1,420 matches
-
cu turn abolit, el rămâne un Călător răpit de frumusețile firii, de farmecele Doamnei sale, sensibil la frumusețea formelor și la rigoarea canoanelor, în care vede pârghii și nu obstacole. Cu valul de impresii și de imagini ce-i provoacă fervoarea, dar și cu neliniștea față cu indescifrabilul Timp. Și astfel, în al noulea deceniu de viață, Dinu Ianculescu publică volumul de versuri în așteptarea Timpului știut - (Casa Cărții de Știință, Cluj, 2009), culegere din precedentele tomuri, dimpreună cu cele mai
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
să recunoască inutilitatea sa, a Raportului! Judecata e, să recunoaștem, grandioasă: "brutalitatea este o necesitate tehnică". Și încă și mai și: "violența și exterminarea adversarului sunt practici normale și eficiente în anumite contexte". Nu strică, în această atmosferă de dulce fervoare revoluționar-comunistă, nici un strop de defăimare etnică. Ce ne costă să incriminăm popoare întregi? "În Germania nazistă, apoi în cea comunistă, sarcina serviciilor secrete a fost ușurată de sufletul de delator al germanilor și de apetența lor bolnavă pentru conformism, de
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
sau inundarea lor, exaltându-se în schimb manifestările civilizației noi, mașiniste, energiile reînviate ale unei umanități prinse în ritmul mecanic și în viteza a ceea ce, la noi, Ion Vinea va numi "faza activistă industrială". Automobilul putea fi astfel elogiat cu fervoare imnică și apreciat ca mai prețios decât celebra Victorie din Samotrace adăpostită la Muzeul Luvru. "Această eternă și inutilă admirație a trecutului", "cangrena fetidă a profesorilor, arheologilor, ghizilor și anticarilor" erau repudiate cu o violență a trăirii asociate prezentului, imediatului
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
se preferă pluraul noi, cu o voință de contopire cu uriașul flux colectivist: Noi vom cânta marile mulțimi agitate de muncă, de plăcere sau de revoltă; vom cânta mareele multicolore și polifonice ale revoluțiilor în capitalele moderne; vom cânta vibranta fervoare nocturnă a arsenalelor și șantierelor incendiate de violente luni electrice; gările lacome, devoratoare de șerpi ce fumegă"... O nouă sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare se voiau substituite cugetării reci și abstracte, calmul contemplativ se dorea înlocuit cu "dragostea pentru primejdie, obișnuința energiei și a curajului", cu "fervoarea entuziastă a elementelor primordiale". Chiar și războiul era "glorificat" ca unică "higienă a lumii", alături de "gestul distrugător al anarhiștilor", dintr-o perspectivă marcat masculină, antifeministă... "Violente jeturi de creație și de acțiune" erau așteptate odată cu violențele "voioșilor incendiatori cu degetele
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
mixtă.// Ce naiba să-i facem, e tâmpițel, dar e al nostru." (pag. 30) Odată cu această sporită fiabilitate în plan discursiv, Radu Vancu aduce în spațiul poeziei ultimului deceniu o calitate strict necesară succesului critic al unei generații care încă trăiește fervoarea pasabilei glorii foiletonistice. Anume valența interpretabilului. Versurile acestui volum se pot, aproape fără excepție, discuta în detaliu. Deși numeroase, contururile semantice rezultate nu se amalgamează, de data aceasta, niciodată. Există, în Monstrul fericit, o latură stenic tezistă care nu are
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
consemnată de Georgeta Pop, prefață de Ana Blandiana, București, Fundația Academia Civică, Centrul Internaținal de Studii asupra Comunismului, 2009.) După cum remarcă Ana Blandiana, "există în acest jurnal al doamnei Doina Cornea, din anii de maximă persecuție și primejdie, o asemenea fervoare metafizică, o asemenea dorință de a descoperi adevăratul sens al lucrurilor, de a despărți ceea ce este esențial și peren de ceea ce - oricât de dureros - este derizoriu, încât întâmplările din solul cărora cresc plantele luminoase ale gândurilor se estompează până la dispariție
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
cu o jumătate de secol în urmă în Cercul Literar". Privirea Cronicarului miop nu bate atît de departe, dar oricum e un subiect interesant de discutat. Alte determinante ar fi cele privitoare la forța salvatoare a marilor creații literare, asemănătoare fervorii mistice, la preocuparea teoretică permanentă a conjugării valorii estetice cu valoarea morală în spiritul unui nou clasicism și, în sfîrșit, pregătirea unui public receptor; căci majoritatea cerchiștilor erau și dascăli. Ideea de Bildung, de formare nu numai intelectuală, de formare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
care nu se lasă prins în nicio iubire, în nicio îndeletnicire, în nicio situație ca și cum acesta ar fi vrut să scape de toate determinările posibile, de toate angajările care definesc vârsta adultului, așa cum Truffaut însuși rămâne deoparte de angajamentele și fervorile politice în tonuri maoiste ale lui '68 dublate de curentele aflate la modă, structuralismul, semiotica, psihocritica etc., renunțând chiar să scrie la Cahiers du Cinema. La fel îl vedea pe Truffaut și prietenul său, avocatul Georges Kiejman, "oricare ar fi
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
1940), când încrederea versus îndoială. Credința în Dumnezeu ocupă reflexii importante în suprafața celor două oglinzi. ŤNu am harul credinței adevărate, dar nu m-aș încumeta să afirm că sunt lipsită de ea. Oscilez - sigur, au fost momente, perioade de fervoare, paradoxal este că tocmai acum, apropiindu-mă de moarte, am pierdut orice capacitate de a accepta pe credo quia absurdum est. Și încerc - pe lângă clipe de panică - sentimentul de neputință resemnată, de încredere (tot intermitentă) că nu sunt vinovată, că
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
un subtil parfum de epocă. Dacă pentru întreaga echipă de artiști români spectacolul este o reușită, prin el genul specific de musical făcându-și apariția pe scenele românești, saltul de la Shakespeare la epoca contemporană, ne lasă ușor melancolici, cu toată fervoarea, robustețea și vitalitatea acestei realizări. Principala problemă a realizatorilor acestei creații scenice a fost adaptarea piesei lui Shakespeare la mentalitatea epocii noastre și în bună parte au reușit acest lucru, deoarece drama ivirii unei iubiri neașteptate între doi tineri care
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
atunci ezitam, din acel moment soarta cărții e pecetluită - n-am s-o citesc niciodată! Din câte-am observat, cei mai dornici să-și nemurească figura sunt poeții și criticii. La poeți, categoriile dominante sunt fie blonda vaporoasă, sugerând inocența, fervoarea cvasi-religioasă și inaccesibilitatea marmoreeană, fie frumusețea "gotică", de vampă ce promite milioane de tehnici ale seducției de-a căror existență, te asigură privirea ademenitoare, nici măcar n-ai auzit. La critici, prim-planul e ocupat de profesorul de provincie între două
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
Un "timp cald al trăirii noastre", o cale "rotundă, milostivă și discretă a inimii" ni se dezvăluie astfel întru sporul de netăgăduit al lirismului, în "orizonturile limpezite" ale căutărilor "pe care trebuia să le aibă în vedere tot creștinul". Prin fervoarea îngemănată la un mod particular a poeziei și credinței, Constanța Buzea e un nume de referință al literelor românești actuale.
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
ecouri, nod gordian/ pentru legenda ce mi se furișează ca un șarpe/ printre desinențele câmpului semantic, cine știe unde/ cât pielea lepădată mai strălucește-n asfalt/ pocnind ușor ca o filă de carte" (Conspect despre năluci). Ovidia Babu și salvarea prin religie Fervoarea religioasă a Ovidiei Babu este o treaptă recentă în evoluția poetei. De la volumul Un fel de patimi, apărut în 2007, la cel de față, Ovidia Babu a trecut un prag al suferinței care i-a limpezit profund scriitura. Lacrima deschide
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
sa morală și-au aflat clima de bucurii și dureri; iar plutonică acea parte ce corespunde în general laboratorului și care ș...ț vine mai din adînc, de unde se frămîntă văpăile obscure". De aici încolo, întregul demers critic, desfășurat cu fervoare și erudiție, urmărește un unic țel: demonstrarea superiorității postumelor și calificarea antumelor drept rodul unui proces al degradării. Enunțurile de acest gen sînt atît de numeroase încît problema constă doar în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal, dar înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile pecabile ale cărnii cu parfumul ireal și casant al moaștelor mîntuitoare.
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
inimii, un sunet bântuit și care bântuie. Înseamnă tristețe și bocet pentru ceva pierdut, dar și la adresa secolelor de asuprire străină. Înseamnă mânie și sete de dreptate, un sunet puternic și războinic în care palpită demnitatea și curajul unui popor." Fervoarea naționalistă celtică s-a condensat și s-a păstrat în această explozie a sufletului, în energia misterioasă a aerului ce conferă coardelor vocale intensitatea amenințătoare a unei furtuni. Van Morrison e unul dintre puținii depozitari ai acestei tehnici în muzica
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
mod selectiv și unilateral interpretate. Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea lui Maiorescu, în ce împrejurări ale
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
lui din trupa lui Diaghilev, ani care s-au suprapus și cu Primul Război Mondial, care l-a afectat profund, prin enorma suferință umană pe care a provocat- o. În ianuarie - martie 1919 (se pare), s-a aruncat, cu aceeași fervoare cu care dansase, asupra unor însemnări făcute în câteva caiete, denumite mai târziu Jurnalul său. El a fost publicat doar parțial de soția sa și abia în 1992, fiicele lui Nijinski, Kyra și Tamara, au cedat lui Christian Dumais-Lvowski drepturile
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
că tocmai una dintre fațetele umoristului. Adică ceea ce-l face să fie nu contemporanul nostru (cum cerea o sintagmă cândva la modă), ci exact contemporanul contemporanilor lui: insul activ, implicat în conflictele și în partizanatele scriitoricești, care-și citea cu fervoare comilitonii și-și încânta la diverse șezători literare publicul, tămâind sau otrăvind după situație. Într-un cuvânt, cronicarul", afirmă Cosmin Ciotloș (la p. 20), sesizând astfel o posibilă grilă de lectură a scriitorului, în contextul codului literar actual. Este vorba
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
spectatorului, o privire care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să-i iasă din copertă, într-un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unui ținute hieratice. O dîrzenie ariană pornită dintr-un nucleu de ardere mistică, aceasta e formula de suflet a pozei lui Valeriu Gafencu. Paradoxul sfîntului este că, deși nu poate fi model pentru contemporani, rămîne un redutabil
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt laconice, au aerul unor notițe telegrafice cărora le lipsește aura sufletească. Pe cît de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un autor care nu e coroziv, lucid sau ironic pînă la pragul cinismului nu
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
această înșiruire pe cât de veridică pe atât de incredibilă a avatarurilor lui Koestler. Un „sceptic"? Nu mi se pare a fi o etichetă potrivită pentru omul care afirma despre sine că suferă de „absolutită" și s-a dedicat neîntrerupt cu fervoare, cauzelor în care credea. Alta era problema lui: fanatismul lui a fost de neclintit, a fost cu adevărat absolut și absolutizant, dar cauzele, pârdalnicele, se schimbau mereu, cel mai adesea în contrariul lor. Cu alte cuvinte, Arthur Koestler a fost
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
sub chipul apropierii de moarte, Dumnezeu începe să ne tragă de mînecă. Iar la rusi, unde stofa de sensibilitate paroxistică înlesneste mistica cu bătaie mesianică, anii tîrzii pot fi răscolitori. Numai că la Tolstoi răscolirea a fost cu totul atipică, fervoarea trăirii luînd forme cu adevărat bizare: și-a modificat testamentul din dorința de a-și scăpa familia de povara averii, convins fiind că toate relele din lume vin de la existența proprietății private, a visat la transfigurarea socială a Rusiei, adică
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
piste ca și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are suflet de poet, ceea ce s-a dovedit o iluzie la acest posteminescian, pentru care, așa cum zice, „sunt prea închis pentru ca să pot spune tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]