656 matches
-
Cameră, unde deputații uitaseră esențialul enormele jertfe române de la Grivița, semnificațiile acelei victorii, resorturile ei adânci pentru a se cufunda în amănunte și chichițe de genul "unde-i husa drapelului turcesc?" Propriul demon avocățesc pare să-i fi jucat niscaiva feste lui Candiano, întrucât contrazicerile din depozițiile fostului său subordonat, Grigore Ioan, nu se pot datora decât strădaniilor deputatului de Craiova de a strecura vorbe mari, exagerând circumstanțele unui episod care n-avea nevoie nici de ditirambi, nici de poleire cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Botoșani Johann Ziegler. În 1795, doctorului Eustatie Atanasiu i se atribuie o pensie pentru cei 25 de ani de slujbă (este prima pensionare a unui medic român din principate). Tot pe atunci funcționau la Iași doctorii sau chirurgii Triandafil, Neculai Festa, Testabuza. La Huși practica un medic evreu, pe nume Josel. În 1800, la Iași mai sunt semnalați doctorii Schmeltz și Anastasie Zimo, care a fost mult timp medic al Spiridoniei 12. * Spre 1848, medicii, farmaciștii și cadrele medii care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale (Măciașul și florile, Un muieroi și o femeie, Muștele și albinele) dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
între picioare și l-a făcut să-și piardă echilibrul. Din ziua aceea Drasch i-a jurat o ură eternă. Cazul cu hapurile de ghicit au trecut la legendă. Într-o zi câțiva medici au voit să-i joace o festă: i-au trimis pe un cineva ca să-l consulte pentru boala de a spune minciuni. bucureștiul în 1871 179 Întrebat de doctor asupra manifestărilor boalei, acest pseudobolnav i-a răspuns: — Uite așa, domnule doctor, spun minciuni tot mereu. Îmi dau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Schröder, Tony Blair. Ca să răspund foarte simplu: a suferit, după părerea mea, de un tip excesiv de orgoliu. Orgoliul este unul dintre păcatele mari și poate să te piardă. Nu numai În politică, dar aici În mod cert Îți poate juca feste adeseori ruinătoare. Cred că asta s-a Întâmplat. Adaug - măcar pentru savoarea conversației - că, În multe situații, principala consilieră a domnului Roman, Mioara Roman, nu i-a făcut neapărat servicii. Dau un singur exemplu din propria experiență: În cartea Stalinism
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la Suceava, dă-mi de știre. Sper că ai numărul meu de telefon (14388). Sunt programat cu concediul la 1 septembrie. Cu promisiunea de a fi mai prompt în răspuns, cu speranța că pârdalnicul de trup n-o să-mi facă festa să divorțeze de suflet, închei misiva, dorindu-ți sănătate și împlinirea gândurilor cele mai scumpe. Cu frățească îmbrățișare, Eugen 309 Prof. George Țanu își avea casa pe Str. Republicii, peste drum de cea a lui Artur Gorovei, ușor în diagonală
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
1957; George Coșbuc, Ausgewählte Gedichte [Poezii alese], București, 1962 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Balladen und Idyllen [Balade și idile], București, 1963 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Gedichte [Poezii], București, 1968 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf); Nina Cassian, Die täglichen Feste [Sărbătorile zilnice], București, 1963 (în colaborare cu Else Kornis); Victor Eftimiu, Der Waldsproß [Păunașul codrilor], București, 1963; Nicolae Labiș, Erste Liebe [Primele iubiri], București, 1963 (în colaborare cu Else Kornis), Gedichte [Poezii], București, 1969; Possenpitz und Murrenmatz [Păcălici și Tândăleț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
erau foarte reale”. Fără a avea la-ndemână vreo sursă, Nicolae Iorga s-a sprijinit în formularea opiniei sale despre paternitatea textului „memoriilor” pe propria-i intuiție, care, de această dată, așa cum vom vedea în continuare, i-a jucat o festă! Nici una dintre ediții nu ne oferă vreo informație sigură despre identitatea autorului „memoriilor”. Titlul edițiilor românești - Memoriile regelui Carol I al României. De un martor ocular - pare el însuși echivoc, generator de confuzie. Cum poate cineva, un martor ocular, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
intra în anul 2005 cu cel mai pozitiv bilanț politic din toată cariera sa postcomunistă. Pe această bază, liberalii sperau, de altfel firesc, în sporirea rolului și forței lor pe scena politică românească. Istoria avea însă să le joace o festă. Prima acțiune politică majoră a liberalilor din 2005 a fost organizarea congresului partidului, proiectat pentru începutul lunii februarie. Congresul era o consecință firească a schimbării statutului politic al PNL în urma alegerilor, dar, în plus, avea și un caracter extraordinar, dat
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
ceea ce ne explică prezența, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a unui ordin minorit bulgar la sud și la nord de Dunăre. De la Craiova („Conventus Crajovensis” - 1729), cartea intitulată Concionis Tergeminae rusticae, civicae, aulicae, in omnes dominicae Festa totius Anni (Köln, 1709), aparținând aceleiași comunități bulgare, pe care, mai târziu, o regăsim la Vinga, în Banat, unde primește dreptul de a se așeza printr-un decret al Mariei Tereza (localitatea a fost învestită cu rangul de oraș liber
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ad opera di un gruppo di gappisti îl 15 aprile 1944 a Firenze, scrive nel diario, alcune parole di freddo cordoglio e racconta che la consorte, ascoltando la notizia scoppia în pianto ricordando îl bonario uomo ed amico, accolto a festa quando și recava a Napoli loro ospite. L'interesse stă anche nel fatto che attraverso la cronaca minutamente documentata dei rapporti fra i due personaggi passa gran parte della storia italiană di mezzo secolo. La fâse, che va dal primo
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Cațavencu, pentru a lua exemplul cel mai tocit, prin ...uz, va pierde iremediabil în alăturarea cu afinul său, parlamentarul (în carne și oase), "alesul". Dar el, chinuit de țărișoara lui, agresiv și docil, maleabil în mîinile destinului care-i joacă feste, plutește deasupra-ne, în proporția de aur a construcției care l-a destinat artei. Caragiale nu a sperat decît această înțelegere: a artei lui neverosimile, iar nu a virtuozității mimetice, aceea care, într-un fel, a fost zidită în temelia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
problemele deschise? Ceaușescu a urmărit tot timpul să demonstreze că între ramura tânără (pe care crede că o reprezintă) și cea veche nu există disensiuni. A vrut să nu aibă seisme în partid. Constantin Pârvulescu i-a jucat o primă festă. Ștefan Voitec i-a tras numai o spaimă. Ce era de făcut? Gheorghe Apostol, neutralizat ca ambasador. De fapt, satisfăcut în orgoliile sale și mulțumit să fie departe de lupta politică, să mănânce bine, să nu participe la ședințe și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te, se văd ochii! Nu, nu-i nimic! Dar cele două puncte luminoase? O părere, imaginația îi joacă feste. A ajuns la cruce. Este la douăzeci de metri de drum. Să merg pînă acolo? Dar ce, te temi? parcă aude cum rîde prostănacul. Eu să mă tem?! Ce tîmpenie! Inima îi bătea cu putere și prin aer, prin acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost care pe care? Ba da. Ieri. Dar astăzi, una, scăpătînd, îi redă viața celeilalte. Hugo a descris elanul balansoarului spre grafosferă; noi asistăm la reîntoarcerea lui spre videosferă, și deci la efectul invers. Pur și simplu, istoria ne joacă feste. Textul scris nu mai este stabil, garant al permanenței. Nu mai este temelie, avînd drept noțiuni de bază opera, autorul, geniul. "Imuabilul multiplu" a căzut victimă propriei înmulțiri. Cartea nu mai este suficient(ă) (de mare), dar există prea multe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe palier. „Să nu te mai prind la poarta mea“, zicea unul. Poarta, nu ușa. Așa era la el prin Teleorman - sau de unde o fi venit. Și, la nervi, comisese un act ratat. Sau poate auzul îmi jucase din nou feste. Scriam. Să scrii în timp ce trăiești chiar despre ceea ce trăiești. Ca și cum ai merge prin lume îmbrăcat cu niște haine cusute, croite nu tocmai de ispravă și, din când în când, mai adaugi un petec la hainele alea, îl lipești acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ci tuturor. Câteodată devin patetic, dar nu mi-e rușine. În fond, e problema lumii că denigrează patetismul. Sunt în joc niște sentimente absolut firești și doar dacă ni le reprimăm vom avea probleme. Euforia asta mi-a jucat mereu feste. Am prezentat odată la facultate un referat despre țigani și atunci avusesem dintr-o dată revelația că țiganii sunt o nație uimitoare, ultimii oameni liberi, pe care noi nu-i înțelegem și nu-i lăsăm să se integreze, așadar e numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Mariana. Sau dacă nu o are, și-o inventează. Varianta mi se părea absolut neverosimilă. Am încercat să-i pun câteva întrebări de sprijin. - Sigur Miorița? - Păi, tu ce zici! D-apăi cum! Era extrem de sigur că memoria nu-i joacă feste. După asta, certitudinile i s-au mai înmuiat. Lasă că știi tu despre ce e vorba. Avea încredere în mine că o să deduc din discursul lui sibilinic cum stătuseră de fapt lucrurile. Apoi s-a apucat iarăși să bocăne în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se deschidea pentru acțiunile majore, spectatorii fiind mișcați odată cu gradenele, cu ajutorul unor sisteme hidraulice. Se creau astfel diferite dispozitive de joc, de la arenă la teatrul rotund, schimbând perspectiva spectatorului În concordanță cu situația dramatică. Dar decorul cinetic ne-a jucat feste: nu numai că a ridicat bugetul spectacolului, dar a avut efectul contrar celui scontat, Îndepărtând publicul de emoție. Am fost furios pe mine pentru slăbiciunea de a fi cedat tentației tehnologice, fără să fi luat În calcul efectele ei secundare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Doinei, pe jumătate (numai) în glumă, ca și cum, după ani de căsnicie, i-aș fi propus să fugim împreună în lume: în lumea ispititoare, ca un hău, ca un abis, a provinciei... * Bizarul scriitor Urmuz mi-a jucat și mie o festă, șterpelindu-mi, printr-un duh al său, manuscrisul unui articol pe care, luându-mi inima în dinți, l-am scris despre el, în 1967-1968. Cum nu apucasem să-l dactilografiez, pierderea lui reprezenta pentru mine o adevărată tragedie. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
le au ajuns la ureche zvonuri Îngrijo rătoare, cum că Împotriva ducelui Bertold și a fratelui său s-ar țese ceva foarte primejdios. Amadeus nu e străin de toate acestea. Deci am bătut Împreună toate cârciumile și bordelurile, am jucat feste tâmpite și i-am speriat pe cetățenii onorabili cu prostiile noastre. Până ce, Într-o zi, mi-a spus că trebuie să plece degrabă și că pentru un timp nu va mai fi la Curte. — De ce? l-am Întrebat. Se află
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sticlă spartă. Omul rămînea totuși un tip deosebit, dotat, dacă nu cu o soartă glorioasă, cel puțin cu o fantezie de excepție, așa cum de altfel îi stă bine unui om de cultură. / Dispoziția lui către fantazare avea să-mi joace feste în vacanța de după anul întîi. Am avut proasta inspirație să-l invit la mine acasă. La părinți, de fapt, la Pitești. Mai eram și cu Svetlana, care avea să-mi devină soție peste cîțiva ani. Soare, ca om de cultură
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
extrem „denivelate” - Apusul și Răsăritul Europei, ca și, de altfel, Între două culturi organic diferite cum sunt cea franceză și germană; probabil am ajuns prea târziu În Germania sau Franța sau, mai știi, ereditatea mea ardeleană, patriotardă, „mi-a jucat festa” pentru o nouă și „salvatoare” readaptare, după ce odată mă adaptasem, cu eforturi dizgrațioase, e drept, mediului „vechi-regățean”, mediului sudic, Îmbibat de orientalism - comodul, coloratul și atrăgătorul fatalism!, și de cultura franceză; În timp ce eu veneam dintr-o zonă austriaco-germană, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
arena publică a creației, a expresiei individuale Într-una din puținele zone majore În care Îi este „permis” omului social și gânditor să fie, să se „arate”; să fie! Timpul, acest „timp al creației” mi-a jucat mie Însumi câteva feste; am vrut, am ambiționat, e drept, să ajung scriitor și nu orice „fel” de scriitor -, ci romancier! (Deși, la primele Începuturi, În anii pubertății, modelele mele de gen nu erau de prima mână!Ă Și nu „orice fel” de romanicer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epicului clasic și de aceea am botezat textul: „poem epic” - Drumul la zid. Acesta a fost timpul În care destinul meu literar sau pulsiunile mele secrete ce au ieșit „la lumina zilei” și la cea a tiparului mi-au jucat festa de a mă „depărta” de ceea ce am numit mai sus orizontul tematic al prozei române dintre cele două războaie, orizont care, Într-o formă sau alta, s-a prelungit și după. Un „orizont” și o tematică ce, spre deosebire de poezie, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]