577 matches
-
hazliu. Îi plăcea râsul ei cristalin și privirea jucăușă dar, avea ea și un fel de a-l privi când erau numai ei doi În urma grupului. Mai mult nu i-a trebuit tânărului Feodor, inima lui s-a aprins după fetișcana ce locuia cu bunicii ei, la numai două ulițe distanță de familia lui. Când se Întorceau de la școală se abăteau deseori pe la livada CAP-ului și-l rugau pe paznic să le dea câteva piersici sau alte fructe de sezon
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea bună, astea sînt indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în jos, de nenumărate ori, prin fața șirului de tineri aliniați, le inspectam mai întâi îmbrăcămintea, apoi le dădeam cu glas poruncitor ordine, pe care ei le executau în graba mare. Umblam așa cum îmi închipuiam eu că le-ar plăcea unor fetișcane. Trăgeam burta înăuntru și-mi scoteam pieptul în afară. Firește că îmi îmbunătățeam mersul în permanență și eram oricând bucuros să primesc sugestii de la camarazi, seara, în dormitor.” „Cred că arătai caraghios. Asta face totdeauna impresie femeilor, când îți sugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ta Încercare pe care, zice el, nici celebrul actor Charles Laughton n-ar fi putut să o treacă și Shirley Temple se uită la tine cu o oarecare Îngăduință și-i scapără o undă de interes când o vede pe fetișcana aia din film, pe Marilena aia care seamănă puțin cu ea la mutră, sau la mutriță, și nu te alegi cu nimic din isprava asta, decât cu o alergătură leșinată prin căldurile Bucureștiului. O vară fierbinte din care ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la călcâi, asta o am de când am sărit cu parașuta”, te minte, evident, „și de-abia s-a deschis, de am căzut ca un sac, noroc că era noroi pe dealurile alea din apropierea aeroportului de la Mediaș”... același noroc și pentru fetișcana care cade de la tine de la fereastră În noroiul de februarie, și fugi pe la spitale și nici nu știi bine cum o cheamă, are nume rusesc și stă undeva pe Mașina de Pâine și fugi și explică la facultate, cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are un cur mișto, dar e prea vorbăreață. Astălaltă, pe de altă parte, nu vorbește deloc, în nici un caz cu noimă - dar, măiculiță, ce bine știe s-o sugă! Ce meseriașă într-ale pulii! Iar dincoace e o bomboană de fetișcană, cu cele mai moi, cele mai roz, cele mai impresionante sfârcuri pe care le-am ținut vreodată în gură, numai că nu se omoară deloc de dragul meu. Nu ți se pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înăuntru. Dar e prea mare. — Ce face? Ce-i prea mare? mă întreabă tata. — Nasul meu! răcnesc eu. Te rog, zice mama, îți conferă personalitate, așa că dă-i pace. Dar cine are nevoie de personalitate? Eu am nevoie de-o fetișcană adevărată! Cu pufoaica ei albastră, cu bentița ei roșie cu pampoane pe urechi și cu mănușile ei mari, albe, cu un singur deget - Miss America pe patine! Cu vâscul ei și cu budinca ei cu stafide (ce-o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
locuiește o singură familie, cu scară interioară cu balustradă, cu părinți potoliți, răbdători și plini de demnitate, și cu un frate pe nume Billy, care se pricepe să demonteze un motor și zice „îți rămân îndatorat“; am nevoie de-o fetișcană care nu se teme de-un contact fizic și, ah, cum o să se mai ghemuiască lângă mine pe sofa, în puloverul ei de Angora, cu picioarele strânse sub fusta de stofă groasă ecosez și cum o să se mai întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la care el că te rog io mult de tot să nu mai mă iei cu dumneavoastră și domnu’ Rafael, că mă faci să mă simt nu știu cum, bătrân, ca un moș d-ăla care umblă cu bale la gură după fetișcane ca tine, și ea, râzând, că n-a ajuns chiar așa, ca Roșioara, să se uite la bătrâni pă interes... Amintindu-și și retrăind pas cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se îndepărtă puțin râzând, comentând, auzi cine zice ăsta că este, hă-hă-hă, auzi peste cine-am dat, și chicoteli, glasuri amestecate și vai de pula noastră, Nemuritorule, vino repede, te așteptăm cu fripturile pe masă, și alt glas pițigăiat, de fetișcană: — Vino, Nemuritorule, să te punem la treabă, că lui Zizi i-a murit. — I-a murit la intrare, chicotiră alte glasuri. Alo-alo, ne auzi? Nemuritoruleeee... Băi, mortăciune! reveni vocea lui Zizi, rățoindu-se aproape îngrijorată. Răspunde! Ce-ai pățit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar încă nu știa cu certitudine cum se cuvenea să procedeze ca să fie mai bine pentru toți, sufletul îi era sfâșiat: o parte ar fi vrut să rămână cu Bart, cealaltă rămânea solidară cu soțul infidel, înflăcărat de fustele unei fetișcane dornice de aventuri amoroase, pentru că îl iubea totuși..., era stâlpul familiei care nu trebuia să se destrame, era tatăl Crăiței și al Mădălinei. Avea să înțeleagă Bart astfel de raționamente sau nu? Avea să accepte el că rațiunea trebuia să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dreaptă, garduri frumoase, după care stăteau drepte și curate, casele. Am mers până la un gard unde se afla un magazin minuscul mixt. Am oprit. Tarzan s-a dus la magazin și a bătut în gemuleț. Din casă a ieșit o fetișcană și s-a apropiat alergând: - Îndată! strigă ea. - Dați-mi, ceru Tarzan, 5 sticle cu bere, dar să fie reci; apoi, către noi: nu plec de aici până nu le termin. - E normal, am zis eu, după atâta uscăciune! Tarzan
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmi plăcea mie. Al mamei era întotdeauna prea gros și fără nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănă, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi râs în nas dacă i-ai fi vorbit de stafii și poate ți-ar fi dat și una după ceafă, ca să te trezești la realitate. Mai târziu, când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la noii veniți. Curiozitatea Însă, Îi temperă elanul nervos; o studie pe furiși, iar după primele investigații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
livadă să mai curețe, să mai scoată câte o rădăcină. Și de fiecare dată câte un măr i se rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum te cheamă? Carmen. Mulțumesc pentru mere. Când o să le am și eu pe ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fetele cum goale se arată și dansează, între două premii, la Bingote, la TV, și nu aș putea zice că nu mă încearcă ispita. Asta nicidecum n-aș putea spune. Pe urmă, în chiar vremea în care mă holbez la fetișcanele golane, la Bingote cum dansează cu trupurile cele despuiate, îmi vin în minte vorbele lui Dumitrașcu vodă Cantemir, cum mă admonestează cu următoarele meșteșugite rostiri din gîlceava lumii cu înțelepciunea. Ascultați cum de frumos le spune: "Mai cu de-adins
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în toată vremea și peste tot ceasul din minte și din chitiială să nu-ți iasă, adecă: "Născutu-m-am, muri-voiu, muri-voiu și iarăși înviia-voiu, înviia-voiu și la ștrașnica și driapta dumnădzăiască giudecată a ieși îmi iaste"". Cu coada ochiului trag la fetișcanele de la Bingote și vinovăția mă încearcă, mai ales că din Isaiia îmi șușotește Cantemir-vodă: "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori, și nu vii fi viu". "Asta cam așa-i", zic, și dau nătâng din cap
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nedumeriți, după care Alina a întrebat, senină și cuminte, care sunt prăjiturile acelea à la Tufli - fiindcă noi de fapt asta voiam: să gustăm și noi din farmecul dulce al Iașiului de odinioară. La tejghea era o puștoaică din acelea. Fetișcana a avut o secundă - doar o secundă - de ezitare, care putea să sugereze că nu știa. După aceea s-a repliat repede, s-a sumețit și a răspuns iar în stilul pe care îl uitasem: „Da’ ce? Doar nu vreți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
repede, s-a sumețit și a răspuns iar în stilul pe care îl uitasem: „Da’ ce? Doar nu vreți să vă dau acum rețetele originale?”. Păi, nu. Alina întrebase doar unde sunt prăjiturile à la Tufli, acelea originale. Am insistat. Fetișcana ne-a privit iar lung și, după încă o secundă de ezitare, ne-a replicat iar: „Nu, nu mai avem nimic”. „Dar ce fel de prăjituri sunt? Cum se numesc? Spuneți-ne una”, persistă Alina. „Pfiiii... păi avem atâtea feluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
acum le-am terminat pe toate.” „Spuneți-mi măcar un nume, ca să știm ce să alegem!” se încăpățână Alina. „V-am zis... sunt atât de multe, că nici nu știu pe care să vi le spun”, veni răspunsul. După care fetișcana s-a întors semeață pe călcâie și s-a îndepărtat repede de noi, unduind din poponețul bine reliefat - un poponeț notabil, de altfel. Într-o altă seară m-am întâlnit cu Alina și cu o prietenă de-a ei într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
dar îndrăzneață, urâtă nu. Ai fi rămas cu avere, nu glumă, de la Costache. Fiindcă nu ești și tu mai înfipt, mai bărbat, cum să-ți spun? Vă pricepeți la altele, vă lăsați păcăliți de câte o nebună, și pe o fetișcană ca Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se hotărau, fata era înșfăcată pe sus. În sfârșit, acuma cu Otilia nu mai vreau eu. Frica mea e să nu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iarna. Cu douăzeci de ani în urmă, un tînăr ofițer o fi visat și el, desigur, să ajungă la maturitate alături de o femeie, doamnă în înțelesul mare al cuvîntului. Și pentru asta, idealist din fire, s-a căsătorit cu o fetișcană ce promitea multe, dar numai din vorbe, găsită în tîrgușorul în care a nimerit la terminarea studiilor... Săraca! oftează Ana cu durere cînd traversează interiorul Gării de Nord să ia un troleibuz spre o rudă, la care vor dormi. Imediat ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pentru amprente. Amprentele fuseseră șterse de un profesionist. Bud Împachetă și ieși, gîndindu-se la războaiele dintre pești, dar renunță rapid la idee. Duke Cathcart avea În grajd doar două gloabe și nu-l lăsa inima să scoată la produs o fetișcană de paișpe ani - cu alte cuvinte, toate coordonatele unui proxenet ratat. Încercă să facă legătura Între hogeacul „curățat“ al lui Duke și Nite Owl. Nu se potrivea nimic, iar negrii rămîneau principalii suspecți. Dacă chestia cu „curățirea“ apartamentului avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]