373 matches
-
ne aflăm într-o sală de spectacole și "vedem" situația descrisă de autor sub lumina puternică a reflectoarelor. Primum philosophari, deinde vivere Mulți dintre dramaturgii români de azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina Mungiu, Vlad Zografi ș.a. - filosofează prin intermediul personajelor lor. Respectivele personaje sunt un fel de... eseiști care, într-un stil mai cețos sau mai clar, mai popular sau mai livresc, își spun părerea despre naștere, dragoste și moarte, despre libertate și responsabilitate, despre determinare și hazard
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
mai popular sau mai livresc, își spun părerea despre naștere, dragoste și moarte, despre libertate și responsabilitate, despre determinare și hazard. Iosif Naghiu, alături de Dumitru Solomon și Matei Vișniec, face parte dintr-un grup restrâns de autori de teatru care filosofează prin ansamblul reprezentării dramatice. Mai exact, ei creează situații interogative, care declanșează procesul filosofării în conștiința cititorilor (și spectatorilor). Piesele-blitz ale lui Iosif Naghiu nu sunt niciodată minore, nu au niciodată miză mică. Chiar și când scrie numai câteva pagini
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
ca jerbă de idei și umor este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai bun prieten de la un punct, când te obligă să te pregătești, să-ți depășești condiția - ca să-l poți înfrunta. Ideal ar fi să-l și învingi. Dacă ai o
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
E interesant, cu cît ne apropiem mai mult de părțile răsăritene, motivul unei fatalități e mai adînc înrădăcinat, manifestîndu-se uneori ca o prevestire, fie datorată unei mai puternice înclinații metafizice, unui instinct mai ascuțit, unei memorii atavice (istorice?) mai pronunțate. Filosofez după ureche, dar știu exact ce se petrece în creierul și sufletul meu și de aceea mă hazardez în asemenea afirmații, pe care unii le pot găsi ridicale, nu și tu. Tocmai fiindcă ceea ce vrei să demonstrezi în preambulul cărții
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
predică Evanghelia prin viața și faptele lor „Conving mai mult (mucenicii - n.n.) decât predicatorii. Dacă, de pildă, eu îți spun că mucenicia n-are în ea nimic dureros, n-ai să mă crezi pe cuvânt. Că nu-i greu să filosofezi despre mucenicie. Mucenicul însă, nu are împotrivitor, căci vorbește prin viața și faptele sale. După cum într-o baie, când bazinul este umplut cu apă caldă, nu îndrăznește nimeni să intre atâta vreme cât cei care stau pe marginea bazinului se îndeamnă doar
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ți se va întâmpla și Ție, învrednicit fiind de bunătatea lui Dumnezeu, să faci aceste salturi, să te sui dintr-o dată în cer și să dobândești acea îndrăznire mare de tot. Și pleci de aici, de lângă raclele mucenicilor, după ce ai filosofat acestea și chiar altele mai mari decât acestea. Că moartea mucenicilor e imbold pentru credincioși, îndrăznire pentru Biserici, întărirea creștinismului, surparea morții, dovada învierii, batjocura dracilor, învinuirea diavolului, învățătură de filosofie, îndemn pentru disprețuirea lucrurilor din lumea aceasta, cale pentru
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dar vanele de apă n-au secat, ci curg, curg mereu și nu se opresc, și, lucru de minune, apa ce izvorăște e totdeauna mai multă decât cea luată. Moaștele sfântului nu fac numai minuni, ci ne îndeamnă să și filosofăm. De ești bogat, de te mândrești și dacă-Ți este sufletul plin de îngâmfare, îndată-Ți potolești mândria și-alungi îngâmfarea când vii aici, când vezi pe mucenic, când te gândești ce mare-i bogăția lui față de bogăția ta, și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pot moaștele mucenicilor. Aurul n-a alungat niciodată boala, nici n-a pus pe fugă moartea! Dar oasele mucenicilor au făcut și una, și alta. Unele, pe vremea strămoșilor noștri, altele, chiar pe vremea noastră. Și acestea știm să le filosofăm nu numai noi, ci știau să le filosofeze bine și drepții de dinainte de venirea lui Hristos. Când au ieșit toți iudeii din Egipt, unii au luat aur, alții au luat argint, Moise, însă, în loc de orice bogăție, a luat oasele lui
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
boala, nici n-a pus pe fugă moartea! Dar oasele mucenicilor au făcut și una, și alta. Unele, pe vremea strămoșilor noștri, altele, chiar pe vremea noastră. Și acestea știm să le filosofăm nu numai noi, ci știau să le filosofeze bine și drepții de dinainte de venirea lui Hristos. Când au ieșit toți iudeii din Egipt, unii au luat aur, alții au luat argint, Moise, însă, în loc de orice bogăție, a luat oasele lui Iosif (Ieș., 13, 19) și a dus în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
concrete. Numai artiștii cei mari, îndeosebi poeții, mai reușesc, din când în când și într-o măsură, să închipuie imaginea ei. Care, se înțelege, nu este mai mult decât o metaforă. „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei” - filosofa poetul Alexandru Vlahuță, încercând să dezlege taina: moartea este momentul, timpul este durata. După cum prea bine se știe, toate cele pământești sunt trecătoare. Vorba unui alt poet al nostru, George Topârceanu: „Dacă stai să te gândești, / Toate cele pământești / Sunt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
A fost contrazisă vechea zicere: „Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă”. Unii istorici au afirmat că acela a fost începutul sfârșitului. Alții au fixat acest deznodământ pentru ceva mai târziu, când a fost invadată Franța. în sfârșit, există și analiști care filosofează ceva mai adânc. Ei afirmă că decăderea lui Napoleon a început din clipa în care el s-a încoronat ca împărat al Franței. Oricât de ciudată ar părea o asemenea opinie, ea nu poate, totuși, să fie refuzată fără o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
inițiatice. Existența percepției temporale este specifică modului propriu de existență al materiei structurate la nivele inferioare, supuse imperativului temporal al legii ciclului entropic. La nivelul materiei nestructurate, în haosul preformal nu poate fi concepută noțiunea de spațiu și timp, așa cum filosofa și Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis („Nu există nici timp, nici spațiu”). De asemenea in textele citate de Mircea Eliade în Yoga nemurire și liberate se observă că brahmanii, considerând că Sinele și lumea sunt veșnice, postulează posibilitatea regăsirii lumilor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
moartea, rezolvare sigură a nesăbuitei aspirații. De aceea unii eroi romantici acceptă sacrificiul ultim ca pe un balsam. Cine cutează a dori totul în dragoste trebuie să știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
s-ar mai termina niciodată. Puterea, dimpotrivă, le rezolvă pe toate. Ne-a trebuit multă vreme, dar până la urmă am izbutit să înțelegem atâta lucru. Cred că ați observat, de pildă, că bătrâna noastră Europă a început, în sfârșit, să filosofeze așa cum se cuvine. Nu mai spunem, ca în străvechile timpuri naive: "Gândesc așa. Ce obiecții îmi aduceți?" Am devenit lucizi. Am înlocuit dialogul prin comunicat. Acum spunem: "Acesta-i adevărul. N-aveți decât să-l discutați, asta nu ne interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu a compus Sonata lunii și nu a scris Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește foarte bine
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește foarte bine dificultatea unei asemenea viziuni atunci cînd scrie: Însă cum
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
lipsi, să scoată oameni din ele. Și ele rămân așa, într-o rezistență taciturnă și încăpățânată, hrănindu-se din secrete nevinovate și dintr-o imaginație care umple oglinzile caselor și tăcerile nopților. Viețile din jur, în care câte unul mai filosofează aiurea - după manualul de marxism, se înțelege - sunt despre lucruri mici. Feluri de mâncare, așezarea la rostul fiecăruia, el mașină, ea casă, escapade la iarbă verde și câte-o dragoste tovărășească, fără multă poezie. Un șoc mult absorbit în sine
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
este locul unde s-au născut și au copilărit multe personalități ale științei și culturii din țara noastră. Sunt demne de amintit nume precum Alexandru Giugaru și Octavian Cotescu (actoriă, Ștefan Dumitrescu (pictoră, Anton Holban (romancieră, Mihai Ralea (sociolog și filosofă, George Vintilă (dirijoră, Nicolae Malaxa (industriașă ș.a. Din rândul acestor personalități face parte și geograful Ion Gugiuman. S-a născut pe 4 decembrie 1909, devenind al patrulea copil în familia lui Gheorghe și a Tincăi Gugiuman. Părinții săi se ocupau
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România. În ochii lui verzi apăru o scânteie drăcească. — România? Avionul tatălui meu a fost bombardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România. În ochii lui verzi apăru o scânteie drăcească. — România? Avionul tatălui meu a fost bombardat În Înfruntarea de la Ploiești, din ’44, zise el pe neașteptate. A fost prizonier de război În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Știu, o să mai am și alte Întâlniri, o să iubesc din nou, poate o să mă căsătoresc, dar asta era ceea ce așteptam și visam. — Bărbații nu pot fi zei decât foarte puțin timp, până la urmă omul din ei tot iese la suprafață, filosofă el. Se opri, prudent, apoi o Întrebă: — De ce să stai singură În noaptea asta? Te invit eu În oraș. Ai ceva de făcut? — O grămadă de lucruri. Următoarea oră și-o petrecu plimbându-se prin apartament, nefăcând nimic; Își imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
veșnic se afla într-o stare teribilă de nervi și toată vremea la castelul de la Sinaia plângea ! Și și-a smuls toate decorațiile, astfel că la înmormântare nu i-au mai pus decât două... — Misterele istoriei doar posteritatea le dezvăluie ! filosofează, pe obișnuitul său ton ironic, domnul Ialomițeanu. Să sperăm că posteritatea va arăta în clar tot ce n-am reușit noi să vedem, deși uneori mă întreb dacă unele lucruri nu pot fi atât de bine ascunse, încât niciodată să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
destinului, ar putea să-l înșele pe Oedip schimbând ploștile, ceea ce ar duce la otrăvirea lui Eumet. Oedip ar muri la rândul său după ce ar bea din aceeași apă otrăvită, iar în timpul agoniei și-ar face apariția oracolul care ar filosofa asupra destinului și a salvării eroului : refu zând crima, el a învins de fapt destinul, formal împlinit. Indiferent de viabilitatea sa estetică, rezolvarea sugerată de critic corespunde accepției consacrate a tragicului pe care Radu Stanca o refuză. Nu s-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Din Lexicon/ De atunci/ Ne căutăm prin cuvinte” (,,El”). Asumându-și o ,,duritate” proprie literaturii ,,feminine”, de la Hortensia Papadat-Bengescu Încoace: ,,De ce cânt partituri,/ Adică: nechez/ De ce repet că un cuc/ Adică: singur/ De ce calchiez că o scoică/ Adică: limitată/ De ce filosofez că vântul/ Adică: În fugă/ De ce luminez ca mine/ Cea mai «nuă dintre toate?” (,,Alte Întrebări”). Nu plac poemele ,,demonstrative” (gen Haiku ori Gerunzii) pentru că se lasă apăsate de o ,,teza” anume sau de meșteșug. ,,Ironiile plecării” poate fi placă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
necunoscută a adevărului. Ezoterismul veritabil nu se teme de contrarii”. „Îmi dați de Înțeles că până la urmă toți oamenii ăștia sunt de acord Între ei”. „Quod ubique, quod ad omnibus et quod semper. Inițierea e descoperirea unei philosophia perennis”. Tot filosofând așa, ajunseserăm În vârful teraselor, apucând pe o cărare din mijlocul unei grădini largi, care ducea către intrarea vilei sau a micului castel, ce-o i fost. La lumina unei torțe mai mari decât celelalte, montate pe o coloană, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]