279 matches
-
Un studiu din 1994 despre structura ascului și a sporilor a arătat că "Chorioactis" era mai apropiat de Sarcoscyphaceae, deși stratul de celule din pereții ascului era diferit de cel al celorlalți membri ai familiei. De-abia în 1999 analizele filogenetice au arătat adevărul: C. geaster forma un grup împreună cu genurile "Desmazierella", "Neournula" și "Wolfina", care au fost și ele clasificate în mod greșit. A doua parte a numelui, "geaster", face aluzie la membrii genului "Geastrum", cu basidiocarpuri în formă de
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
și celălalt pentru teleomorf. În 2004, oamenii de știință au raportat o relație între "C. geaster" și niște structuri ca niște smocuri maro care cresc pe lemnul putred. Comparându-le o parte din ADN-ul ribozomal, au stabilit o legătură filogenetică între "Chorioactis" și ciuperca pe care au numit-o "Conoplea" aff. "elegantula". Dar nu au reușit să o facă pe cea din urmă să crească pe un mediu artificial, și nu au reușit să stabilească o relație de teleomorf-anamorf între
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
a despicat de multe ori genurile existente care nu au fost recunoscute pentru mult timp de colegii săi. Actual, în lumina noilor descoperiri în biologia moleculară (astfel cum ADN-ul, s-a arătat, că denumirile lui sunt bazate pe relații filogenetic valide), are loc o regândire. Petter Karsten, împreună cu Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard și Samuel Frederick Gray, au creat cele mai multe dintre noile genuri care au devenit standard până astăzi. Împreuna cu Paul Kummer (care a lucrat mai ales la ridicarea
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
dintre vertebrate. Dar, pentru simplificare, să adoptăm concepția celor ce îi numesc pești. Sunt niște creaturi cu corpul lung, cilindric, ca al țiparilor, dar cu un schelet cartilaginos, având și alte caractere de primitivitate care îi așează la baza arborelui filogenetic al vertebratelor. Particularitatea lor definitorie o constituie lipsa maxilarelor (de unde numele mai vechi dat grupului, acela de Agnatha - „fără fălci”). Gura lor este circulară, semănând cu o ventuză cu mai multe rânduri de dinți cheratinoși; cu ajutorul ei, speciile parazite ale
Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi () [Corola-website/Journalistic/105179_a_106471]