5,111 matches
-
în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi domesticim. Și să mergem mai departe. Chiar dacă nu totdeauna înainte. 2. Orice labirint are intrări multiple, iar fiara dinăuntru are mii de chipuri - s-a tot spus. Ori de cîte ori o birui, reapare. Nu degeaba e balaur. Chiar dacă nu totdeauna reapare imediat. Și nici nu ești vreodată sigur că ai biruit-o. Este numai o victorie temporară
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
totdeauna reapare imediat. Și nici nu ești vreodată sigur că ai biruit-o. Este numai o victorie temporară - dacă e. Ce te lasă mai sărac, spun existențialiștii. Sau mai bogat, pretind romanticii. Dar oricum, ajungi și tu să-i semeni fiarei. De n-ar fi decît pentru că fiara, monstrul, are ades chip uman. Care, fie și numai pentru că e chip de om, e al tău. În labirint, ai parte de miraje optice, acustice. Beții, vertijuri, narcisisme. Senzația că mergi înainte, cînd
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
vreodată sigur că ai biruit-o. Este numai o victorie temporară - dacă e. Ce te lasă mai sărac, spun existențialiștii. Sau mai bogat, pretind romanticii. Dar oricum, ajungi și tu să-i semeni fiarei. De n-ar fi decît pentru că fiara, monstrul, are ades chip uman. Care, fie și numai pentru că e chip de om, e al tău. În labirint, ai parte de miraje optice, acustice. Beții, vertijuri, narcisisme. Senzația că mergi înainte, cînd, de fapt, te învîrtești în cerc. O
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
în virtutea aceleiași ratări istorice, părinții legitimi ai combinatului refuză acum ceremonialul parastasului și azvîrlă, dintr-o insuportabilă frustrare, coliva la cîini. Așa cum refuză, la fel de vehement, de data aceasta din spirit caritabil și din convingeri ecologiste, să mai păstreze in situ fiarele mumificate și oțelurile de cea mai bună calitate, aruncîndu-le și pe ele, pe bani mulți și frumoși, tocmai la mama dracului, pe undeva, prin Suedia.
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
de pe unde am venit. „Din Deva” ne-au spus ei. Și de-odată am auzit pe creier un „clic!” și s-a aprins un beculeț care a făcut să sară broasca de la închizătoarea cutiei cu amintiri ca atinsă de iarba fiarelor. „A... de la Deva am o amintire extraordinară! Cum de nu i-am mai dat eu târcoale cutiuței unde se ascunsese mai bine de 40 de ani?” mă miram și eu cu gura mare de o așa nedreaptă scufundare în uitare
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracțiuni și nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a ființelor plăgi/ care-mi disprețuiesc nevroza...", "acum, asemeni unui mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aerisește, lăsînd loc și poeziilor scurte în care poetul are tendința părăsirii tonului grav, meditativ și
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza tot timpul pe "îndrăzneală": "cîtă perversă plăcere să îi atingi rochia/ smotocită de vînt spre disperarea trecătorilor/ loviți de parfumul ei de fiară încinsă./ cîtă criminală plăcere să intri în carmangeria/ de la parterul blocului în care ea locuiește/ și unde hălcile de carne au împrumutat/ porțiuni din alcătuirea ei./ pînă și măcelarul guiță de plăcere/ lipindu-și degetele scurte și butucănoase de acest
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
vorbeam mai înainte. Excesele de atitudine ajung pînă la nivelul limbii, unde se păstrează urme ale jargonului de lemn: Nu uita, Silviule, că în acest sat au fost oameni care și-ar fi dat viața pentru eliberarea de sub jugul comunist, fiara comunismului, fascismul roșu etc., ca să nu mai spunem că zugrăvirea în tușe accentuate a brutalității, trivialității și lipsei de omenie a comuniștilor este reflexul în oglindă al portretelor "dușmanilor poporului" din operele vechiului regim. Chiar textele de un farmec deosebit
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
la treaba lui/ Scuturându-și mâna cu ceasul,/ Ca tine în piața Obor, printre butoaie de varză,/ Cu lista de cumpărături în buzunar/ Și-o iubire monumentală în gând." (Fuge ireparabil știmpulț) "îmi târăsc după mine sictirul, ca pe-o fiară în lesă/ Aparent îmblânzită./ Cu gheare de câine, el rupe din mine bucăți./ Le mozolește, le-adulmecă îndelung/ Și le-aruncă apoi, c-o grimasă scârbită." (Stare de șîmprumutț) etc. Bucuria de a trăi răzbate cu greu prin straturile de
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Caraminu, parvenit tocmai de la Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e că fiara cea cu șapte capete de care scrie în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei, ne deslușește ce e Tragă Șerpilor
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște beculețe electrice. Dar din tot ce-am văzut la Los Angeles, cunoștința
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
cald, anormal de cald, de câteva zile; aerul nemișcat este înăbușitor ca în plin Julie, înainte de furtună. Și în George Enescu, un aflux neașteptat de electricitate intensifică, de ieri, magnetismul de Titan Proteu. Rând pe rând arhanghel, copil nevinovat, sau fiară puternică pândindu-și prada, după cum îi dictează emoțiile care se succed în el; aflux al cărui motiv precis nu-l cunosc, dar în care simt cum clocește furtuna, ca în unele zile prea frumoase de vară. În el sau în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
germenii invizibili ai bolii. Astăzi, lumea în care trăim a dovedit că e mai bolnavă decât s-a bănuit. Nu e suficient să contruiești o lume rațională, să propui valori planetare și să institui un model planetar, pentru că în peșteri fiara din noi refuză să adoarmă. Ca toată lumea, am fost șocat de sălbăticia atacului asupra Pentagonului și a celor două clădiri World Trade Center. Nu s-a insistat suficient asupra numelui intrat într-o atât de crudă istorie: nu "American", ci
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e un
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
aplicată actului liric autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa intrinsecă, în relieful său sensibil precum un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
ultimilor 20 de ani. Datarea unor versuri pare uneori inutilă. Poemul închide în el momentul istoric din care s-a născut. Secvența Quintet politic (1992) nu mai are nimic din frenezia și entuziasmul momentului 1989: "poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
avea. Instinctul de apărare funcționează înaintea oricăror alte scenarii. Fata își trage poșeta la piept, demascîndu-i pe hoți. Mai mult, înfuriindu-i la culme. În văzul tuturor, cei trei flăcăi de 17-18 ani (și nu țigani) se năpustesc ca niște fiare asupra tinerei. Cu pumni, cu picioare. Se ghemuiește încercînd, fără succes, să-și acopere fața. Loviturile se succed nemilos, cu o forță animalică căreia nu i se poate opune. Dar ea speră. Așteaptă ca măcar o femeie, una singură să
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
nu-mi scapă nimic. Și văd: peste uimitoarea cămașă se încrucișează o vestă verde, de stofă aspră, o jiletcă de vînător, croită din ceea ce ei numesc jägersstoff. Această jiletcă verde e butonată cu colți de animal, galbeni, ascuțiți, fioroși. Nu știu cărei fiare au aparținut. Va trebui să întreb. Dar, fără să vreau, găsesc că această podoabă de dentist e respingătoare. Astfel îmbumbată, jiletca prăzulie e încinsă cu o uluitoare centură care dezvăluie pasiunea pentru avuții palpabile și sunătoare a noului Heliogabal. Căci
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
cu putință? Această găselniță a geniului comic ce pare să dirijeze de departe și de sus toată tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește cu pumnalul la brîu, cu pieptul înstelat cu colți de fiară smulsă din boturi de animale ucise de spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș fi descoperit, în același timp, slăbiciunea forței
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
urle. Să plîngă enorm, convulsiv, animalic. Stai dracu, bre și suge, îi șuieră țiganca, printre dinți, și îl smucește spre pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i se scurg și se amestecă pe bărbie, bate din mîini și din picioare, se frînge și tremură ca un epileptic în plină criză. Pasagerii se revoltă, o invită imperativ pe țigancă să-și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
s-a dat să vedem cum ninge cu găuri de flaut,/ și aromele vesperale din prunduri. Laudă bîrnelor/ pe care se trece în partea cealaltă a rîurilor -/ și buruienilor crescute peste gorganele de cutii de conserve,/ de anvelope și de fiare ruginite, de la marginea orașelor./ Ah, cîtă prospețime, în această lume,/ de la vicleana frumusețe a fetelor. Și rîsetele lor:/ ce minunate jerbe! Laudă ție, Doamne, pentru toate acestea/ și pentru multe altele: de la bulbii luminoși ai narciselor/ de pe mormîntul din inima
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
și responsabilităților - hotărăște să-i încredințeze imperiul, dezamăgit de propriul său fiu. Detestabilul Commodus - caracterizat cu voluptatea detaliilor de nominalizatul Joaquin Phoenix - e personaj real, renumit pentru hazardatele sale gesturi printre care acela de a coborî în arenă să înfrunte fiarele. Înfruntarea cinematografică se produce în inima amfiteatrului din centrul Romei (vezi Forumul recreat digital). Aici - urmînd sfaturile cinicului proprietar de luptători - Oliver Reed, admirabil în acest cîntec de lebădă, sclavul gladiator cîștigă simpatia maselor din tribune, intoxicate cu ludi circenses
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
spune. Ceva-ceva scârțâie rău de tot în scenariul prezentat cu fast mediatic. Nu prea-mi vine a crede că niște hoți profesioniști, așa cum sunt prezentați asasinii lui Sașa Disici, s-au încurcat cu un Mercedes rablagit, din care aproape curgeau fiarele! Folosirea mașinii proprii pentru a-i urmări pe infractori nu e, nici ea, tocmai obișnuită! Din păcate, moartea polițistului n-a folosit decât la o ridicolă exibare de multă masă mușchiulară și de prea puțină materie cenușie. Dacă singurele consecințe
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
că ar fi capabil să dispună... mi-e și groază să spun ce! Ieșirea - aparent doar nervoasă - a lui Miron Cozma nu se produce chiar din senin. Șeful său politic, C.V. Tudor, este într-o ofensivă frizând apocalipticul. Asemeni unei fiare rănite de moarte, "tribunul" condamnat - în două serii scurte - la plata a aproape jumătate de miliard de lei, și-a pus tunurile pe cei care, presupune el, ar fi cauza tragediei sale: Ion Iliescu și Adrian Năstase. Pe unul nu
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
fost solicitat de regele Ferdinand (la sfatul lui Ion I.C. Brătianu) să devină prim-ministru, însărcinat să trateze cu inamicul cunoscutul tratat de pace de la București. Asta pentru că o țară, mică precum a noastră, trebuie să aibă totdeauna, înroșite, două fiare în foc, folosindu-se de fiecare, după împrejurări. Din fericire, tratatul de pace încheiat de Marghiloman nu a fost niciodată semnat de regele Ferdinand, fiind, astfel, atins de nulitate și, la sfîrșitul lui 1918, România a putut relua ostilitățile cu
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]