tot mai mare. Era, doar, o fiară, un animal de pradă. Suru se afla în floarea vieții, în plinătatea puterii, strălucind de vigoare și vioiciune. Fiecare părticică a minții și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-i vadă cum vin prin pădure, fără zgomot, cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În puritatea lor nediferențiată, au uneori stări paroxistice de bucurie la vederea violenței pe care o Întețesc inconștienți sau o practică ca pe un spectacol crud. În copilărie, simțeam o satisfacție sadică să asist cum Leul, câinele nostru de o ferocitate sălbatică, sărea de sub mâna mea și se repezea fără să latre către alți câini ce treceau pe strada noastră și-i murseca Într-o bolboroseală de fiară furioasă ce se dezlănțuie; nu se mai vedea decât o rostogolire de corpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la o parte. Aproape am căzut. — Să nu-ndrăznești, a urlat, să nu-ndrăznești să te apropii de dulapurile alea! Sunt chestii personale, știi bine! Toate - toate chestiile mele feminine - cum le zici mereu cu superioritate. Eram destul de speriat de ferocitatea cu care-și apăra obiectele de epilat sau diafragmele sau ce mai presupuneam eu că păstra ea acolo, dar, la momentul respectiv, am pus-o pe seama unei furii justificate pentru situația ei. — Uite ce e, Judy, ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de hîrtie și o cutie goală de Craven A pe care o scutura În fața trecătorilor. Nu se mișca niciodată de pe saltea, dar Își apăra cu ferocitate locul de lîngă poartă. Nici măcar Băiatul și Hamalul Număru Unu, adică băiatul din casă și primul ajutor de bucătar, nu putură să-l miște de acolo. Totuși, poziția aceasta Îi adusese bătrînului prea puține beneficii. În iarna aceea, erau vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
îndreaptă spre gunoi. Când amanții ies din silueta lor și pun în lumină o imagine obiectivă a celuilalt, necamuflată de propriile dorințe. Ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, dar de la dragoste am trecut într-o oarecare măsură la ferocitate, pentru că devenim îngrozitori cu acela care ne-a creat iluzii, Angela. În cafeneaua aceea o privisem ca pe o trecătoare, ca pe unul din trupurile inutile care aglomerează lumea, străzile, autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mi-am privit apoi mâinile. Erau încă albicioase după lungile ore în care stătuseră în mănușile chirurgicale de cauciuc, am strâns pumnii, am strâns toată inutilitatea mea. Și m-am năpustit asupra peretelui, asupra mâinilor mele. Am lovit cu o ferocitate ieșită din comun, până când pielea degetelor s-a umplut de sânge, s-a rupt și a rămas albul oaselor. Nu m-am oprit până când nu a intrat cineva. Au venit multe persoane și un bărbat mi-a prins brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
auzit vorbindu-se de un saurian căruia zoologii i-au pus eticheta de Moloch horridus? — Da - i-am spus eu -, e un mic animal inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când se pregătește să repete unul din locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și furtunul de scafandru Îi derutează, asemănarea e totală. Unde mai pui că rechinii nu văd bine și au și boală pe foci. Închid televizorul. Sociologul pare să fie Băieșu, În costum de scafandru cu balanță pe viață, pîndind cu ferocitate foca, mamifer acvatic din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform și membre transformate În lopeți Înotătoare (Phoca). ÎMBLÎNZIREA VIERMELUI Am fost ultimul scriitor care-a mai ocupat o cameră În vila nr. 4 de la Cumpătul. De la 1 octombrie o va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-a doua cești cu cafea. Apoi, după ce am adus o cârpă și am șters pata, m-a cuprins o frenezie a curățeniei. Am lustruit masa, am șters de praf etajerele și am atacat tăbliile. Le-am atacat cu atâta ferocitate, că am început să iau vopseaua de pe cercevelele ferestrelor și lacul de pe măsuța de cafea. Dar nici asta nu m-a mulțumit. Am stivuit mobila din camera de zi pe hol și am aspirat covorul. Am dus un mop în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și prin ocupațiile care îi reveneau, în care era începător și încă neiscusit, ca să zicem așa, învăță să se păzească de pericolele care îl amenințau și uită încet, încet obiceiurile blînde și spirituale ale conducerii pastorale; și apăru, prea bine! ferocitatea și materialitatea conducerilor profane; luînd loc alături de nobili și învățîndu-le obiceiurile; din acea clipă nu îi mai plăcu să se amestece cu mica turmă a lui Cristos; de atunci, se ocupă de administrarea politică și economică și pentru că acestea îi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
era mai bine servită dacă încredințau pămînturile Episcopilor și Bisericilor decît războinicilor. Feudele bisericești și cele senioriale au existat pînă în vremea regelui Clovis. Oricum, Carol cel Mare, spune William de Malmesbury, "a dat aproape toate pămînturile Bisericii pentru ca să slăbească ferocitatea națiunilor germanice. A observat în mod instinctiv și cu înțelepciune că oamenii care sînt consacrați nu își abandonează serviciul pentru care au făcut legămînt, precum laicii. Mai mult, dacă laicii care slujeau fețele bisericești s-ar fi revoltat, puteau fi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
împotriva propriei lor voințe. Un renumit istoric ne indică un alt motiv pe care îl putem adăuga acelora deja menționate: "Romanii aveau cel mai mare dispreț și cea mai mare antipatie împotriva acelor noi domni (barbarii) care, dincolo de grosolănia și ferocitatea lor firești, erau toți păgîni și eretici. Dimpotrivă, în rîndul popoarelor a crescut credința și respectul față de Episcopii care erau toți romani și, adesea, persoane din rîndul celor nobili și al celor mai bogați". La această cauză, adaugă: "Cu trecerea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rele, tot astfel evaluăm și cea mai mare parte a naturii, sau cel puțin cea care vine În contact cu noi. Inconștientul colectiv e Încă bântuit de un refuz Înrădăcinat de a accepta implicațiile vestitului sarcasm al lui Voltaire despre ferocitatea cu care animalele se apără atunci când sunt atacate; ceea ce nu este În mod clar de partea omenirii este Împotriva ei. Nu putem Înghiți indiferența simplă, ultraumanitatea unei părți atât de mari din natură. Putem deplânge despădurirea bazinului Amazonului, poluarea mărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]