9,472 matches
-
cu care alternează vocile narative, Sorin Catarig este un bun observator de detalii și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai mult statice și reflexive. Ficțiunea în sine este, așadar, pretextuală. De aici și senzația unei atmosfere oarecum misterioase; decupajele poetice lasă impresia că ar putea înfățișa mai multe, că sfârșesc mai mult aleatoriu. Sorin Catarig ar putea scrie roman, însă, contrar opiniei din prefață a
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
suficient de incitantă să suscite interesul cititorului și nevoia acestuia de mai mult dinamism. Acestor proze scurte cărora, cum am spus, nu li se pot face prea multe amendamente, le lipsește un dram de suspans, de imprevizibil, de nebunie a ficțiunii, acel impact venit din îndrăzneala narativă, singura care acționează direct asupra memoriei capricioase a cititorului. Căci, odată închisă cartea, îți dai seama că ai păstrat doar o stare a lecturii, că puținele lucruri întâmplate între coperte s-au retras înapoi
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
e bine, românii care sunt leneși, dar și nenorocul istoric al României, mafia arabă, câinii vagabonzi ș.a.m.d. Sigur, toate acestea pot fi o materie interesantă (chiar recomandabilă) pentru romanul actual, cu condiția să fie prelucrată inteligent în cadrul convențiilor ficțiunii. Altfel, cartea rămâne doar un inventar dialogal al realității la nivelul (scăzut) al simțului comun, un fel de bârfă plictisitoare de cartier mărginaș. Toate calitățile lui Constantin Popescu de a face dialog (calități reale) nu suplinesc în acest roman deficitul
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
spre vorbirea noastră de acum epopeea marelui autor al Școlii ardelene, nu literal, ci în spirit. Deocamdată, uitându-mă bine în jur, în stare nu-l văd decât pe Cărtărescu. O replică, la zi, i s-ar da poate și Ficțiunii, lui Leonachi Dianeu, care iscălește Prologul. Neavând noi autori, precum Homer, - după cum spune acesta - care să cânte faptele de vitejie ale neamului nostru... toate acele persoane din căruntele veacuri... neajungerea limbii neîngăduindu-i nici unui autor să facă față unei asemenea
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
nod în rețea, rămânând fidelă umanității sale, în ciuda unor convulsii și grele cumpene. Din acest punct de vedere ea este cea care fisurează și virusează rețeaua lui Plagamat. De fapt, ea doar va mima dependența de "rhizoma", salvându-se o dată cu ficțiunea și cu autorul. Episoade lungite nemeritat sau unele concesii făcute clișeelor de presă, nu diminuează meritele încercatului prozator Marius Tupan de a construi fiabil pe baza unor idei-forță și obsesii epice ale postmodernității, întrupându-le într-un protagonist memorabil, actor
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
Tinerețea unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experiențele autorului în România anilor '50, cu multe personaje copiate după modele reale și anecdotică devenită istorie (mare și mică). Deși nu pot să-mi dau seama exact cît e ficțiune romanescă și cît memorialistică în confesiunea la persoana I a naratorului numit chiar Miron Bergmann, trebuie să spun că volumul m-a interesat nu în primul rînd pentru virtuțile lui beletristice, ci prin raportare la tot ce știu despre epocă
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
romane, printre care amintim: Tallhover, Schott, Mal hören, was noch kommt, Jetzt, wo es zu spät ist, Anders ș.a. Despre romanul Anders (Altfel) apărut în 2003, critica afirmă: "șH. J. Schädlichț este cel mai mare laconic printre autorii germani contemporani. Ficțiunile sale au o rigurozitate întîlnită doar la Uwe Johnson". Cred că ceea ce ne izbește de la primele pagini în textul unui scriitor este întotdeauna amprenta lui specifică, marca lui de fabricație. La unii e mai pregnantă, la alții mai greu depistabilă
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
rotesc într-un carusel, chipuri, lecturi, sentimente, întîmplări defilează cu repeziciune prin fața ochilor narcotizați ai cititorului, care nu mai știe cu precizie unde sfîrșește confesiunea și unde începe literatura. Unele scene sînt atît de dure încît par a fi rodul ficțiunii. Atmosfera cvasi-militarizată din grădinița la care a fost angajată naratoarea duce cu gîndul la școala din filmul The Wall, produs de grupul Pink Floyd: "În prima zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrînd în
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
moralității sau valorii literaturii prietenilor scriitori (ce dă cu o mână se asigură că ia cu cealaltă), evocări (lamentabile, apropo)... Memoria e strict supravegheată, funcționează igienic, nu ne vorbește despre Breban decât indirect. Nicolae Breban se simte bine numai în ficțiune, acolo unde controlul îi aparține total. Scriitorul mitoman nu e interesat de adevăr, deși vorbește în numele lui. Confesiunea l-ar expune subiectiv, nerelevant. De aceea, în aceste memorii există doar ca persoană publică, memoria nu e retrospectivă ci defensivă și
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le într-un destin. Lunetistul nu este așadar, ca în poezia optzecistă de inspirație anglo-saxonă, un personaj al unei ficțiuni poetice intimiste sau revendicative, ci o voce dintre lumi - un hibrid ontologic aș îndrăzni să spun - care coboara din Istorie în aceeași măsură ca din Empireu, din (sub)om ca și din înger, din Caracal Sighișoara mea : este de fapt
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
radiind de fericire, descoperind valențele răsfățului și voluptatea huzurului. Încă sînt în extaz, iar agonia nu încape în forme ale imaginației. Alăturarea celor două cuvinte poate părea o aiureală absolută în această ascensiune nemaipomenită. Perspectiva mai sus amintită este, deocamdată, ficțiune coșmarescă, ceasul rău, pisica neagră. Cei mai mulți nici nu și-o pot vizualiza, nu pot să-și închipuie că li s-ar putea suprapune destinului strălucitor, tangibil doar succesului. Top Dogs () este o piesă scrisă în 1997 de elvețianul Urs Widmer
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
scuipă pe stradă. Printre cei ce au făcut din tristul bătrân o scuipătoare națională menționăm și pe d-nii N. Iorga și Ion Grădișteanu" (v. Lovinescu, Opere IX, 1992, p. 107). Cum, deci, să-l mai vadă cineva pe prozatorul de ficțiune Slavici, în paginile sale cele mai bune din vremurile de altădată, când omul era atât de detestabil, iar memorialistul considerat cu atât mai penibil? E. Lovinescu nu a avut nici inspirația, nici tăria de a face o disociere. În 1922
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
chiar anul morții lui Lovinescu, va rămâne incompletă, fără multe capitole proiectate, printre care și unul despre Slavici, unde poate portretul prozatorului ar mai fi fost retușat. Cred că Lovinescu a citat o singură dată un fragment din proza de ficțiune a lui Slavici - și anume într-un articol polemic cu B. Fundoianu Există o literatură română?, din octombrie 1922, reluat în Critice IX, în anul următor: e un fragment din Popa Tanda, o descriere a satului Sărăceni, ca exemplu de
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
genul, dar acceptă relația incestuoasă cu fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va contribui la apariția unui inconștient dominator. Alice își domină fratele într-o ordine simbolică patriarhală, chiar dacă îi poartă în pântece copilul. Propriul frate, cum ar veni, nu!? - Nu credeam că
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
de intimitate - este în același timp extraordinar, irepetabil și, cum spuneam, inestimabil. Cartea se citește pe nerăsuflate, purtată de encomiastica inocentă a fidelei doamne Albaret, de montajul expert al domnului Belmont și de toate acele detalii (mai savuroase decît orice ficțiune) privitoare la viața lui Proust - cel care își trimitea șoferul (Odilon, soțul dnei Albaret) după bere rece de la restaurantul hotelului "Ritz" la ora două noaptea! Și mai există un lucru, cumva "senzațional": faptul că acele foi volante, pliate și lipite
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
Ciprian Macesaru Ciprian Macesaru: Domnule Alexandru Ecovoiu, am sentimentul că în spațiul literar românesc unii încă vă judecă literatura cu o încrîncenare nefirească, avînd în vedere că e vorba totuși de o operă de ficțiune. Dintre volumele pe care le-ați publicat, romanul Sigma a produs cele mai multe discuții, dar, după cum zicea Marius Chivu în cronica din Revista 22, pentru destinul romanului, un scandal - fie el și literar - e binevenit. Așadar, vă rog să îmi spuneți
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
dintre aceștia le-a vorbit studenților săi despre Sigma în termeni adecvați... Nu au fost, desigur, de acord cu tot ceea ce am afirmat sau contestat în roman, dar, buni cunoscători de texte teologice, nu au văzut o erezie într-o ficțiune, ci, dimpotrivă, o punere în discuție a unor secțiuni nu tocmai limpezi din Noul Testament. Într-o dezbatere cu public, avînd drept obiect Sigma, cunoscutul filozof Mihai Șora a avut cuvinte cu totul deosebite despre carte, literar și etic. Romanul are
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
și temele povestirii sadoveniene mai prezintă suficient interes. În finalul prefeței, Marius Chivu își exprimă temeri justificate: "Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său" (p. 10). Răspunsul e totuși neobișnuit de încrezător că opera lui Sadoveanu va prezenta în permanență o atracție irepresibilă nu numai pentru "marginalii lecturii". S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne gândim că în literatură nu e
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
permanență o atracție irepresibilă nu numai pentru "marginalii lecturii". S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne gândim că în literatură nu e absolut necesar să regăsim lumea noastră, ci, tocmai dimpotrivă, uneori avem nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu alte reguli și cu altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
regăsim lumea noastră, ci, tocmai dimpotrivă, uneori avem nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu alte reguli și cu altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum am promis, modul cum iubesc personajele sadoveniene. Detaliile, la care nu mă pot opri aici decât puțin, au savoarea lor. Nu pot evita în comentariu alunecarea
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
iar asupra lor s-a așezat o lespede de uitare. Majoritatea au fost republicate după mai bine de patruzeci de ani, în ultimul deceniu al secolului trecut, cînd numele autorilor deveniseră aproape uitate, iar interesul general pentru lectura cărților de ficțiune scăzuse dramatic. În aceste circumstanțe, apariția pe piață a unor romane cu titluri cvasi-siropoase precum Frunzele nu mai sunt aceleași sau Zilele nu se întorc niciodată, nu avea cum să stîrnească un cine știe ce interes din partea cititorilor. De aceea, treaba făcută
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
capabili,... de fapt nici pomeneală... să fi auzit ei de André Gide, care spunea că a fi scriitor, înseamnă a fi oarecum ne-onest... în sensul, estetic, firește, că scriitorul, în operele sale, amestecă dinadins ori în mod necesar planurile, ficțiunea și realitatea, susținând ceva uneori inventat, spre a face și mai credibil un lucru din realitate, ce poate nici nu s-ar fi petrecut, mințind, deci,...un personaj, să spunem, cu cheie, poate, dar care, astfel compus, dă randamentul literar
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
montare "istorică" și în alta recentă. Proiectul mi se pare remarcabil. Dacă mă gândesc bine, cele două opere pe care le-am văzut/auzit recent purced - fiecare în felul ei- din impulsul aceleiași foarte omenești tensiuni: frivolitate - austeritate. Tannhäuser este ficțiune romantică inspirată lui Wagner de un atestat istoric: existența unui concurs de poezie cavalerească în Thuringia, la castelul din Wartburg, la începutul secolului 13. Existența minnesängerului Tannhäuser și urma lui în manuscrise: printre ele un imn către Venus și un
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
care oricum scriu mai bine, iar cu restul de bani să li se facă reclamă. Ar fi o nebunie! Dar să nu credeți că am eu o problemă personală cu King. Eu pot să public oricum, iar în Europa aceste "ficțiuni colective" se vînd bine. - De ce credeți? - Sînt un seducător. Am scris odată un text despre puterea de seducție a scriiturii. Limbajul e un afrodiziac extrem de puternic. Nu știu dacă nu greșesc, dar am făcut odată o socoteală, și-am descoperit
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]