57,520 matches
-
vederi au insistat suficient asupra arătăniilor din sală, cât să-ți faci o impresie, fie și vizual, despre ce fel de indivizi e vorba. Cu câteva excepții (onoare lor!), corpul diplomaticesc de vârf arăta a adunătură de borfași. Dacă aceste figuri patibulare și-aceste fețe boțite mă reprezintă pe mine în marile capitale ale lumii, m-am ars! Neîndrăznind să-și contrazică pe față șeful, se mulțumeau să arunce priviri piezișe, în care citeai porniri inspirate din biografia lui Jack Spintecătorul
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
vreme celular ambulant într-un supermarket, cu o bizară pasiune pentru aruncat de toți pereții propria pisică, singur ca un urs panda, căutînd ceva în care să creadă și victimă a vagabonzilor locali. Florin Lăzărescu are o mînă fină pentru figuri pitorești, de la Șobolanu, „tata” copiilor fugiți de la orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
calitatea intelectuală a intervențiilor sale publice, admirată pentru eleganța și, nu în ultimul rînd, pentru frumusețea ei, Magda Cârneci (y compris Magdalena Ghica, pour les connaisseurs) a fost în anii deceniului nouă una dintre vedetele vieții culturale bucureștene și o figură emblematică a miraculoasei mișcări artistice apărute atunci și pe care continuăm să o numim „generația optzeci”. La vremea respectivă Magda Cârneci era, alături de Andrei Pleșu, o prezență constantă și întotdeauna de remarcat la vernisajele unor expoziții de artă plastică (la
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
Florica Ichim, sînt documente ce umplu goluri, pete albe din istoria teatrului. Generațiile care doar au auzit de marile personalități ale teatrului secolului XX, au șansa acum să recupereze destine, să cerceteze aplicat dimensiunile unor trasee artistice, tendințele, stilurile unor figuri cu emblemă în creația teatrală. Demersul pe un tărîm aproape neinvestigat la noi - scenografia - tratat de multe ori cu superficialitate de privitori și de comentatori, mi se pare că aduce un beneficiu acum, prin această apariție dirijată de Valeriu Moisescu
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Apoi, se-ntîmplă des, în această lume dezvrăjită și revrăjită prin eros, ca personajele să joace, pe rînd, roluri absurde, ridicole sau...firești, în timp ce “duminica se scurge sub tălpile lor, țesută din ore și pofte.” Memorabilă este mai cu seamă Orjen, figură ce pare desprinsă - asemenea Iepei Roșii din proza lui Bănulescu - din basm sau din vis: “Orjen se scoală, părul ei strălucește acum în aerul limpede, pare o flacără roșie ce se îndreaptă spre dealul pe care, mărăcini și roșcovi sălbatici
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
mijloc sau în păturile inferioare ale societății, Nicolae Stan scrie o memorabilă epopee a orașului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului. La Nicolae Stan, ca și la James Joyce, autenticitatea este dată nu de excepție, ci de regulă. El nu caută figuri ieșite din comun, ci oameni obișnuiți, cu pasiuni și sentimente, bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie să facă față unor situații neprevăzute, dar și atunci acționează în virtutea propriului
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
de faimosul preambul al filmului Amélie: „...închide cărțile și caietul și se lasă pe speteza scaunului, vizibil surmenată. Se întinde pe pat. Oftează. Adoarme. Visează ultimul cuvînt, zvîrcolindu-se. Apoi: Se odihnește o oră pleacă la antrenamente unde învață o nouă figură de atac întorcîndu-se acasă intră cu seninătate în botul unei mașini ce vira normal nimeni nu înțelege gestul ei oamenii și viața ea moare pe loc”. (p. 58) De cu totul altă factură este textul Ce părere aveți, domnule Llosa
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții, jocuri de șah), ca și prin relevarea unor trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion Ghica: lucid, exprimîndu-și patriotismul într-un limbaj temperat, departe de stilul romantic al tinereții, ironic, senzual, calm și fin tactician, cu o energie controlată dar și cu o „violență obscură”, cu o revoltă stăpînită, însă, activă, volubil și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost în primul rînd spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu de tulnicărese, Mihai
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
pentru adevăr în „procesul comunismului”, sînt aduse noi și noi mărturii despre nedreptele, inumanele suferințe din închisorile comuniste, despre regimul criminal și instrumentele sale de zdrobit vieți. Deosebit de impresionantă e evocarea lui Gheorghe Năstase despre „Academia” din Aiud și despre figura luminoasă a profesorului Ion Petrovici. În martie 1952 regimul deținuților s-a mai relaxat puțin, îngăduindu-li-se acestora să umble cîte o oră la aer în curtea interioară, în mijlocul căreia se afla o latrină puturoasă, denumită în derîdere „monumentul
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
în urmă cu cinci ani, retrasa primii zece ani din viața romancierului sud-african de origine afrikaner, într-un oraș de provincie situat la 90 de km. de Cap. E povestirea unei geneze de sine dureroase, a unei copilării prezidate de figura mamei dominatoare. Al doilea volum, apărut de curînd, Către vîrsta de bărbat, povestește la persoana a treia prima tinerețe a lui John, care a reușit să scape de existența provincială și iubirea sufocantă a mamei, odată cu începerea studiilor universitare de
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
în 17 limbi, informații despre evoluția fonetică a cuvîntului cu derivatele sale sînt completate cu explicații etimologice neașteptate, povestiri, anecdote, fabule. Homo duplex Adri Van der Heijden (52 de ani) e necunoscut în afara granițelor țării sale, deși e una din figurile proeminente ale literaturii olandeze contemporane. A debutat în 1978, cu o culegere de nuvele, sub pseudonimul Patrizio Canaponi, și a obținut primele sale cinci premii literare. Apoi a publicat sub propriul nume 15 romane și volume de nuvele, în majoritate
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
Constantin Țoiu Republic articolul cu titlul de mai sus tipărit pe timpuri în Gazeta literară la rubrica săptămânală “Contrapunct” în care evocam marile figuri ale clasicismului nostru literar. Spun “o sută fără șase” gândindu-mă la vârsta ce o avea în acel moment scriitorul mai puțin cunoscut astăzi, Alexandru Cazaban, de nouăzeci și patru de ani, un moșneag vioi, viguros, povestindu-mi întâmplări de-
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
va învăța și ungurește. Va urma, în continuare, Facultatea de Litere din București, unde îi are ca profesori pe Caracostea, Dragomirescu, Iorga sau Take Papahagi. Frumusețea Profirei și în special privirea misterioasă o transformă în... Sfânta de la Corița, model pentru figurile sfinților pictați în bisericuța aromânească de la Corița. Amintiri despre Mircea Eliade Tânăra studioasă și refractară la avansurile sentimentale ale unor Radu Boureanu, Anton Holban sau Zaharia Stancu, se apropie, în această perioadă, de Mircea Eliade, tânărul de o inteligență fascinantă
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
față de lumea lui Celan, și-ar avea sorgintea în înrîurirea ontologiei heideggeriene, ceea ce constituie pentru Bollack cu atît mai mult un fapt scandalos, din moment ce crede a ști că „Celan a fost mai conștient de puterea neobișnuită și malefică exercitată de către figura «Celui de la munte»”. Spre deosebire de Gadamer, care caută sensul unui text în spatele sensului universal al cuvintelor limbii vorbite „în formele lor obișnuite”, Bollack consideră că el este legat de un anume moment și o anumită situație gravate în istorie. „Viața trăită
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
o tramă autobiografică. Secvențele acestei mărturii a cărei spontaneitate e favorizată de convorbirile în cauză, dinamizate, după toate probabilitățile, inclusiv de pauzele dintre ele ca și de revenirea asupra acelorași motive sub unghiuri noi, izbutesc a contura, din perspectiva subiectului, figura creatorului complex care este Alexandru Lungu, totodată poet, artist plastic, medic, cercetător, editor al revistei Argo. Nu e, în cazul de față risipă, ci însumare. Căci Alexandru Lungu se arată autentic în toate ipostazele manifestărilor d-sale, capabil a trece
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
de paie supusă primejdiei și același cer/ spintecat de orgolii/ Orele sale mărșăluiesc docil/ fără să mîrîie, fără să iasă din rînd/ deși o dîră de sînge se insinuează în urmă” (O zi ca celelalte). La fel sînt cinstite alte figuri morale specifice: plictisul, dezabuzarea, scepticismul: „Dar cum să rezist în fața/ Acestor rafale de plictis și/ Surpare?” (Cuvintele ș3ț). Ca și: „Acum pot spune: sînt ostenit/ Tot mai străină-mi pare urma/ Pașilor, cresc semne de-ntrebare” (Tu treci neiertătoare). Ca
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
infamiei o femeie din aristocrația de astăzi, iată-l acum pe alt deputat, pe dl Ionescu-Quintus, introducîndu-ne, aproape cu aceleași mijloace rudimentare, în viața elitei române. Ridicînd o perdea după cealaltă, ne lasă să privim o serie de scene, de figuri și moravuri, ne denunță taine de culise și ne zugrăvește mentalitatea acestui mediu, cu o sinceritate aproape brutală. Ceea ce putem observa mai întîi în această scriere este lipsa de calități literare. D-l Quintus, după cîte știu, a debutat cu
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
dar ce contează?), fost președinte al Camerei Superioare, fost președinte al PNL, epigramist și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru, ci pe tatăl d-sale, care semna Ionescu-Quintus cărți de literatură epigramatică sau umoristică, era o mare figură a liberalilor de dinainte de primul război, cînd s-a ales și deputat. Textul este o recenzie publicată în 1910 de către Ilarie Chendi, cel mai cunoscut cronicar literar al vremii, și reluată în volumul postum, Schițe de critică literară, Cultura Națională
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
diferă foarte mult de cele de care se slujește N. Iorga, dar rezultatul e net diferit, în sensul că cel dintîi își asumă reverberația propriului crez din acel moment juvenil, în vreme ce secundul nu se arătă dispus a se oglindi în figură unui mai vîrstnic confrate, resimțit probabil că rival. Indiferent de felul în care tranșam problemă, superioritatea etică a lui Mircea Eliade ni se pare, în cazul în speță, de netăgăduit. Evident, reliefînd "proto-legionarismul lui B. P. Hașdeu, așa cum reiese din
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
impregnare, conform cerinței menționate mai sus a lui Lucian Boia, pe care o învederează istoricul Ovidiu Pecican. O scriitura în care se percepe ecoul unei posturi simpatetice în raport cu materia tratată în cercuri concentrice, personalitatea lui B. P. Hașdeu integrindu-se în figură unei "elite culturale iar ultima într-un tablou al epocii, fixat cu afectiva adeziune: "M-a interesat să schițez aici, oricît de sumar și de incomplet, se confesează cercetătorul, povestea întotdeauna fascinantă a constituirii și afirmării în arenă publică și
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În țară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ștefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor și corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîștigîndu-și existența de la 16 ani din lecții de vioară, dar și alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinațiile lui (administrator
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
de muzică deprimă,/ strigătul nud e un simplism/ și-n drumul dur spre alt seism/ se cere-o muzicală climă". Rimele rare în desăvârșirea lor ( ex.: să fim/ Elohim) nu evită dificultatea convocării în comuniune a unor pilde, figuranți sau figuri retorice din filosofia platonică, Biblie sau eresul românesc, și nici omagierea aproape idolatră a geniilor tutelare ale poeziei române, de la Goga, Eminescu și Arghezi, la prietenii săi Nichita, Fănuș Neagu, Grigore Hagiu ș.a. Corespondează cu textele acestora, dar și cu
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
epocă de la antichitate pînă la Tel-Quel-iști. Într-o asemenea ipostază e și Prosper Mérimée, Monsieur Première Prose, cum îi spunea Victor Hugo, autor al lui Falcone și a lui Tamango, pe nedrept uitat astăzi. Rămas nebotezat toată viața, Mérimée face figură stilistului într-un secol în care un Dumas, un Balzac sau un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
un calm distrugător, spune că el și-a făcut datoria, adică s-a bătut pentru țara lui, România și familie... Auzi-l Lumea stă să dea în apoplexie și el... Adevărul e că nici arbitrii-judecători nu erau agitaț și, cu figurile lor de plăvani ( am vrut să zic rumegători imperturbabili, dar nu rumegaseră deloc ceea ce se întâmplase în ring), au comunicat punctajul. Și brusc mi-am amintit de superbia democraței americane, de America tuturor posibilitățlor, de Iugoslavia ( din cauză de Miloșevici
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]