293 matches
-
lor cu întreg mediul social, economic, cultural. Am ratat deja, în bună măsură, o revoluție politică începută cu douăzeci de ani în urmă; poate că vom izbuti să o ducem până la capăt măcar pe aceasta, care ne privește pe toți, ființial!
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
spune convingerea că fiecărui om, oricât de neînsemnat ar fi el, îi sunt hărăzite întâlniri omenești providențiale menite să-i configureze traiectoria vieții într-o manieră decisivă. Astfel de întâlniri se cuvin a fi mărturisite, ele fiind, ca și evenimente ființiale, ziditoare de suflet, întremătoare intru orice demers de îndrăznire, veritabile epifanii. Cu adevarat, întâlnirea mea, si a multor altora din generația pe care a marcat-o ca om și profesor, a fost o astfel de epifanie; în acele timpuri în
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
Dumnezeu pentru a acționa într-un sens sau altul. Posibilitățile de opțiune ale ființei umane sunt variate și ele depind de condiționările istorice și sociale, dar și de nevoile spirituale ale omului. Opțiunea trebuie să aibă în vedere factorul intrinsec ființial, disponibilitatea ontologică de a realiza ceva durabil, însă ea trebuie să țină cont și de datul socio-politic existent într-un anumit context istoric. Limitele libertății umane nu pot ieși din dimensiunea istorică a realului, a actualului, căci am asista astfel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre elaborarea unor trepte inițiatice care constituie statutul vieții lăuntrice, a unor norme sau strategii de ordin spiritual pentru modelarea structurii ființiale, contribuind, astfel, la atingerea pragului de comuniune teandrică. Dintre Epistolele Părintelui Arsenie Papacioc reținem: "Scrisoarea către Părintele Ilie Cleopa la moartea Părintelui Paisie", o splendidă "Meditație despre Maica Domnului", un "Cuvânt despre rugăciune, smerenie, iubire" și un "Cuvânt despre Înfricoșata
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și cum ar trebui să fie. El face o comparație între starea decăzută în care se află și cea pe care a avut-o în casa părintească. în momentul acela, se produce în el o tensiune extraordinară, o răsturnare valorică ființială, care îi impune o analiză lucidă și sinceră a propriei persoane. în acel moment, el își vede vechile simțăminte spulberate, fostele idealuri ca fiind frivole, tot entuziasmul de altădată epuizat de clocotul vieții ușoare, și le înțelege ca pe niște
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
copii, se varsă tocmai polaritățile părinților și nu-i de mirare că sunt condamnați să ducă o luptă sfâșietoare tot restul vieții. Kazantzakis observase coexistența unor trăsături contrarii în chiar configurația mâinilor sale. Una dintre ele era delicată precum structura ființială a mamei despre care spunea că este o sfântă, cealaltă puternică și fermă asemeni tatălui-erou pe care abia de-l văzuse odată exteriorizându-și emoția, și asta când fiul i-a venit acasă cu un premiu. „N-ai făcut Creta
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Hristos răstignit a două oară” - Creștinismul și norma. Arta declanșează uneori în actor un potențial neștiut sau abia intuit. Un rol asumat poate răsturna existențe și lumi. Rolul lui Iisus asumat de Manolios pentru un obișnuit act teatral, este absorbit ființial, producând mutații ontologice. Restructurează o personalitate care apoi antrenează în reconstrucție altele - pe cele ale prietenilor lui care și ei jucau roluri determinante în economia răstignirii - rolul apostolilor. Fiecare rol acționează emblematic, asemeni unui tipar. Iuda reformulează personalitatea comună a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a schimbat numai conținuturile. Soljenițîn este o imensă personalitate care nu încape în pielea strâmtă a unui loc, el este al lumii, și nu consimte săși cumpere confortul plătind ca preț libertatea sa. Scrisul este pentru el un act fundamental, ființial. Ajuns în Occident, presa încearcă săl confiște. Ori el e încă un om confuz, refuză declarațiile, se ascunde de presă. Începe un război cu presa occidentală. Proiectele sale sunt imense, teribil de crono și energofage, în plus este un om
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
alții e un dezastru. O ratare. Nu de talent sau veleități este vorba, de talente lumea e plină. Talentele sunt fragile și nesigure. Totul e să devii o natură. Atunci nu mai poți confunda jocurile înșelătoare ale gloriei cu bucuria ființială de a te simți unic. A. B. Ați avut modele/oameni ce v-au inspirat? Ce personalități marcante ați cunoscut? Ce ne spuneți despre prietenia literară? Mai întîi pe mama Casandra și pe bunica Ana (care știa cîteva sute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține (?!) imaginea de autenticitate a acelui exemplar, poate unic. Carnea pe care o confecționează romanciera, având la bază scheletul ființial ale vieții eroului ei, chiar dacă nu corespunde întru totul realităților cunoscute deja, răspunde imaginii de autenticitate pe care ea însăși și-a făcut-o, luând cunoștință de tot ce s-a scris și s-a spus, în lumina documentelor, pe seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cum zice un alt eminescolog, a acestei mari individualități creatoare a românității, poate mai acceptabilă pentru cititorii secolului al XXI-lea, dar oricum mai în spiritul pesimismului acestui ultim romantic, înțeles nu neapărat în contextul epocii sale cât în substratul ființial, al său. Această sugestie concluzivă pare să fie o promisiune pentru un studiu aparte pe această temă, explicit și analitic, consacrat istoriei secrete a vieții și creației eminesciene, nu închizând un drum, ci deschizând acestuia un alt orizont de acces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în Ea în mod ființial; încercam același lucru în rugăciunea către Fiul; la fel și în cea către Duhul Sfânt, bucurându-mă de fiecare, simțind consolări, atribuindu-le și bucurându-mă că sunt ale tuturor celor trei. Mi se părea atât de importantă dezlegarea acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
raportului dintre eul adorator și cel care este adorat întru invocare. Survin aici tendințele unei re-poziționări delirice în intimitate cu prezența indusă a celui reprezentat în pictură sau sculptură. Conștiința ce venerează își abandonează centrul de greutate ontic spre dimensiunea ființială a entității adulate, se dăruiește, pierzându-și controlul asupra sinelui, re-postulează balanța de forțe a situației date astfel încât aceasta înclină cu totul spre imperiul celui adorat. Prin urmare, are loc anularea libertății de opțiune și proiecție a eului, pierderea suveranității
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
centrat pe crearea în paralel a curentului moldovenismului, românofob, alimentat cu furie până-n zilele noastre, având ca scop pulverizarea lor ca nație. După 1940, cultul lui Eminescu a reprezentat unica cale de salvare din neantul ce le amenința însăși existența „ființială”. Chiar în faza interzicerii lui, „mitul său lucrător” a produs fenomenul miraculos al relansării „românismului cultural“(A.D.Rachieru) în Basarabia. Literatura și cultura română din acest spațiu au stat astfel dintotdeauna sub semnul lui Eminescu, s-a centrat pe modelul
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
acum ceea ce are prin fire fără de început și mai presus de rațiune. Căci Duhul Sfânt, precum este prin fire al lui Dumnezeu și Tatăl, după ființă, la fel este prin fire și al Fiului după ființă, ca cel ce purcede ființial în chip negrăit din Tatăl prin Fiul cel născut din Tatăl; și dăruiește candelabrului, adică Bisericii, ca niște candele, lucrările proprii. Și precum candela împrăștie întunericul, tot așa lucrările Duhului scot și alungă din Biserică păcatul cel de multe feluri
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând, de aici încolo, lumea cu sine și în sine, încrâncenată a rezista tuturor încercărilor vieții prin evoluție ființială. Experiența venetă demonstrează această reîncarnare. O „altă” poetă pare a se fi ivit. Suspendată între Est și Vest („cu ochi bifocali, care văd simultan două lumi”), Eugenia Bulat ne încredințează această carte a saltului calitativ, a rupturii. S-a eliberat
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
de Suceava. Această urcare, ascensiune, a lor a devenit pentru Sfântul Ioan simbolul vieții noastre spirituale creștine. Duminica Sf. Ioan Scărarul. Maica Domnului a fost asemuită cu o scară pe care S-a coborât Dumnezeu la noi ca să ne restaureze ființial, adică să ne scoată din robia păcatului și a morții. Din momentul coborârii lui Dumnezeu, umanitatea a înțeles că cerul nu este departe de noi și ne este accesibil, pentru că de la venirea lui Hristos în trup există o scară ale
Sărbătoare mare pentru ortodocși. Duminică-cheie din postul Paștelui by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101231_a_102523]
-
vulgare. Cum spuneam deja, Șei Shōnagon nu utilizează niciodată cuvântul infern că opus paradisului; ea sugerează doar ce ar putea fi anti-paradisul, adică inesteticul, nonfrumosul, dimensiunea meschina vizual, care perturbă extazul și desăvârșirea. Autoarea Însemnărilor de căpătai este în mod ființial iritata de urâțenie, neîngrijire, paragina, ignoranța, trivialitate. De precizat, insă: paradisul este întotdeauna prezervat ca aparținând zonei aristocratice, datorat fiind percepției unei doamne de onoare de la curtea imperiala. Dincolo de zonă aristocratica, în mediul plebeu, nonestetizant și nonestetic adică, paradisul nu
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]