140,845 matches
-
lumii deopotrivă. Conturul realității, reperele spațiale și temporale ce alcătuiesc fișa unei biografii dispar în lumina uneori difuză, alteori strălucitoare, a viziunilor poetului. Acestea nu corporalizează sentimentele, ca la Nichita Stănescu, ci apar laborioase ca niște calcule matematice cu rezultatul final dat. Un quod erat demonstrandum se observă cu ușurință în filigranul paginii, pe tot parcursul ei, chiar și când acesta e mai accidentat. Spirit geometric, în descendență barbiană, Ion Mircea translează în poezie un alt univers "de curății și semne
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios care devoră întregul univers, creația fiind damnată să existe încă o vreme în burta acestui monstru gigantic, plutind prin și luând forma intestinelor sale puturoase, înaintând spre dejecția finală care o va arunca în neant. Câmpul gravitațional format se ghidează de acum după o nouă ecuație eâM, unde e este lumea, întotdeauna mai mică decât M, runa ce îl desemnează pe Melmont, emblema noii (non)existențe, un fel de
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
fără drept de apel - internarea pe viață sau moartea? Pe scurt, domnule Guillou, credeți că Jan-Erik ar fi fost posibili în variantă estică? Oare povestea dumneavoastră nu are sens, până la urmă, doar într-o țară în care există un recurs final la civilizație? Ce ne facem cu toți Ericii cărora istoria nu le-a dat nici cea mai mică șansă să-și apere, fie și cu pumnii, demnitatea? - Firește, acei cititori români care au perceput romanul meu ca pe o parabolă
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec ei, ba chiar această finalitate a vremii depinde tocmai de existența istoricului. Mai mult, nu doar Orlando, ci și restul personajelor par să conspire pentru a destabiliza orice percepție coerentă a timpului. De exemplu, când Arhiducele Harry
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
manieristă", "feeria barocă", "complexul naturalism-estetism" și "romanul analitic în versuri"), insistând asupra dublei manevre de instituire și subminare a convențiilor și dublându-și observațiile de substanță printr-o lectură estetică, ce semnalează atât "vârfurile", cât și denivelările operei. Astfel încât concluzia finală, deși provizorie în lipsa studiilor de istorie a mentalităților care să o valideze, mi se pare pe deplin plauzibilă: poetul "frumuseții vulnerabile și totuși viguroase a intimității domestice" "a avut un impact foarte important, și în imediat, și pe termen lung
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
care Lucian Boia reconstituie relația dintre scriitor și Pierre-Jule Hetzel, editorul său, cel care îi publicase pe Balzac, Stendhal sau Hugo. Vasta corespondență dintre cei doi arată controlul foarte mare al editorului în scrierea cărților (îl convinge ca în locul strigătului final "Independență!" al căpitanului Nemo să pună "Dumnezeu și Patria!"). Hetzel impunea masive modificări, unele esențiale și chiar rescrieri, îi refuza cărți întregi și avea tot timpul grijă ca scriitorul să-și respecte maniera și stilul: "Hetzel l-a obligat pe
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
subiecte de dragoste. Urmărit de pericolul de a se repeta (deja i se reproșa variația pe aceeași temă), Verne s-a arătat foarte disponibil la înnoire și chiar la pastișarea scriitorilor preferați: Poe, Dumas, Dickens sau Fenimore Cooper. In capitolele finale, Lucian Boia corectează câteva teorii pe care le consideră "manipulări postume". În primul rând pe cele care îl acreditează în mod aberant pe Verne cel anticomunard, antidreyfusard și antisocial drept scriitor de stânga. Apoi arată că statutul inferior al femeii
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
decembrie 1604, în Alcalá de Henares - orașul natal al lui Miguel de Cervantes, în apropiere de Madrid - are loc prima confruntare a șpaltului de la volumul întâi al românului Ingeniosul cavaler Don Quijote de la Mancha cu manuscrisul original, moment ce marchează etapa finală a aventurii editoriale a acestei cărți, a cărei publicare era comandata de librarul Francisco de Robles la tipografia lui Juan de la Cuesta din capitală Spaniei. Corector a fost un anume Murcia de la Llana. În ziua de 20 decembrie, este aprobată
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
construcții. Dintr-un an teatral, se aleg doar cîte trei creații sau creatori pentru fiecare categorie, lucruri deja cunoscute. Cum cunoscut este și faptul că funcționează două jurii, unul de nominalizări, format doar din critici de teatru, și un juriu final, care acordă premiile în seara Galei, format din scenografi, regizori, actori, critici. Un juriu complex, care nuanțează receptarea, analiza, în care dialogul conține argumente punctuale, specifice fiecărei profesiuni. Din păcate, întotdeauna s-au făcut greșeli, nedreptăți, unele majore, întotdeauna au
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
sunată de la Televiziune să mi se spună că au sunat 2000 de telespectatori din Arad să protesteze. Culmea, toți erau din Arad..." l în fine, Cotidianul își ilustrează pagina cu Raportul informativ din 20 august 1990. Este regretabil că partea finală, practic ultimele două rânduri, cu semnătura informatorului și o notiță cu observația: "Nota se va trimite la Sect. IV..." sunt lacunare, cu enigmatice numere de înregistrare și semnături, care ne fac suspicioși la ideea că ar fi fost vorba de
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
etc. Pe de altă parte, am inserat un "cred eu" pe când vorbeam de versiunea necenzurată a filmului deoarece criticii anglo-saxoni vorbesc de 8 capitole ale filmului. Or, pe DVD-ul de care vorbeam, am numărat zece (incluzând prologul și fragmentul final, cu montajul detaliilor din picturile lui Rubliov), ceea ce mi se pare simbolic - o aluzie la decalog e probabilă într-un film care are credința în Dumnezeu drept epicentru. De altfel, trebuie să îl citez pe avizatul critic de film BBC
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
nu are nici o conexiune narativă clară cu restul filmului, așa că de ce e acolo? Tot în prolog apare o imagine cu un cal tăvălindu-se în iarbă. Surprinzător, în ultimul fragment, cel care redă color picturile lui Rubliov, există o imagine finală brefă, într-un alb-negru la fel de auster ca cel din primele nouă capitole, cu cai care pasc în ploaie. Circularitatea e evidentă, iar imaginea poate fi un indiciu valid. Criticii s-au înghesuit să interpreteze protagonistul Rubliov în cheie creștină (comentatorul
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
mie filmul a fost alternativa mitului grec. Care, fragmentat, ar avea trei episoade: efortul depus pentru înjghebarea aripilor, zborul și ajungerea în proximitatea soarelui (iluminarea) și căderea. Pelicula lui Tarkovski se concentrează pe primul episod, cel al efortului extrem, fragmentul final e transcenderea condiției umane, iar căderea nu mai trebuie descrisă pentru că o bănuim. Avem prologul și lebăda moartă, în putrefacție - din capitolul Patima lui Andrei - pentru a bănui că sfârșitul pictorului are toate șansele să fie unul violent. Și zborul
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
a secolului 20, în S.U.A. Cartea e datată 1934, a fost tipărită în 1955, la Chicago. Scopul ei era să "corecteze" și să "înlocuiască" Biblia și alte scrieri sfinte printr-una nouă, care se dorește tot creștină, o "ultimă și finală revelație divină". Desigur, pentru a spori misterul, există o anumită ambiguitate și multe povești relaționate de originea și paternitatea cărții cu 2097 de pagini, împărțite în patru secțiuni și ordonate în funcție de perspectiva antropocentrică asupra lui Iisus. Este descrisă în principal
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
domestică " (p. 115). Nu mai citez ce se spune în continuare despre "intelectualele pe care Marin Preda le-a avut ca partenere în dragoste ". Nu schimbă cu nimic această impresie nefavorabilă asupra cărții nici adaosul de "instantanee " memorialistice, nici glosele finale despre moartea lui Marin Preda, bazate pe documentele oferite de Mariana Sipoș sau C. Turturică, încheiate cu un apel inutil "să se facă lumină în legătură cu sfârșitul tragic al marelui nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
domestică " (p. 115). Nu mai citez ce se spune în continuare despre "intelectualele pe care Marin Preda le-a avut ca partenere în dragoste ". Nu schimbă cu nimic această impresie nefavorabilă asupra cărții nici adaosul de "instantanee " memorialistice, nici glosele finale despre moartea lui Marin Preda, bazate pe documentele oferite de Mariana Sipoș sau C. Turturică, încheiate cu un apel inutil "să se facă lumină în legătură cu sfârșitul tragic al marelui nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
niște imenși ochi migdalați și pomeți înalți. Începuse să filmeze Îngerul exterminator cu Luis Buñuel, atunci cînd medicii au avertizat-o ca are nevoie de odihnă: era însărcinată, iar nașterea urma să fie dificilă. De fapt, Rita apare în scena finală a filmului, atunci cînd evadații din închisoare se adună într-o biserică pentru a mulțumi și descoperă, din nou, că sînt închiși... Așa cum se întîmplă uneori în cinema, ultima scenă este prima filmată. Iată de ce Rita apare doar în finalul
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
De aproape cincisprezece ani se vorbește de mult așteptatul și mereu amînatul roman al tranziției românești. Scriitorii mai vechi, dar și cei tineri visează la „marele roman” al timpului nostru, optimismul aprioric fiind însă, de fiecare dată, contrazis de rezultatul final. În discuție nu este calitatea în sine a respectivelor produse literare, ci capacitatea lor de a deveni o emblemă a zilei de azi, o oglindă în care să se reflecte chipul României reale, cu cele bune și cele rele. Dacă
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
asum riscurile unei atari generalizări - că cea mai mare parte a monogafiilor publicate astăzi se tem să calce pe urme deja călcate, se tem să spună lucruri „banale“ și caută, cu orice preț, adesea în chip declarat, reinterpretarea. De parcă țelul final al autorului monografiei ar fi acela de a se aduce pe sine în prim-plan, cu noutatea lecturii pe care el a propus-o. Monografia e totuși o carte tehnică și aceasta e calitatea ei primă. Iar paradoxul face adesea
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
sa conferință de presă în calitate de șef de partid. Consultanța politică pe care Dan Pavel o oferă lui Becali nu e gratuită, ci e remunerată „cu o sumă mult mai mare decît aș cîștiga într-o viață de profesor universitar. Suma finală va fi direct proporțională cu rezultatele”. În concluzia articolului său intitulat Ipocrizia și falsa corectitudine politică, Dan Pavel afirmă: „Puteam să nu intru deloc în politică, la fel ca înainte, să rămîn în tagma intelectualilor cîrtitori. Era mai comod. Iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
ediția. Poate că, la volumele viitoare, modelul unei alte ediții anastatice, cea a poeziilor lui Eminescu (Ediția „Maiorescu”, din 1884, a fost reprodusă în 1989, la împlinirea unui secol de la moartea poetului, cu o foarte discretă dar la fel de competentă notă finală semnată de Petru Creția.), îi va da realizatorului anumite sugestii. Sau poate că modelul cărților văzute ca realizare de grup, pus în pagină la noi de Romulus Vulpescu, odată cu traducerile sale din vechea lirică franceză, va fi adaptat și pentru
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
credinței, esențială este autoritatea: quod scimus, debemus rationi; quod credimus, auctoritati („ceea ce știm datorăm rațiunii, ceea ce credem, autorității”)<footnote Augustin, Retractationes, I, 14, 3. Vezi și traducerea de la Editura Anastasia, București, 1997, 64. footnote>. Dumnezeu este obiectul material, formal și final al credinței. Credința ne conduce la certitudine non argumentatione humana, sed divina auctoritate (De Trinitate, XIII, 9, 12), după cum fides enim gradus intelligendi; intellectus autem meritum fidei (Sermo CXXVI, 1, 1: „credința este călăuza spre cunoștință; cunoștința este răsplata credinței
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ea aflându-se în Moesia Inferior (p. 121) (autoarea rectifică această greșeală la pagina 147). Un alt aspect negativ este reprezentat de concluzii, acestea fiind mai mult o reflectare a observațiilor autorilor străini privind religia militarilor, și mai puțin considerațiile finale ale autoarei volumului de față. Acest fapt diminuează caracterul original al lucrării. Per ansamblu, cartea Ataliei Ștefănescu-Onițiu reprezintă un studiu util pentru cei interesați de religia militarilor din Dacia romană. În același timp, este și un instrument pentru eventuale analogii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nouă problemă ce a fost sesizată și anterior, conform căreia unele dintre aceste produse romane ar reprezenta rezultatul unor cadouri cu caracter diplomatic, iar în cazul monedelor, plata unor stipendii. În capitolul al cincilea, Conclusions (341-357), autorul își expune considerațiile finale în urma analizei materialului arheologic. Aici este inclusă și o serie de Liste/Lists (p. 357-409) cu abrevierile bibliografice, abrevieri uzuale, lista localităților cu descoperiri de „importuri”, principalele categorii de produse romane, lista lucrărilor cu lucrările de unde au fost preluate ilustrațiile
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
titluri diverse, autorul încearcă una și aceeași temă care uneori se alcătuiește ca unitate, alteori nu.“ În frînturile de versuri împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul unor poezii care, la Eminescu, n-au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări: materialul poetic e în întregime al lui Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]