656 matches
-
nu are cuvânt, chiar dacă își-, dă seama că se află în posesia adevărului. El nu e auzit chiar dacă se exprimă. Nu-l crede nimeni, sau zice că a auzit și el asta de undeva. El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fi așa la Început, de acord. Pe urmă, relația ar fi trebuit să se normalizeze, dar nu. Chiar și atunci când am mers cu toții În orășelul nostru, prea tăceau. Nu mă pierdeau o clipă din ochi, dar tăceau. Erau ca niște figuranți Într-o piesă. și ce m-a pus mai mult pe gânduri era ordinea din camere. Parcă nu-și permiteau să clintească nimic. Nu cumva și casa asta În care m-au adus este o casă oficială? mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chipul lăuntric al omului căruia îi aparține. Aici interogarea Cine este? se dovedește profund eclipsată de pragmaticul întrebării Ce este?. Finalului de viață i se propune așezarea la sine în preajma celor indicați de stabilitatea prieteniei și consubstanțialitatea înrudirii. Aceștia sunt figuranții principali ai scenetei ce învăluie și pregătește pelerinajul fără de întoarcere al celui secătuit de existență. Adesea compasiunea, regretul și suferința pentru absența ce stă să se împlinească, pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu o rețea de benzi subțiri de leucoplast, care se Întînd spre tîmple. Iar interiorul nărilor e plin cu un fitil de tifon lung de vreo 2 metri (sau 5? sau 10?), Îndesat cu răbdare, centimetru cu centimetru. Parcă sîntem figuranții din Mad Max, Într-o pauză de filmări. Nu-i de mirare că bolundeii lui Rică aruncă În noi cu coji de portocale de la etaj, fac ca toți dracii, aplaudă cu urechile - rîsul și aspectul nostru Îi stîrnesc. — Bă, potoliți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului i-a venit rândul la ghișeu. Să vezi acum spectacol, mi-am zis, gata să fac pe figurantul indiferent de partitură. Scontam pe orice variantă de recunoaștere a marelui actor și regizor de către tânăra doamnă intens rimelată, care păstorea computerul cu desti nele nevrednicilor debitori ce eram: strigăt uluit, mirare contrariată, excitație naiv admirativă, holbare amuțită etc. Numai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
între Maxențiu și bruna Ada- Razu, unica moștenitoare a celei mai mari fabrici de făină. Dacă după doi ani de căsătorie Adu plimba încă pe Maxențiu, era fiindcă nu credea societatea destul de deprinsă cu noul său rang; de nu înlătura figurantul de pe înălțimea unor echipagii de formă excentrică, era fiindcă, automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă. Călărea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxențiu, bolnăvicios, de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Monde. Oyral nu era numai o canțonetă care a prins, era însuși afișul muzical al acelei reviste, afiș ce-și înfigea persuasiunea în mintea spectatorului, pe calea auzului. Canțoneta conținea toate duhurile rele care circulau printre cei cinci sute de figuranți; conținea atmosfera încărcată de pudră, fard și parfum, de decolteuri, de poleială, de lac nou, de pijamale închise, de fuste învoalate, de maiouri lipite, de dans și contorsiune. Oyral era un fel de sugestie de la scenă la sală. Deștepta în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
primul rînd ornamente. Nu erau ale noastre și nu vor fi niciodată, noi eram numai îngăduiți să trăim sub ele. Părinții mei erau locuitorii ideali pentru acest nou cartier. Cetățeni sincer mulțumiți de ceea ce autoritățile le oferiseră. Oameni fără chip, figuranți în complexul arhitectural admirat acasă și aiurea. Copii neauziți ai binevoitorilor oameni de seamă, copii care odată așezați la locul lor, nu vor murmura nicicînd vreun cuvînt de nemulțumire și plini de gratitudine nu vor face niciodată vreo mișcare în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să-l schimb pe cel care îmi ține locul. — Cum adică? Nu doar tu ești Hefestion, ci sunteți mai mulți? Hai, că-i bună! Dar ești într-o copie a unui tablou, ce-ți închipuiai? Ca într-o reclamă cu figuranți, care se filma în priză directă, Omar văzu zidul alb din fundal trecându-i pe sub priviri, căci era un panou pictat. — Prietene, stai puțin, mă înscriu să fiu Alexandru cel Mare, dar nu știu replica! — Behehe! Behehe! mă omori cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și tipul cu platoșă, care chiar arăta ca un rege tânăr. Intrară în scenă cele patru femei, împopoțonate ca niște vampe: — O, Vestitule, îți cer mila și să ne primești ca supuse la curtea ta! zise cea mai bătrână spre figurantul care îl interpreta pe amant. — Așa e, femeie, băiatul arată ca Alexander the Great! Veți avea fiecare câte ceva de făcut, îi spuse Omar, însă pentru tine, cu totul aparte, voi păstra datoria să îmi cauți pisica! O rumoare ușoară străbătu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timp nu mai este prin comisiile de admitere la facultate. Respectivul, neștiind că mama candidatului respins oficial se află în grupul prezent a spus-o clar: „Da, e adevărat că nu mai vreau să fac parte din asemenea comisii ca figurant, ca marionetă și că în anul cutare am primit un bilet cu un incriminat fără vină - spunându-i și numele întreg”. Colegul, care nu credea că eu am respectat adevărul faptic, ce știe el, fiind mai tânăr, despre „lupta de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mare greață. Când prezentarea genericului luă sfârșit și Ignatius observase că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic de mai multe ori în trecut, apăru în tehnicolor o scenă cu mulți figuranți foindu-se în jurul unui cort de circ. Cercetă cu lăcomie mulțimea de pe ecran și o găsi pe eroină, stând mai la o parte, alături de unii care prezentau un număr secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vorbi și te vei alătura acelora care, singurii, după revelația ta, se vor putea declara Stăpânii Lumii. Umilește-te și vei fi Înălțat. Vei vorbi pentru că așa poruncesc eu, vei vorbi pentru că eu o spun, și cuvintele mele efficiunt quod figurant!“ Iar Belbo zisese, acum de neînvins: „Ma gavte la nata...“ Agliè, chiar dacă se aștepta la un refuz, păli la această insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prea mult timp. Eu stăteam nemișcat în mijlocul corului, mascându-mi rușinea cu un surâs sfidător pe buze. Flaviano a făcut un gest de dezgust, exclamând: - Să-i dăm fanfaronului ce i se cuvine! Am fost împresurat de un grup de figuranți, servitorii care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe, toate false, cu excepția uneia. Mi-am dat seama imediat după durerea pe care am simțit-o în urma loviturii încasate la umăr. L-am ghicit pe servitorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă asta ți-e de-ajuns... Figuranții s-au adunat toți împreună în prosceniu, nu foarte departe de mine. M-am dus spre ei, țintindu-l pe cel cu bâta adevărată. Când am dat să i-o iau, a încercat să pareze și s-a opus, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o femeiușcă vioaie, blondă și care vorbea fără oprire. Povestea că își petrecuse trei zile în Buftea, la un film al lui Daneliuc, în care juca un rol episodic, deși Andrei își dăduse seama că era cel mult în trupa figuranților. Era din Dorohoi, dar voia să facă o facultate de actorie în București, nu știa încă pe care, ar fi trebuit să-și găsească și o slujbă, plus că nu avea unde să stea, tu unde stai? Nu mă iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează deasupra gropii; această pendulare este însoțită de dure lovituri de clopot; animație în rândul personajelor și al figuranților; toți se apropie, gesticulează, încearcă să-l tragă pe GRUBI; acesta lovește cu picioarele și se urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra ceasului.) GRUBI: Las’ că v-arăt eu vouă... TOȚI: - Ce-i cu el? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO (Așezându-se, scârbit, într-un colț.): Crezi că asta o să mai cadă vreodată? MAJORDOMUL (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și câțiva funcționari de la Poștă ADAS și Finanțe au hotărât reînființarea Vechiului Partid Istoric. În sală erau 100-150 simpatizanți care scandau frenetic numele lui Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu, vechi militant al partidului, pe care îl doreau președinte al formațiunii reînființate. Erau figuranții de la cinematografie, specialiști în filmele cu ilegaliști, în care trebuia să apară opoziția reacționară a vechilor partide istorice. Fuseseră aduși, special de la Buftea, în patru autobuze de prozatorul Burtăncureanu. Mulți dintre ei, pentru coloratură și autenticitate, purtau chiar costume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în viață, comentă el cu voce tare, ca și cum Piá l-ar fi ascultat. Și am descoperit târziu că nu-mi fusese dat nici un rol. În pofida a ceea ce credeam la început, nu venim pe lume cu un scop determinat. Suntem simpli figuranți, asta e tot. Figuranți într-o mare tragedie care se improvizează zi de zi și în care fiecare zi se termină prost. Nu există nimeni care să regizeze spectacolul. N-a existat niciodată și, ce e mai trist, este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu voce tare, ca și cum Piá l-ar fi ascultat. Și am descoperit târziu că nu-mi fusese dat nici un rol. În pofida a ceea ce credeam la început, nu venim pe lume cu un scop determinat. Suntem simpli figuranți, asta e tot. Figuranți într-o mare tragedie care se improvizează zi de zi și în care fiecare zi se termină prost. Nu există nimeni care să regizeze spectacolul. N-a existat niciodată și, ce e mai trist, este că nici nu există nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica? Antonia, lasă-ne! Îi lăsase; nenorocoasă, cum fusese toată viața, poate și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care domnul Debray schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără țintă... Debray este foarte supărat în special pe faptul că Veneția a devenit un oraș fără venețieni, de unde și preferința lui pentru Neapole. Și este adevărat că napolitanii sunt vizibili, chiar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Te-ai jurat să ți se ofilească prohabul, dacă o să-mi faci stropeală cu Bubu?!... Bine, că tot te insiști atâta lângă mine, eu îți zic... Ia de aici. Acu, să tot fie vreo lună de zile... aflasem, de la niște figuranți și gargaragii , că peste drum de blocul meu, într-un bloc, s-a mutat o putoare... Are un bărbat, mînca-i-aș treilingul lui, să-i lași în gaj damigeana: nu bea, nu fumează. Bubu îl cheamă. Dar nici de nevastă-sa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]