1,924 matches
-
la viață și viața la moarte" se regăsește în teoria budhista care susține de asemenea că "omul precum tot ce îl înconjoară se înfășoară în cercul etern al transmigrației" și "trece succesiv prin toate formele vieții". Stihurile eminesciene sintetizează deopotrivă ființarea și nonfiintarea,existentă de dupa existența. "Pe când nu era moarte,nimic nemuritor/ Nici sâmburul luminii de viață dătător/ Nu era azi,nici mâine,nici ieri,nici totdeauna/ Căci unul erau toate și toate erau una/ Pe când pământul,cerul,văzduhul,lumea toată
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
lumea toată/Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,/Pe-atunci erai Tu singur,încât ma-ntreb în sine-mi/ Au cine-i zeul,cărui plecăm a noastre inemi?" Este o imagine impresionantă în care se întrevăd zorii ființării la cumpăna dintre două existente.Alfa și Omega coexista aici și se completează reciproc. În "Vede" găsim aceeași reflecție: "atunci nu era nici ceea ce este,nici ceea ce nu este.Nu era cer,nci Răi dincolo de cer.Ce forță era atunci
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
scânteia diurnă, miezul intunericului.Lumina și întuneric,viața și moarte,a fi și a nu fi se scurg în neant,urmarindu-se veșnic în ritmul legilor nescrise ale infinitului pierdut în clipa. Totul se dizolvă în Marea Tăcere. Referință Bibliografica: ființarea intru neființă (filosofia eminesciana) / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
problemele vieții mondiale, contemporane. În mod simbolic pentru relațiile dintre românii de pretutindeni, al prieteniei care îl leagă de Maramureș, în fața bisericii academicianul Mihai Cimpoi, venit de la Chișinău pentru a participa la această sărbătoare, a rostit alocuțiunea „Un model de ființare în Istorie: Maramureșul” pe care o vom reproduce în întregime pentru exemplul de trăire și gândire românească pe care îl reprezintă, de apreciere pentru valorile românești autentice: „Prea cucernici părinți, iubiți confrați, români din Ulmenii Maramureșului, participăm cu bucurie și
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
soare blând și generos, și cu un aer care e chiar aerul Istoriei. , sună un celebru vers al poetului Tudor Arghezi. Preacucernicii părinți vorbeau de Modelul Hristos pe care trebuie să-l urmăm, la care aș adăuga și Modelul de ființare în Istorie, pe care ni-l oferă Maramureșul. Model de răbdare, care e cuvânt dacic, de rezistență, de înțelepciune, de . Marele Eminescu spunea că toți românii au coborât din Maramureș. Iată că suntem aci chiar pe urmele descălecătorului Dragoș coborât
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
înomenit și neîncuibat în orgii walpurgice fără număr - o „umbră” doar analizabilă filozofic în fel și chip ca simplu idol amurgit între filele unor cărți roase de vreme -, care te supune însă la caznele iadului încă din faza telurică a ființării tale omenești în carne și duh. Personal, am considerat întotdeauna segmentul securisto-masonic trecut și actual ca fiind un grav și constant pericol pentru întreaga umanitate, pentru istoria însăși a Ființei umane în succesiunea rapidă a vremurilor. Experimente dure peste experimente
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
Despre omul care scrie Textul, scrierea ne este, într-un alt înțeles, ecranaj țesut energetic, protectiv, sau altefel zis, pansament nirvanic, invizibil ... A scrie, este a recompune ceea se detsramă în mintea noastră, luptând să recupereze ce se pierde prin ființare, inel de inel, pe un alburn magic al omului - pom fructifer. Cum există în tot ce este circular, spiralat, ca timpul-spațiul cosmic, o iluzie a liniei drepte, scrisul literar, visător, cugetător, inițiatic, magic, (ca gesticulație ritualică, învățare prin desvățare de
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
neamul lui, un om care începe o nouă carieră.” (apud Adrian Păunescu, Sub semnul întrebărilor, Editura Cartea Românească, București, 1979). În Occident, Eliade se consideră a fi „un fragment”. La Octavian Curpaș, parcă, prin povestire, exilul se anulează. Rămâne o ființare a povestitorilor pe tărâmul sacru al patriei-cuib. Ca și la Eliade, povestitorii trăiesc „nostalgii fericite”, revelând un mit al patriei. Confesiunile amintesc de ceea ce, prin trecerea de la o religie la alta Steinhardt numea „Primejdia mărturisirii”: „Să vorbești despre trecerea de la
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
în aceeași aparent nedemontabilă capsulă a tăcerii (de tip polichinéllic, adăugăm noi), iar actorii sociali, pătrunși până-n esență de spiritul postmodern, se consumă existențial în interpretarea lipsită de glorie a câtorva roluri omoloage celor jucate de către antecesorii lor în perioada ființării temutului cor al executanților staliniști. (Este și motivul pentru care ideea de înființare a unui Memorial al Libertății, ca simbol definitoriu pentru multiplele sacrificii făcute constant de poporul român de-a lungul istoriei sale milenare, se arată drept una binevenită
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții și subînțelesuri) o constituie nu atât înțelesurile, cât în definitiv întrebările pe care le pune. Există o comunicare care răspunde la întrebări precum: ¨ „De ce este ființare și nu, mai degrabă, Nimic?” - întrebare, după M. Heidegger„primordială”, „originară”, „de cea mai largă cuprindere” (1988, p. 51); ¨ „Filosofia începe cu o întrebare: «Ce este?»” - K. Jaspers (1986, p.15); ¨ „Ce pot ști?” „Ce trebuie să fac?”, „Ce îmi
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții și subînțelesuri) o constituie nu atât înțelesurile, cât în definitiv întrebările pe care le pune. Există o comunicare care răspunde la întrebări precum: ¨ „De ce este ființare și nu, mai degrabă, Nimic?” - întrebare, după M. Heidegger„primordială”, „originară”, „de cea mai largă cuprindere” (1988, p. 51); ¨ „Filosofia începe cu o întrebare: «Ce este?»” - K. Jaspers (1986, p.15); ¨ „Ce pot ști?” „Ce trebuie să fac?”, „Ce îmi
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
cu fiecare poezie / sfârșitul lumii / se amână” („sfârșitul lumii se amână”). Exercițiul de neclintire aduce spiritul contemplativ în ipostaza de copac de grădină [un copac care „predică stelelor” care „nu se convertesc (să devină / frunze” („predică”)] și de simplă fragilă ființare ce prin încremenirea ei „între cuvinte” devine „pasăre cu aripile frânte / care încă mai zboară / doar pentru a da / un sens / cerului” („fragilitate”). Poziția lotus are și o dimensiune de conștientizare cantitativă a singularității: una care se răsfrânge asupra spiritului
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
ființe, stări, conexiuni, relații, evenimente. Deși drumul este de la „noi” („Ieudul fără ieșire”) la eul colateral („Pantelimon 113 bis”), între categoriile de existență nu a apărut încă ideea de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
amplificator al inspirației lirice. Beția este vrăjitoria calmă ce asigură ieșirea din efemer, din caducitate, din precaritate. Beția salvează, ea anesteziază timpul, fiind o eclipsă a subiectului. Eul liric ajunge „să se-mbete mut” („Ascultă frumusețea cum ucide”). Conștiința de ființare se dorește eliberată de presiunea vinei și a greșelii prin intrarea în procesualitatea băuturii: „Bea-mă mereu” („Dă-mi”). În al patrulea rând, beția nu este numai o stare de întâmpinare, ocazională, ci o stare de situare, o modalitate existențială
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții și subînțelesuri) o constituie nu atât înțelesurile, cât în definitiv întrebările pe care le pune. Există o comunicare care răspunde la întrebări precum: ¨ „De ce este ființare și nu, mai degrabă, Nimic?” - întrebare, după M. Heidegger „primordială”, „originară”, „de cea mai largă cuprindere” (1988, p. 51); ¨ „Filosofia începe cu o întrebare: «Ce este?»” - K. Jaspers (1986, p.15); ¨ „Ce pot ști?” „Ce trebuie să fac?”, „Ce îmi
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
noi” („Ieudul fără ieșire”) la eul colateral („Pantelimon 113 bis”), între categoriile de existență nu a apărut încă ideea de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. ( Încercăm să acredităm adjectivul „espopian”: de la Ioan S. Pop). Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat Omul - chip al lui Dumnezeu. Purtăm în noi această dumnezeiască mirare în fața ființării Sfinte, în care Poetul Iubirii a înfrumusețat cu Adevărul Său, Poemul Vieții Sale. Dacă vom fi încântați de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
etiologii ale crizei în familie, rolul copiilor în familie, fețele degradante ale sexualității, infidelitatea și divorțul, expansiunea producțiilor pornografice, avortul, homosexualitatea și multe altele. Alături și în același timp cu aceste probleme vor fi invocate și registre tonifiante, „luminoase” ale ființării omului în și prin familie care, cu siguranță, vor avea o forță de impact pozitivă asupra cititorilor. De altfel, titlul acestei lucrări („Familia contemporană, între ideal și criză”) sugerează tematizarea familiei într-un interval ce are doi poli (ideal și
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
cunoscut, de care s-a apropiat și pe care i-a apreciat, pe fiecare în parte, la justa valoare, fără să văd nici măcar un strop de invidie sau de ranchiună.” În economia cărții, primul loc îl ocupă imaginile și clișeele ființării intime sau a înstrăinării incurabile pe care fiecare emigrant și le procură în momentul plecării de acasă. Adesea autorul reușește să transmită cititorului și inexprimabilul, pauzele interviului, acele pauze în care intervievatul simte o nevoie acută să tragă aer în
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
marcat de culturalitatea și istoricitatea lui, în orice ipostază, singura posibilitate de a le depăși nefiind nicidecum solitudinea, ci înălțarea până la conștiința de sine a propriei deveniri, încercarea temerară de a privi lucrurile din perspectiva universalității și a eternității lor. Ființarea în plan ficțional este mai mult decât ademenitoare, dând impresia unei largi comprehensiuni, în consecință, și a unui spirit conciliator. Cele mărturisite mai sus sunt considerații fundamentale ivite la citirea celor patru Evanghelii ale poetului Theodor Răpan: EVANGHELIA INIMII - „ANOTIMPURI
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Bacovia și-a trăit viața într-un sens greu imitabil, descifrat de către mulți dintre biografii săi ca un om al meditației profunde, însă definit ca un fiind cu un sens scrutător al unei lumii care își încheia un ciclu de ființare telurică. El trăia pentru că fusese dăruit cu viață, însă în trupul lui bolnav eul cosmic gemea la fiecare adiere de vânt, care anunța apropierea unui sfârșit al egoului teluric. Asculta sunetele și, precum marilor înțelepți ai lumii, le dădea un
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
dezinteresate !... „Potentații” zilei („mărimi politice locale” și „finanțatorii” propriilor interese) i-au promis subvenționarea editării celor zece volume de manuscrise rucărene, la care lucrase cu migală zeci de ani și care urma să fie locul tuturor „plecărilor și întoarcerilor”, legitimității ființării și năzuințelor noastre comunitare, altarului credinței și demnității strămoșești la care s-ar încolona, ca-ntr-o sfioasă și cucernică procesiune, toți urmașii noștri de-aici înainte ... I-ar fi costat cât „cheful” de-o seară la unul din barurile
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
elemente cu totul diferite, care au strălucit, una prin lumină, cealaltă prin înțelepciune au susținut perpetuu două popoare, român și italian, înrudite prin limbă și fapte. Singure, fără interpuși, aceste două constituente ale existenței în istorie a omenescului au fasciculat ființare ca nefiindă în timp. Ambele au adus un plus luminii, reflectând în timp inteligența. Rațiunea fiind ea însăși lumină din întuneric, iradiantă și perturbantă a fasciculelor în dispersie. Paronimia lor a deschis drumul spre inițiere omului a cărui ființă zăcuse
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
salt în neant. Când tot ce ți-a oferit viața ai trăit până la paroxism, până la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai poți trăi nimic fiindcă nu mai ai ce.[11] Am putea oare defini această ființare telurică a noastră, sau este numai o plăsmuire a creierului și a imaginației pure a minții, ce ne lasă să ne pierdem vremea cu toate nimicurile care ne distrug?; să nu uităm că avem puterea dată de a discerne singuri
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
text dedicat lui Ernst Junger,ediție bilingvă, New York,1958,p.10).Gândirea presocraticilor, Heraclit și Parmenide, au fost predecesorii poziției,în acest sens ,al lui Heidegger. În gândirea acestora se oglindea sensul adânc al Ființei,al fuziunii dintre ea și ființările ei concrete,fuziune ordonată de „logos”. Spre deosebire de sofiști,mai ales cu Platon și Aristotel , filozofia se îndepărtează de baza fundamentală a originei sale,așa cum subliniază Heidegger în What is Philsophy(New haven,1956,p.48 și 49),Orice ființare este
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]